Alte cereri. Decizia 1132/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1132/R-CONT
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.169/CA din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - DRUMURI SRL, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă - DRUMURI SRL prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind recurentul-pârât ITM
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o cerere din partea recurentului-pârât prin care se solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Reprezentantul intimatei-reclamante depune la dosar întâmpinare la recurs.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de recurentul-pârât având în vedere că aceasta nu este motivată și califică întâmpinarea, față de data depunerii, ca fiind concluzii scrise.
Constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei- reclamante - DRUMURI SRL, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.01.2009 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta - DRUMURI SRL a solicitat modificarea procesului - verbal de cercetare nr.945/IM/ 25.07.2008 întocmit de, în sensul încadrării incidentului petrecut în data de 14.07.2008, soldat cu decesul lui, în categoria accident de circulație și nu accident de muncă, așa cum greșit s-a reținut.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că încadrarea efectuată de către pârâtă accidentului produs nu a fost corectă, întrucât acesta nu este accident de muncă, ci accident de circulație, deoarece: nu se încadrează în niciuna din prevederile art.5 lit.g și art.30 din Legea 319/2006; s-a produs în pauza de masă care, conform art.130 din Legea 53/2003 nu face parte din programul de lucru; conform prevederilor art.55 lit.b din contractul colectiv de muncă, este interzis salariaților să părăsească locul de muncă înainte de sfârșitul programului, fără învoire; în Regulamentul Intern, la pct.4 sunt stipulate următoarele obligații ale salariaților: obligația de a respecta disciplina muncii; obligația de a respecta prevederile cuprinse în RI și CCM aplicabil, precum și în contractul individual de muncă.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința nr. 169/CA/18 Mai 2009 Tribunalul Argeșa admis acțiunea formulată de reclamanta - DRUMURI SRL, cu sediul în municipiul Pitești, -, rn.6A, județul A, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca A, cu sediul în municipiul Pitești,-, județul A și a dispus modificarea procesului - verbal de cercetare nr.945/IM/25.07.2008 întocmit de Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă A, în sensul încadrării incidentului petrecut în data de 14.07.2008, ce a avut ca efect decesul numitului, în categoria "accidente de circulație" iar nu "accidente de muncă".
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin procesul verbal de cercetare nr.945/IM/25.07.2008 întocmit de ITM A, s-a reținut că la data de 14.07.2008, după servirea mesei care a avut loc în incinta unității, în jurul orei 1215victima împreună cu colegul său de muncă au decis să se deplaseze la stația de distribuție a carburanților amplasată vis-a-vis de curtea societății în vederea aprovizionării cu apă.
În interiorul stației, cei doi s-au întâlnit cu un alt coleg al lor, care venise să-și cumpere un pachet de țigări.
S-a mai reținut în cuprinsul procesului verbal că după ce și-au cumpărat produsele respective, s-au deplasat către unitatea de care aparțineau, angajându-se în traversarea străzii.
Au efectuat traversarea celor două benzi ale sensului de mers A1- iar până la angajarea în traversarea celorlalte două benzi ale sensului de mers -A1 s-au oprit pe mijlocul străzii pentru a se asigura. În acel moment, a încercat să treacă în fugă, fapt ce a condus la acroșarea acestuia de către un autovehicul venit din direcția -A1. Victima a fost proiectată pe trotuarul din partea dreaptă a sensului de mers -A1 lovindu-se de bordura ce desparte șoseaua de acostament. Serviciul de ambulanță sosit la fața locului a constatat decesul nemaiputând să intervină pentru salvarea victimei.
Cauza producerii evenimentului, conform constatărilor preliminare și după prelevarea probelor: expunerea, în afara serviciilor de muncă, prin deplasare în zone cu pericol permanent la riscuri de accidentare, datorată inexistenței unei treceri de pietoni pe toată strada respectivă.
Totodată, s-a reținut cu ocazia cercetărilor, că societatea reclamantă nu a luat măsuri ca în regulamentul intern, fișa postului, instrucțiuni proprii sau price alt document intern al firmei, pentru stabilirea modului în care se poate realiza părăsirea unității în timpul programului de muncă. În acest sens, reclamanta a fost sancționată cu "avertisment" conform prevederilor art.5 și art.7 din OG 2/2001 modificată, evenimentul produs fiind încadrat ca accident mortal de muncă, potrivit art.5 lit.g din Legea 319/2006.
S-a reținut că din Regulamentul Intern cât și Contractul Colectiv de Muncă, depuse la dosar, rezultă că reclamanta are obligația să comunice permanent cu salariații iar programul de lucru stabilit la nivel de societate este următorul: luni 8,30 - 17,30 - 1 oră pauză de masă, - joi 8,oo - 17,30 - 1 oră pauză de masă, vineri 8,oo - 8,00 - 1 oră pauză de masă.
În cauză s-a reținut că accidentul rutier s-a produs după servirea mesei care a avut loc în incinta unității, respectiv în jurul orelor 12,15, care nu se încadrează în timpul programului de lucru, astfel că nu se poate reține în sarcina societății reclamante vreo culpă în legătură cu producerea accidentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCA A solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece instanța nu a ținut seama de procesul verbal de cercetare a evenimentului soldat cu decesul lui, înlăturând considerentele inspectorului de muncă fără nici o justificare.
În urma cercetărilor, s-a constatat cauza producerii evenimentului, respectiv expunerea în afara sarcinilor de serviciu, prin deplasare în zone cu pericol permanent la riscuri de accidentare, datorată inexistenței unei treceri de pietoni pe toată strada respectivă. Au fost încălcate disp.art.22 lit.d) din Legea nr.319/2006.
Se susține că la momentul efectuării cercetărilor nu s- prezentat de către reclamant niciun document din care să rezulte că între 12 și 13 zilnic nu este program de lucru, inspectorul încadrând corect evenimentul în cerințele impuse de art.5 lit.g) din Legea nr.319/2006.
De asemenea se susține că regulament intern depus la dosar nu a fost adus la cunoștința victimei, din actele dosarului nefiind relevat că acesta ar fi fost cunoscut de către salariat.
Mai mult, se arată că și dacă s-ar fi cunoscut faptul că între 12 și 13 zilnic victima nu se afla în timpul programului, aceasta nu a fost totuși instruită cu privire la modul în care putea realiza părăsirea unității în timpul programului de lucru. Pentru această faptă angajatorul a fost sancționat contravențional, procesul verbal seria A nr.- din 16.09.2008 nefiind atacat cu plângere.
Atașat recursului au fost depuse la dosar: adresa nr.5230/12.08.2008, procesul verbal de cercetare din 6.12.2008, adresa nr.1294/7.10.2008, adresa nr. 697/27.10.2008 și adresa nr.21873/6.11.2008.
- DRUMURI SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că instanța a calificat corect accidentul ca fiind unul rutier iar nu de muncă, nefiind încadrat în art.5 lit. g) și art.30 din Legea nr.319/2006 iar în sarcina intimatei nu se poate reține nicio culpă atâta vreme cât s-a făcut dovada că victima cunoștea că intervalul oral 12-13 nu face parte din timpul de muncă, regulamentul fiind afișat și adus la cunoștința salariaților.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.5 lit. g) din Legea nr.319/2006 accidentul de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces. Art. 30 din lege asimilează acestei noțiuni și alte situații expres prevăzute, între care lit. k) se raportează la producerea evenimentului în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum și în timpul și pe traseul normal spre și de la aceste locuri. Această situație are ca premiză stabilirea traseului normal de părăsire a unității și respectarea obligațiilor angajatorului de a efectua instructajul salariatului cu privire la părăsirea unității sau eventual la interdicția părăsirii acesteia, ceea ce în cazul de față nu poate fi reținut.
Potrivit art. 22 din același act normativ fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cuinstrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Ca atare, pentru a aprecia încadrarea evenimentului produs la 14.07.2008 în categoria accidentelor de muncă, este necesar să se analizeze, în lumina art.22 rap. la art. 30 lit. k) din nr. 319/2006, dacă angajatorul și-a respectat toate obligațiile legale relativ la instruirea lucrătorului, în scopul evitării expunerii la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională.
Or, în primul rând, regulamentul intern depus la dosar la filele 16 - 23 nu poartă nici o menține privind aducerea sa la cunoștința salariaților, afișarea invocată de către reclamant nefiind de asemenea dovedită.
Chiar dacă s-ar aprecia cerința publicității regulamentului intern ca fiind îndeplinită, prin aceea că șefii de echipă au primit un exemplar pe care l-au comunicat mai departe salariaților, ținând seama totodată și de specificul locului muncii, se constată că deși regulamentul cuprinde la art.5 programul de lucru, în care se arată că pauza de masă este între 12-13 zilnic, nu s-a dovedit faptul că reclamanta - intimată ar fi efectuat instructajul salariatului cu privire la modalitatea de părăsire a unității în acest interval orar.
Faptul că accidentul s-a produs în afara spațiului de lucru nu are relevanță atâta vreme cât potrivit art.13 lit. d) și art.22 din Legea nr.319/2006, angajatorul are obligația să stabilească pentru lucrători prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate în scopul evitării expunerii la pericol de accidentare.
Culpa victimei, care s-a expus la pericol de accidentare nu poate fi privită independent de obligația angajatorului de a aduce la cunoștință salariaților obligațiile pe care le au în ipoteza părăsirii locului de muncă în pauza de masă sau chiar interdicția de a părăsi incinta unității.
De asemenea se va reține că sancțiunea contravențională aplicată societății pentru nerespectarea prevederilor art.13 lit. d) din Legea nr.319/2006 nu a fost înlăturată, reclamanta neformulând plângere împotriva acesteia, ceea ce dovedește recunoașterea neîndeplinirii obligației de a realiza instructajul.
În concluzie, nefiind stabilite condițiile de părăsire a unității în pauza de masă sau interdicția de părăsire a acesteia, care să fi fost aduse la cunoștință salariatului, fiind certă culpa angajatorului privind nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 13 lit. d) și e) din lege, deplasarea în afara unității apare ca efectuată pe traseul normal în timpul pauzelor regulamentare, și se încadrează în ipoteza textului art. 5 lit. g) rap. la art. 30 lit. k) drept accident de muncă.
Pentru aceste considerente în temeiul disp.art.312 proc.civ. instanța va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.169/CA din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - DRUMURI SRL, cu sediul în Pitești,-, județul
Modifică sentința de mai sus iar pe fond, respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 2009, la de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte Judecător, JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - -
Grefier,
Red.
TC/4 ex
11.11.2009
Jud.fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
