Alte cereri. Decizia 1397/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1397/2008
Ședința publica din data de 11 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și împotriva hotărârii nr. 11/2007 emisă de către.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind Ministerul Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Recursul formulat de către Ministerul Justiției este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol întrucât Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate, procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurentului solicită instanței suplimentarea probațiunii și acvirarea dosarelor nr. 716/2002 al Judecătoriei Gherla precum și a dosarului nr. 1314/2005 al Judecătoriei Gherla, întrucât toată discuția s-a purtat în jurul prețului apartamentului. Astfel că în dosarul nr. 716/2002 al Judecătoriei Gherlas -a stabilit prețul apartamentului în vederea sistării stării de indiviziune și toate încheierile din acest dosar prin care s-a dispus efectuarea expertizei au fost în acest sens, respectiv valoarea la care să fie sistată starea de indiviziune. Deoarece părțile nu au dorit atribuirea imobilului instanța a dispus vânzarea la licitație, prețul imobilului era deja stabilit printr-o expertiză efectuată de către un expert judiciar în specialitatea construcții, expertiză ce nu a fost contestată de către părți, iar executorul nu putea obține acordul părților pentru un alt preț, deoarere prețul era deja stabilit la dispoziția instanței. Toate aceste aspecte pot fi probate prin acvirarea dosarului 716/2002 al Judecătoriei Gherla. În dosarul nr. 1314/2005 s-a soluționat contestația la executare, așa încât apreciază ca fiind necesare acvirarea celor două dosare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de către reprezentantul recurentului, considerând că cererea privind acvirarea celor două dosare și valorificarea înscrisurilor existente în acele proceduri judiciare nu este utilă soluționării fondului cauzei, prin prisma probațiunii existente la dosar și a motivelor de recurs.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentului invederează că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, iar în secundar modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației și menținerea hotărârii nr. 1/2007 pronunțată de Consiliul de Disciplină a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, cu cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că apreciază hotărârea recurată ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: este prezent motivul prevăzut de art. 304 punct 5 din Codul d e procedură civilă când prin hotărârea dată instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alineat 2 din Codul d e procedură civilă, forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. Totodată se arată că s-au mai încălcat dispozițiile art. 260 alineat 1 Cod procedură civilă amânându-se pronunțarea mai mult de 7 zile fără a fi respectate condițiile legale, respectiv pentru o nouă amânare era necesară întrunirea completului pentru a hotărâ o nouă amânare, procedura de judecată a comisiilor de disciplină are ca bază Codul d e procedură civilă care completează Legea nr. 188/2000, în acest sens. Mai arată că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu prevede termenul în care poate fi exercitată calea de atac. Hotărârea atacată nu cuprinde nici faptul că hotărârea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel, aceste dispoziții fiind expres prevăzute de dispozițiile art. 45 alineat 5 din Legea nr. 188/2000.
CURTEA
Prin Hotărârea nr. 1/23.02.2007 adoptată de Consiliul de Disciplină s-a admis acțiunea disciplinară formulată de Ministerul Justiției împotriva executorului judecătoresc -, aplicându-se acestuia sancțiunea vertismentului, conform art. 46, it. b din Legea nr. 188/2000.
Pentru a dispune în acest sens, Consiliul de Disciplină a reținut că prin sesizarea înaintata cu nr. 81168/20411E/2006 de Cabinetul Ministrului Justiției, s- sesizat Consiliul de Disciplina al Camerei Executorilor Judecătorești C, în legătură cu comiterea abaterilor disciplinare prevăzute la art. 44 lit. e din Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătorești de către executorul judecătoresc.
În susținerea sesizării s-a relevat că executarea silită în dosar nr. 85/2003 al executorul judecătoresc a fost începută fără ca încheierea instanței să fie irevocabilă; executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 500 alin. 2, raportat la art. 411 alin. pr.civ. privind stabilirea prețului imobilului ce urma sa fie scos la licitație; executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile art. 673/12 alin. 4.pr.civ. prin care acesta avea obligativitatea să afișeze publicațiile de vânzare cu cel puțin 30 de zile înainte de termenul de licitație; vânzarea acestui imobil s-a făcut în anul 2005 la prețul stabilit în anul 2003; executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile art. 516 pr.civ. emițând actul de adjudecare la aceeași data cu procesul-verbal de licitație.
Consiliul de Disciplină a statuat că nu se impune sancționarea disciplinară pentru abaterile enumerate la pct. 2-5 din acțiunea disciplinară, aceste aspecte fiind intrate în puterea lucrului judecat, întrucât actele de vânzare la licitație au făcut obiectul unei contestații la executare, soluționată prin acte jurisdicționale irevocabile.
Consiliul de disciplină a considerat însă că executorul judecătoresc cercetat se face vinovat de abaterea disciplinară constând prin aceea că din neglijență nu a observat că încheierea dată de Judecătoria Gherla la data de 01.08.2003 in dosar 716/2002 nu era irevocabila, la ata începerii procedurii de vânzare imobiliare în dosarul nr. 85/2003.
S-a relevat că acest act de negijență a adus prejudicii minime partilor implicate, întrucât formele concrete de vânzare la licitatie s-au facut doar dupa rămânerea irevocabila a încheierea data de Judecatoria Gherla la data le 01.08.2003 in dosar 716/2002, prevederile art. 67312pct. 1.pr.civ. fiind din acel moment respectate.
În raport de pericolul social concret al abaterii disciplinare, s-a stabilit în sarcina executorului judecătoresc sancțiunea avertismentului, conform prevederilor art. 46 lit. b din Legea nr. 188/2000.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație Ministerul Justiției, solicitând reformarea acesteia în sensul anulării hotărârii nr. 1/2007, admiterii sesizării și aplicării sancțiunii prevăzute de art. 46 lit. e din Legea nr. 188/2000, modificată, respectiv excluderea din profesie a executorului judecătoresc.
Prin Hotărârea nr. 11/2007, Comisia Superioară de Disciplină a admis în parte contestația formulată de Ministerul Justiției și a modificat hotărârea nr. 1/2007 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, aplicând executorul judecătoresc sancțiunea suspendării pe o perioadă de 3 luni, prevăzută de art. 46 lit. d din Legea nr. 188/2000, modificată și completată.
Pentru a dispune în acest sens Comisia Superioară de Disciplină a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 67312alin. 4 Cod pr. civ. în sensul că din actele și lucrările aflate în copii la dosarul de executare nr. 85/2003 înaintate de către intimatul, s-a constatat că publicația de vânzare a fost întocmită în data de 01.04.2005, cu termen de vânzare la licitație publică pentru data de 14.04.2005, nerespectându-se prevederile acestor norme. S-a relevat că în documentele din dosar execuțional nr. 85/2003 nu se regăsește o altă publicație de vânzare, care să respecte termenul de 30 de zile.
În ceea ce privește vânzarea imobilului în anul 2005, la prețul stabilit în anul 2003, Comisia Superioară de Disciplină a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 3712alin. 2 și 3 pr.civ. executorul judecătoresc neavând posibilitatea să reactualizeze prețul imobilului, aceste norme referindu-se la actualizarea obligațiilor stabilite în bani din titlurile executorii.
Cât privește faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 516 Cod pr. civ. privitoare la termenul de 15 zile de la plata prețului pentru întocmirea actului de adjudecare, comisia a relevat că aceste dispoziții nu erau în vigoare la acea dată, ele intrând în vigoare prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea nr.OUG 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă publicată în nr. 609/14.07.2005.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Justiției și.
Ministerul Justiției a solicitat prin cererea formulată la 07.06.2008 reformarea hotărârii atacate, în sensul aplicării executorului judecătoresc a sancțiunii disciplinare privind excluderea din profesie, prevăzută de art. 44 lit. e din Legea nr. 188/2000 modificată și completată.
În motivarea cererii de recurs, Ministerul Justiției a relevat că Comisia Superioară de Disciplină a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, instituind sancțiunea disciplinară a suspendării pe o perioadă de 3 luni, cât timp gradul de pericol social al abaterii săvârșite de executorul judecătoresc impuneau instituirea sancțiunii disciplinare privind excluderea din profesie, reglementată de art. 44 lit. e din Legea nr. 188/2000.
S-a relevat că executarea silită în dosarul nr. 85/2003 a fost începută fără ca încheierea instanței să fie irevocabilă.
Totodată s-a arătat că executorul judecătoresc nu a respectat prevederile art. 500 alin. 2 pr.civ. raportat la art. 411 alin. 3 pr.civ. stabilind prețul imobilului pe baza unei expertize efectuată de către instanța de fond, în cursul judecății, fără ca părțile să fie de acord cu această expertiză.
Recurentul Ministerul Justiției a învederat că executorul judecătoresc nu numai că nu a stabilit prețul imobilului prin acordul părților sau printr-o expertiză, dar a vândut imobilul la data de 11.04.2005 la prețul stabilit la data de 02.06.2003, cauzând astfel părților un important prejudiciu, întrucât este cunoscut faptul că în această perioadă prețul apartamentelor a crescut semnificativ.
Din această perspectivă, recurentul Ministerul Justiției a susținut că hotărârea recurată este nelegală, cât timp abaterile disciplinare săvârșite de executorul judecătoresc cercetat nu au fost sancționate proporțional cu gradul de pericol social.
Recurentul a solicitat, prin cererea de recurs, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, întemeiat pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 pr.civ.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației și a menținerii Hotărârea nr. 1/2007 pronunțată de Consiliul de Disciplină a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
În susținerea cererii de recurs a relevat că hotărârea dată de Comisia Superioară de Disciplină încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 pr.civ.
În esență s-a susținut că au fost încălcate prevederile art. 260 alin. 1 pr.civ. întrucât amânarea pronunțării s-a dat cu nerespectarea termenului de 7 zile.
Totodată, s-a susținut că nu au fost respectate prevederile art. 261 alin. 1 pct. 7 pr.civ. hotărârea necuprinzând mențiunea privitoare la posibilitatea exercitării căii de atac precum și a termenului de exercitare a acestuia.
Recurentul a învederat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, atât timp cât s-a reținut că a fost încălcat art. 67312pr.civ.
În susținerea acestei apărări s-a relevat că aspectul existenței și afișării publicației de vânzare cu 30 de zile înainte de data licitației, a fost reținut printr-un act jurisdicțional intrat în putere de lucru judecat, care a statuat asupra valabilității sub acest aspect al procedurii execuționale.
Din perspectiva faptului că legalitatea procedurii execuționale în dosar execuțional nr. 85/2003 a fost tranșată prin acte intrate în puterea lucrului judecat, recurentul a apreciat că hotărârea nr. 11/2007 este nelegală, cât timp prin efectul negativ al autorității de lucru judecat aceste chestiuni nu puteau să fie supuse unei noi dezbateri.
Deliberând asupra cererilor de recurs, Curtea reține următoarele:
Executorul judecătoresc, cercetat in acest dosar a fost investit prin încheierea data de Judecătoria Gherla la data de 01.08.2003 în dosar 716/2002, să efectueze partajul imobilului situat în mun. G,-,. 1,. 11, jud. C, înscris în CF nr. 6315 loc. G cu nr. top 1203/1/s/X1 în modalitatea vânzării lui la licitație publică și împărțirii prețului între coproprietari, potrivit prevederilor art. 67312Cod Procedura Civila.
Executorul judecătoresc sesizat cu acesta cerere a procedat la întocmirea formelor de publicitate a vânzării, potrivit art. 67312pct. 4 Cod Procedura Civila, fără ca ncheierea data de Judecătoria Gherla la data de 01.08.2003 în dosar 716/2002, să fie irevocabilă așa cum impun exigentele art. 67312alin. 1 Cod procedura Civila.
Pentru acest motiv, partea interesată, a solicitat suspendarea formelor de vânzare la licitație.
Prin ordonanța președințială nr. 1320/2003 a Judecătoriei Gherlas - încuviințat aceasta cerere și s-a dispus suspendarea formelor de vânzare imobiliară până la "soluționarea definitivă a apelului, declarat împotriva încheierii".
Acest impediment a fost ulterior înlăturat, deoarece încheierea data de Judecătoriei Gherla la data de 01.08.2003 în dosar 716/2002 a rămas irevocabilă prin decizia civila nr. 16/R/2005 a Curții de APEL CLUJ.
Ulterior s-a reluat procedura vânzării la licitație a imobilului în dosarul nr. 85/2003 al Biroului executorului judecătoresc -.
Prețul de vânzare a fost stabilit pe baza raportului de expertiza tehnică, întocmit în dosarul de partaj de expert tehnic, iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
La cel de al II-lea termen de licitație, respective cel din data de 11.04.2005, imobilul a fost vândut la prețul de 460.000.000 lei ROL, către adjudecatarul, iar prețul a fost pus la dispoziția instanței potrivit art. 67314pct. 2 Cod Procedura civila.
Au fost cenzurate judiciar aspectele ținând de legala stabilire a prețului de vânzare, a termenelor de licitație.
Actele de vânzare la licitație a imobilului, au făcut obiectul unei contestații la executare soluționată prin sentința civila nr. 705/2005 a Judecătoriei Gherla, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 906/R/2005 Tribunalului Cluj. Prin aceste hotărâri judecătorești, s-au validat formele de vânzare efectuate de executorul judecătoresc cercetat -, ca fiind temeinice și legale.
Din considerentele actelor jurisdicționale mai sus evocate rezultă că instanțele judecătorești au reținut că față de momentul exercitării contestației la executare în raport de data la care contestatorul a luat cunoștință de prețul de evaluare al imobilului supus vânzării la licitație este tardiv să se ridice vreo obiecție cu privire la prețul de evaluare al imobilului.
S-a statuat așadar că inițiatorul acelor demersuri judiciare este decăzut din dreptul de a contesta legalitatea actelor de executare pe motivul încălcării dispozițiilor art. 500 alin. 2 raportat la art. 411 alin. 3 pr.civ.
Recursurile exercitate de recurenți sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Curtea reține că prin hotărârea nr. 11/2007 Comisia Superioară de Disciplină a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 46 lit. d din Legea nr. 188/2000.
În mod corect Comisia Superioară de Disciplină a statuat că începerea procedurii execuționale în dosarul nr. 85/2003 înainte ca hotărârea prin care s-a dispus vânzarea imobilului să fie irevocabilă, constituie abaterea disciplinară reglementată de dispozițiile art. 44 lit. e din Legea nr. 188/2000 modificată și completată.
În mod corect Comisia Superioară de Disciplină a reținut că vânzarea imobilului la prețul determinat potrivit unei expertize judiciare întocmite în anul 2003, după trecerea a doi ani fără ca prețul să fi fost reactualizat și fără ca părțile interesate să își fi dat acordul expres în acest sens, constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 44 lit. e din Legea nr. 188/2000.
Concluzia s-a sprijinit pe aceea că potrivit dispozițiilor art. 67312pr.civ. demararea procedurii execuționale nu era posibilă cât timp actul jurisdicțional care autoriza această procedură nu avea caracter irevocabil.
Chiar dacă acest impediment a fost ulterior înlăturat, această împrejurare nu este în măsură să înlăture existența abaterii disciplinare, câtă vreme executorul judecătoresc trebuia să acționeze cu profesionalism și să deruleze procedura execuțională în conformitate cu prevederile legale anterior invocate.
De asemenea, Curtea reține că la reluarea procedurii în cursul anului 2005, executorul judecătoresc trebuia să respecte prevederile art. 500 alin. 2 raportat la dispozițiile art. 411 alin. 3 pr.civ. în sensul că stabilirea prețului de strigare trebuia să se realizeze fie cu acordul expres al tuturor părților interesate în procedura execuțională, fie în baza unei expertize ce să evalueze bunul la valoarea sa de circulație.
Din analiza dosarului execuțional rezultă că nu a existat un acord expres al creditorilor urmăritori privitor la stabilirea prețului de strigare, după cum nu s-a dispus evaluarea bunului la valoarea sa de circulație în momentul derulării efective a procedurii execuționale.
Executorul judecătoresc a stabilit prețul de strigare raportându-se la valoarea stabilită pentru bunul în discuție într-o expertiză judiciară realizată în cursul anului 2003.
Evoluția prețurilor în acest interval de timp a fost însă una semnificativă, fiind de notorietate că valoarea imobilelor a crescut semnificativ în acest interval de timp, fie și numai datorită indicelui de inflație.
imobiliară a avut în acest interval de timp o evoluție constant ascendentă, împrejurare în general cunoscută.
Acest fapt de notorietate impunea executorului judecătoresc să acționeze în sensul edictat de dispozițiile art. 500 alin. 2 pr.civ. raportat la prevederile art. 411 alin. 3 din același act normativ.
Nu prezintă relevanță împrejurarea că acest aspect de nelegalitate al procedurii execuționale a fost invocat de contestatorul, apărarea fiind neanalizată în fond pe considerentul tardivității formulării ei.
Recurentul a susținut că aceste aspecte au intrat sub protecția autorității lucrului judecat fiind interzisă repunerea în discuție a aceluiași aspect litigios.
Curtea consideră că această apărare nu poate fi primită.
Efectele actelor jurisdicționale prin care s-a tranșat problema legalității procedurii execuționale realizate în dosar nr. 85/2003, nu poate avea efect indirect de natură să prejudicieze un terț, cum este inițiatorul acțiunii disciplinare.
acțiunii disciplinare nu a fost parte în raportul juridic litigios prin care s-a analizat legalitatea procedurii execuționale sub aspectul respectării dispozițiilor art. 500 alin. 2 și art. 411 alin. 3 pr.civ.
Observăm că în acele acte jurisdicționale nu s-a tranșat în fond această apărare a contestatorului, socotindu-se că a operat decăderea.
Or, acțiunea disciplinară a fost exercitată pe un alt temei juridic și într-un alt cadru procesual, titularul acestei acțiuni fiind în drept să individualizeze acțiunile care alcătuiesc latura obiectivă a abaterii imputate executorului judecătoresc.
Acelea acte jurisdicționale nu au eficacitatea substanțială specifică efectului negativ al autorității lucrului judecat față de Ministerul Justiției.
sunt excluși din spațiul autorității de lucru judecat și așa fiind, nimic nu poate împiedica un terț să repună în discuție aspectul litigios.
acțiunii disciplinare a acționat pentru realizarea prerogativelor proprii în legătură cu conduita profesională a executorului judecătoresc, conduită profesională analizată în raport cu actele de executare realizate de executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuțional nr. 85/2003.
Exercitarea acestei prerogative nu poate fi neutralizată, nu poate fi paralizată prin excepția opusă de recurentul.
Regula imutabilității verificării jurisdicționale nu era aplicabilă în acțiunea disciplinară exercitată de Ministerul Justiției. În speță era aplicabil corolarul și anume mutabilitatea verificării jurisdicționale în ceea ce privește faptele imputate executorului judecătoresc și despre care s-a susținut că alcătuiesc latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 44 lit. a din Legea nr. 188/2000.
De aceea, Curtea apreciază că hotărârea nr. 11/2007 a Comisiei Superioare de Disciplină este legală.
De asemenea, Curtea consideră că față de pericolul social concret al acestei abateri sancțiunea disciplinară aplicată a fost corect individualizată.
Cât privește încălcarea formelor de procedură invocată de recurentul, Curtea apreciază că acest motiv de recurs nu este incident.
Recurentul nu a făcut dovada vătămării procesuale ce i s-a cauzat prin amânarea pronunțării la termenul dispus de organul cu atribuții jurisdicționale.
Nulitatea invocată nu intră în categoria nulităților exprese și prin urmare vătămarea nu este prezumată.
Dreptul la apărare a fost pe deplin asigurat recurentului în cursul procedurii.
Nu s-a dezvăluit prejudiciul procesual cauzat recurentului prin această măsură. Vătămarea nu a putut fi obiectivată prin eventuale consecințe negative ale iregularității actului procedural asupra soluționării juste a litigiului.
De asemenea, dispozițiile cuprinse în actul jurisdicțional nu sunt arbitrarii. Hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină și ea nu dezvăluie motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
de fapt și de drept care au condus Comisia Superioară de Disciplină la soluția cuprinsă în dispozitiv sunt evocate.
Faptul că hotărârea nu face referire la calea de atac și termenul de exercitare al acestuia nu este un motiv să pună în discuție legalitatea ei, întrucât, potrivit principiului legalității căilor de atac, acestea sunt instituite prin lege. Lipsa unei atare mențiuni în actul jurisdicțional nu răpește părții calea de atac pe care legea i-a conferit-
Comisia Superioară de Disciplină nu a interpretat greșit actul dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul acestuia.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de recurenții, Ministerul Justiției împotriva hotărârii nr. 11/18.05.2007 pronunțată în dosar nr. 4//2006 al Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale Executorilor judecătorești din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva hotărârii nr. 11/18.05.2007, pronunțată în dosarul nr. 4//2006 al Comisiei Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
în semnează în semnează în semnează
Vicepereședintele instanței Vicepereședintele instanței prim grefierul instanței
Red.SS/dact.
2 ex./30.07.2008
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
