Alte cereri. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 119/
Ședința publică din 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 998/ca din 13.11.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 martie 2009, susținerile părții fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru 9 martie 2009 și, apoi, pentru astăzi, 11 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 998/CA/13.11.2008 a Tribunalului Iașia fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, cu consecința respingerii cererii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
A reținut instanța de fond că, prin adresa nr. 245/VIII/1/2008 din 17.03.2008 pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa comunicat reclamantului faptul că cele 1074 file trimise de acesta la data de 17.06.2003 printr-un memoriu au fost trimise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29.07.2005 cu nr. de înregistrare 817/VIII/1/2005, aspect comunicat și prin alte trei adrese anterioare.
Față de conținutul adresei instanța a constatat că aceasta nu are nici unul din caracterele actului administrativ așa cum este definit de art. 2 alin. 1, lit. c din Legea 554/2004, astfel încât nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ deoarece nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Faptul că răspunsul îl nemulțumește pe reclamant nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, deoarece stabilirea conținutului răspunsului este atributul exclusiv al pârâtului.
Cu privire la cererile accesorii referitoare la obligarea pârâtului să depună soluția dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să dovedească trimiterea/restituirea dosarului de la acest parchet, instanța constată că reclamantul, anterior introducerii acțiunii, avea cunoștință de situația dosarului respectiv.
Astfel, din adresa nr. 14091/- din 28.01.1008 comunicată reclamantului la data de 28.02.2008 i s-a adus la cunoștință că sesizarea înregistrată la pârât sub nr. 817/VIII/1/2005 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr- și a fost soluționată prin rezoluția din 30.05.2006, soluția fiind de asemenea comunicată reclamantului.
Instanța a reținut că, față de aspectele arătate și precizările din adresa aflată la fila 3 dosar în care reclamantului i se aduce la cunoștință că poate consulta documentația privind lucrările menționate, capetele de cerere în discuție sunt inadmisibile, nefiind formulate în contextul unei pretinse vătămări datorate excesului de putere publică.
În privința cererii de obligare a pârâtului la soluționarea plângerii penale din 17.06.2003, instanța a constatat că și aceasta este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, având în vedere că plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală este supusă procedurii și termenelor prevăzute de art. 275-278 ind. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică, cu mențiunea că motivația acestei căi de atac depinde de Rezoluția din 30.05.2006, care nu i-a fost însă comunicată și nici depusă la dosar.
Arată recurentul că sentința de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a art. 129 și 261 Cod procedură civilă, tocmai motivat de faptul că s-a pronunțat în lipsa rezoluției sus-citată, dată în dosarul său cu "1074 file".
Prin adresa din 10.02.2009, reclamantul completează probatoriul cu acte în cauză, cu copia rezoluției din 30.05.2006 a Parchetului de pe lângă - Secția de urmărire penală și criminalistică nr-, ce i-a fost comunicată în data de 29.01.2009.
Intimata prin întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât obiectul acțiunii reclamantului îl reprezintă o plângere privind modul de soluționare de către organele de cercetare penală, a unei plângeri penale, însă această procedură este expres prev. în art. 275-278 Cod procedură civilă, neputând constitui obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.
Pe de altă parte, arată intimata că în realitate recurentul a primit răspuns la toate sesizările adresate organelor penale, fiindu-i comunicată inclusiv rezoluția din 30.05.2006, așa încât corect instanța de fond a procedat la admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii promovate în cauză.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, prin cererea sa de recurs reclamantul învederează doar faptul că nu este în măsură a-și motiva recursul, întrucât nu dispune de motivarea Rezoluției din 30.05.2006, și care, într-adevăr, i-a fost comunicată de Parchetul de pe lângă prin adresa sa nr. 611/384/II/7/29.01.2009, fila 15 dosar recurs.
Se invocă totodată că, lipsa din dosarul de fond a acestei rezoluții, a condus la pronunțarea unei sentințe de tribunal, cu încălcarea obligației instanței de rol activ în completarea probatoriului, prev. de art. 126 Cod procedură civilă, și de asemenea a prevederilor obligatorii pe care hotărârea de fond trebuia să le cuprindă, în lumina prev. art. 261 același cod.
Numai că prin cererea sa introductivă la instanță, reclamantul a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pentru ca acesta să fie obligat a dovedi că a trimis Parchetului de pe lângă un memoriu trimis de reclamant, împreună cu o documentație de 1.074 file, sesizare la care însă primise un răspuns afirmativ cu adresa nr. 14.091/- din 28.01.2008, la care se atașase și soluția rezoluției din 30.05.2006, a cărei motivare a primit-o în cursul soluționării prezentului recurs.
Mai mult, în condițiile în care reclamantului nu i s-a îngrădit dreptul de consultare a propriului dosar penal, corect a reținut prima instanță că nu instanța de contencios administrativ este îndreptățită a cenzura modul de derulare a dosarelor de cercetare penală, aflate pe rolul instituțiilor judiciare abilitate prin lege, eventualele nereguli putând fi sesizate de cei interesași doar în condițiile Codului d e procedură penală.
În acest sens se dispune de altfel expres în art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, și anume: "Actele nesupuse controlului și limitele controlului (2) Nu pot fi atacate în contencios administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 998/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de împotriva sentinței nr. 998/CA/13.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.03.2009
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
