Alte cereri. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 120/
Ședința publică din 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamanta V în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului V și Primăria V - Serviciul Finanțelor Publice Locale, având ca obiect alte cereri - fond după casare (decizia nr. 517/ din 24.11.2008 a Curții de APEL IAȘI ).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.03.2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru 09.03.2009 și, apoi, pentru astăzi, 11.03.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui la nr. 789/89/12.02.2007, reclamanta - - V i-a chemat în judecată, "conform art. 11 din Legea nr. 554/2004", pe "Municipiul V, prin Primarul Municipiului V" și pe "Primăria Municipiului V - Serviciul Finanțelor Publice Locale", pentru a se dispune "anularea raportului de inspecție fiscală întocmit de Serviciul finanțelor publice locale din cadrul Primăriei V, la data de 29.09.2006, și obligarea Primăriei la plata cheltuielilor de judecată".
Prin sentința civilă nr. 377/CA/19.11.2007, Tribunalul Vaslui, admițând excepția lipsei de calității procesuale pasive a Primăriei V - Serviciul finanțelor publice locale, a admis contestația formulată de - - V împotriva dispoziției nr. 561/13.12.2006 a Primarului Municipiului V, modificând raportul de inspecție fiscală întocmit de Serviciul finanțelor publice locale la data de 29.09.2006, în sensul că a stabilit pentru - - V că totalul sumelor datorate către Primăria V drept impozit pe clădiri la data de 16.05.2007 este de 1410,47 lei, Primarul Municipiului V fiind obligat să plătească contestatoarei suma de 1200 RON cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 224 din 07.04.2008, Curtea de APEL IAȘIa admis recursurile declarate de Primăria Municipiului V - Serviciul Finanțelor Publice Locale și - - V împotriva sentinței civile nr. 377/CA din 19.11.2007, sentință pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Vaslui, pe motiv că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.
A reținut Curtea de Apel că prima instanță nu a procedat la stabilirea cadrului procesual, respectiv dacă raportul de inspecție fiscală din 29.09.2006 al Serviciului finanțelor publice locale din cadrul Primăriei V - ca act premergător emiterii dispoziției nr. 561/13.12.2006 a Primarului municipiului V, poate fi atacat separat de actul administrativ emis în cadrul procedurii administrativ - jurisdicționale, urmată în fapt de reclamantă. Instanța de control judiciar a dispus ca, în rejudecare, să se verifice susținerile reclamantei privind efectuarea pretinsei renunțări la calea administrativ - jurisdicțională, în termenele și forma prevăzută în mod expres de art. 6 din Legea nr. 554/2004 și să se stabilească efectele ce decurg din eventuala nerespectare a condițiilor procedurale sus - evocate, pentru ca, funcție de obiectul acțiunii, să se verifice calitatea procesuală a organelor administrative chemate în judecată.
În rejudecare, - - Vap recizat, prin înscrisul aflat la filele 14-16 din dosarul nr-, că: "Obiectul acțiunii vizează anularea raportului - ca act administrativ unilateral - și este întemeiată pe prevederile art. 1, 8 și 11 ale Legii 554/2004", că "Nu a fost urmată nici o altă cale administrativ - jurisdicțională de atac, astfel încât nici nu am avut de ce renunța la aceasta", că "Am solicitat, conform art. 7 din Legea 554/2004, anularea actului fiscal unilateral - Raportul de inspecție fiscală, îndeplinind procedura prealabilă, în forma specială prevăzută de art. 205-207 din OG 92/2003, și nu am înțeles a urma o jurisdicție specială, ci am îndeplinit o procedură prealabilă", că "ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și există dreptul de a sesiza, în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ (evident cu respectarea procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea 554/2004 și Titlul IX al OG 92/2003)" și că "cererea în anularea Dispoziției Primarului este o cerere judiciară - o acțiune în contencios administrativ - și nu are natura unei proceduri administrativ - jurisdicționale".
Prin sentința civilă nr. 176/CA/16.06.2008, Tribunalul Vaslui, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul V și excepția inadmisibilității cererii, a respins cererea formulată de reclamanta - - V împotriva pârâților Municipiul V, prin Primarul municipiului V, și Primăria municipiului V - Serviciul finanțelor publice locale, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primăria municipiului V - Serviciul finanțelor publice locale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că actul a cărui anulare a fost solicitată nu este emis de Municipiul V, prin Primarul Municipiului V, ci de Primăria V - Serviciul finanțelor publice locale, unitatea administrativ - teritorială chemată în judecată neavând calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii, prima instanță a reținut că reclamanta a contestat raportul de inspecție fiscală pe calea procedurii prevăzută de art. 175 - 179 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, contestație ce a fost soluționată prin dispoziția emisă de Primarul Municipiului V, sub nr. 561 din 13.12.2006, dispoziție rămasă definitivă prin neexercitarea dreptului la contestație, în termenul de 6 luni de la comunicare, și că, raportat la dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reclamanta, care a înțeles să exercite procedura administrativ - jurisdicțională prin formularea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală, nu mai poate ataca același act în contencios administrativ, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că, uzând de procedura prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 92/2002, cererea sa este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta - - V, care a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că Tribunalul nu a observat că: "am solicitat anularea raportului de inspecție fiscală întocmit la data de 29.09.2006, de Serviciul finanțelor publice din cadrul Primăriei V, deoarece prin acest raport s-a stabilit în mod eronat valoarea de inventar a clădirii societății pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 și a cotei de impozit aferentă clădirii pentru anul 2005 și ianuarie-august 2006stabilindu-se debite pe care nu le datorăm cu titlu de impozit, dobânzi și penalității de întârziere", susținându-se că "între societatea noastră și pârâți a mai avut loc un litigiu, care a fost soluționat prin sentința nr. 585/08.03.2006, rămasă irevocabilă, din care rezultă că pârâții, în mod greșit și ilegal, au aplicat cota de impozitare de 5%", apreciindu-se că "hotărârea dată se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, dându-se o apreciere eronată probelor administrate, fiind dată cu aplicarea greșită a legii", "în baza art. 163 Cod procedură civilă supunându-se atenției instanței faptul că trebuie luată în calcul excepția de lucru judecat" și solicitându-se "să luați în calcul faptul că - - V datorează Primăriei V - Serviciul finanțelor publice locale numai suma de 1.410,47 lei".
Ulterior momentului formulării și depunerii cererii de recurs, - - Vaf ăcut, la termenul din 20.10.2008, o serie de "precizări", susținând că "instanța de fond a reținut în mod eronat în hotărârea recurată că am contestat Raportul de inspecție fiscală pe calea procedurii prevăzute de art. 175-179 din Titlul IX din G nr. 92/2003, în realitate acesta fiind atacat la instanța de contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, după ce, în prealabil, s-a adresat, în conformitate cu art. 7 alin. 1 din același normativ, autorității emitente, solicitând revocarea acestui act administrativ unilateral, societatea neinvocând niciodată în drept, la instanța de fond, vreo dispoziție cuprinsă în G nr. 92/2003 și neîntemeindu-și acțiunea pe art. 175-179 din Titlul IX din G nr. 92/2003", apreciindu-se că "instanța de fond a fost în eroare când a apreciat că acțiunea este inadmisibilă pentru motivul că am fi abordat inițial o procedură administrativ-jurisdicțională, pe care am fi părăsit-o, nemaiexercitând contestația administrativă în termen de 6 luni".
că "nu am abordat niciodată o procedură administrativ-jurisdicțională, ci acțiunea în contencios administrativ, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 554/2004 și cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din aceeași lege", recurenta a susținut că instanța de fond nu a analizat jurisprudența Curții Constituționale, invocată în apărare, în condițiile în care a reținut în mod corect că raportul de inspecție fiscală este un act administrativ care poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ, apreciindu-se, totodată, că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul V, care este cel care are și personalitate juridică, actul administrativ atacat netrebuind să fie semnat de primar, în numele Municipiului V, pentru ca Municipiul V să aibă calitate procesuală, serviciul finanțelor publice locale funcționând ca serviciu al orașului, fără personalitate juridică, astfel că actele serviciului sunt actele orașului.
Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr. 517/CA/24.11.2008, a admis recursul introdus de - V împotriva sentinței civile 176/CA/16.06.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care a casat-o, reținând cauza în vederea rejudecării ei în fond.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a stabilit care sunt structurile administrative pe care reclamanta-recurentă a înțeles să le cheme în judecată, aceasta făcând referire, atât la Municipiul V, la Primarul Municipiului V, cât și la Primăria Municipiului V și la Serviciul Finanțelor Publice Locale
Or, în aceste condiții, era necesar să se ceară reclamantei să precizeze, fără echivoc, care sunt participanții la contenciosul administrativ de față, care sunt temeiurile de drept ale chemării în judecată a fiecărui subiect de drept administrativ în parte, precum și care este finalitatea urmărită prin demersul judiciar de față, în raport cu fiecare structură administrativă în parte.
Constatând că nu s-a determinat, pe deplin și corect, care este sfera participanților la contenciosul administrativ fiscal de față, care este cadrul procesual ales de reclamantă și care este cadrul procesual aplicabil, independent de punctul de vedere al contribuabilului, că nu s-a stabilit dacă raportul de inspecție fiscală este cel care, în fapt și în drept, a dat naștere obligației fiscale contestate și dacă el putea fi atacat separat de decizia de impunere, și nici care este întinderea obligației fiscale, Curtea a considerat că reclamantei - recurente s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care recursul promovat de aceasta a fost admis.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de rejudecare constată următoarele:
Reclamanta - - Vaf ormulat acțiune în justiție prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul V și Primăria V-Serviciul finanțelor publice locale V, "anularea raportului de inspecție fiscală întocmit de Serviciul finanțelor publice locale din cadrul Primăriei V, la data de 29.09.2006".
În cuprinsul cererii de chemare în judecată și pe parcursul judecării cauzei, - - Vas usținut că a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală întocmit la data de 29.09.2006.
Din înscrisurile de la dosarul cauzei reiese că această contestație a fost respinsă prin dispoziția nr. 561/13.12.2006 a Primarului Municipiului V, comunicată reclamantei la data de 18.12.2006 și înregistrată la aceasta la numărul 118/18.12.2006.
Potrivit dispozițiilor art. 175 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, în forma avută la data de 29.09.2006, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, contestația fiind o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
În conformitate cu prevederile art. 188 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Din aceste texte de lege reiese că doar împotriva actului prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva actelor administrative fiscale cel nemulțumit are deschisă calea acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ competentă, parcurgerea și finalizarea acestei proceduri prealabile fiind obligatorie, dat fiind caracterul ei pur administrativ.
Întrucât prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - - Vaa tacat numai "raportul de inspecție fiscală întocmit de Serviciul finanțelor publice locale din cadrul Primăriei V, la data de 29.09.2006", nu și dispoziția nr. 561/13.12.2006, care i-a fost comunicată, instanța constată că reclamanta nu a respectat prevederile art. 188 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, adresându-se instanței de judecată fără a ataca și dispoziția nr. 561/13.12.2006 prin care se finalizează procedura administrativă prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
Prin urmare, Curtea va respinge acțiunea deoarece raportul fiscal nu putea fi atacat separat de actul ce a finalizat procedura administrativă, respectiv de dispoziția menționată.
În speță nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 conform cărora actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicțională.
Actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală nu sunt acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse controlului instanței de judecată. Concluzia se desprinde din art. 175 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 potrivit căruia " Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii". Prin urmare, procedura prevăzută de art. 175 și următoarele din Codul d e procedură fiscală nu are caracter administrativ-jurisdicțional și, deci, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 6 din Legea nr. 554/2004. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 98/2005.
În consecință, având în vedere că reclamanta - - V nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 188 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, adresându-se instanței de contencios administrativ fără a ataca și dispoziția nr. 561/13.12.2006 prin care se finalizează procedura administrativă prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, Curtea urmează a respinge acțiunea.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Rejudecând cauza în fond, după casare, respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamanta - - V în contradictoriu cu pârâții Municipiul V și Primăria Municipiului V-Serviciul finanțelor publice locale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
