Alte cereri. Decizia 1407/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1407
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea T împotriva deciziei nr. 708 din 7 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice T, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoare administrator, lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța invocă din oficiu excepția de litispendență arătându-se că s-au înregistrat două dosare cu același obiect și aceleași părți, dispunându-se conexarea dosarului nr- la prezentul dosar cu același termen de judecată.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea contestației în anulare conexată.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei pronunțată în recurs și rejudecând admiterea recursului formulat de recurentă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, se constată următoarele:
Prin contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 708/07.05.2009 pr. De Curtea de APEL TIMIȘOARA în dos. Nr-, contestație înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, contestatoarea Tas olicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr. 1050 din dos. Nr-, iar în urma rejudecării recursului, modificarea sentinței primei instanțe și anularea sumei de 133.626.393 lei ca fiind nelegal reținută în sarcina contestatoarei prin emiterea de către pârâta Tan otei de constatare nr. 3052/02.02.3006.
În motivarea contestației se arată că prin decizia nr. 708/7.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- a lăsat să se strecoare în decizia dată, o gravă eroare materială.
Precizează că dacă ar fi să se dezbată în prezenta contestație în anulare toate motivele pe care și-a întemeiat instanța de recurs decizia dată, ar însemna că facă o lecturare mai mult decât plictisitoare, ceea ce ar duce mai mult decât sigur la înlăturarea motivelor, de drept pentru care consideră, netemeinică decizia în cauză, deoarece instanța desemnată cu judecarea contestației în anulare, nu ar mai studia și motiva conform temeiului de drept contestația în anulare.
Prin notele de ședință depuse la dosar, contestatoarea a arătat că nici instanța de fond și nici cea de recurs nu au cercetat conținutul Notei de constatare nr. 3052/02.02.2006, astfel că decizia dată în recurs fără cercetarea fondului cu privire la această notă de constatare a desființat fără temei legal decizia nr. 827/R/14.12.2006 dată în dos. Nr-, care este dovada temeiului de drept în acțiunea sa înreg. Sub nr-, prin care ambele instanțe erau obligate să cerceteze legalitatea sau nelegalitatea Notei de constatare nr. 3052/02.02.2006, respectiv nu au cenzurat această notă cu privire la raportul de inspecție fiscală nr.6149/11.10.2005, raport ce confirmă nelegalitatea notei cu privire la adăugirea sumei de 133.626.393 lei de către pârâta P,
Contestatoarea mai arată că instanța de recurs nu a cercetat motivele de recurs sub toate aspectele invocate și că nu a sesizat că aceiași C se pronunțase definitiv și irevocabil în favoarea sa asupra nelegalității Notei de constatare nr. 3052/02.02.2006
În drept contestatoarea a invocat disp. Art. 318. pr. Civilă.
Prin întâmpinările depuse în dos. Nr-, intimatele pârâte FP. și T au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare formulată.
Prin decizia contestată, instanța de recurs a respins ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva nr. 1044/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dos. Nr-.
În motivarea deciziei contestate s-a reținut următoarele:
Prin cerere înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 10.12.2007 reclamanta - SRL prin administrator a solicitat să se dispună în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, anularea actelor: Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T prin care se reținea în sarcină reclamantei debitul de 133.626.393 lei ROL, și a Deciziei nr. 773/213/22.11.2007 emisă de către T în soluționarea procedurii prealabile administrative, respectiv a contestației depuse împotriva Notei de constatare. Reclamanta a mai solicitat să se dispună anularea sumei de 133.626.393 lei ROL ca nefiind datorată, motivând în esență, că această Notă de constatare a fost depusă de pârâtă în dosarul nr. 4648/CA/2005, dosar în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.92/CA/13.02.2006, cu privire la care solicită să se dispună revizuirea, astfel încât în baza unei singure hotărâri judecătorești să se stabilească dacă reclamanta mai are sau nu debite față de pârâte.
Prin decizia civilă nr. 708 din 7 mai 20209, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- s-a respins recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1044/CA/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații T, T și.
În motivarea recursului Curtea de APEL TIMIȘOARA arată că instanțele judecătorești anterior identificate au stabilit în mod definitiv și irevocabil că reclamanta - SRL datorează suma de 396.504.747 lei reprezentând TVA și impozit pe profit cu penalitățile și majorărilor aferente, sumă din care face parte și suma contestată în prezenta cauză.
Problema datorării acestei sume de către reclamantă a fost astfel soluționată în mod irevocabil, iar constatările instanței de fond în acest sens au intrat în puterea lucrului judecat, motiv pentru care în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta nu mai poate repune în discuție obligația sa de plată a acestei sume, aceasta fiind finalitatea demersului judiciar având ca obiect anularea notei de constatare nr. 3052/2006 întocmită de Administrația Finanțelor Publice
Instanța de recurs nu a putut reține admisibilitatea excepției autorității lucrului judecat față de sentința civilă nr. 92/13.02.2006 a Tribunalului Timiș, așa cum au solicitat intimatele întrucât pentru reținerea acestei excepții era necesară o triplă identitate de părți, obiect și cauză a dosarului nr- al Tribunalului Timiș cu dosarul nr. 4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș, în speță neexistând identitatea de obiect câtă vreme prezenta cauză vizează anularea notei de constatare nr. 3052/2006 și a deciziei nr. 773/213/22.11.2007, acte ce nu au fost atacate în dosarul nr. 4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș. Cu toate acestea Curtea a reținut, pentru considerentele anterior expuse, faptul că prin sentința civilă nr. 92/13.02.2006 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă și irevocabilă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 133.626.393 lei, aspect ce nu mai poate fi repus în discuție.
Instanța nu și-a putut însuși nici motivele reclamantei legate de faptul că suma stabilită prin nota de constatare nr. 3052/2006 este nelegală, câtă vreme dublează suma stabilită prin raportul de inspecție fiscală nr. 6149/10.11.2005 și aceasta deoarece așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. 3052/2006, aceasta a fost întocmită ulterior raportului de inspecție fiscală nr. 6149/11.10.2005 și luat în considerare mențiunile acestuia în ceea ce privește impozitul pe profit și TVA-ul care au fost contestate.
Nu s-a putut reține că sumele din nota de constatare dublează pe cele din raportul de inspecție fiscală nr. 6149/2005 întrucât așa cum rezultă din cuprinsul acestui raport reclamanta avea la data de 25.06.2002 obligația de plată a TVA-ului în sumă de 154.239.244 lei ROL cu majorări de întârziere de 80.920.911 lei ROL și respectiv penalități de 7.611.500 lei ROL, iar prin nota de constatare s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 4.318.698 lei ROL pe perioada 26.06.2002-24.07.2002. De asemenea din fișa de plătitor editată la data de 26.07.2002 reiese faptul că reclamanta avea de plată majorări de întârziere la plata TVA în sumă de 21.520.513 lei, conform procesului verbal nr. 3553/6.04.1999 și respectiv 107.787.182 lei, conform procesului verbal nr. 1688/31.01.2001, fișă de plătitor ce a fost întocmită pe baza propriilor declarații ale reclamantei.
Nu pot fi reținute nici susținerile reclamantei legate de greșita soluționare a cauzei câtă vreme prima instanță nu a ținut cont de raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât acesta nu prezintă relevanță juridică de vreme ce se reține că obligația de plată a sumei de 133.626.393 lei ROL a fost stabilită irevocabil în sarcina reclamantei prin sentința civilă nr. 92/13.02.2006 a Tribunalului Timiș.
Nici faptul că, așa cum susține reclamanta, prin fișa sintetică totală emisă la 12.02.2008 de Administrația Finanțelor Publice T se constată anulate sumele reținute în baza Notei de constatare nr. 3052/6.02.2006 nu poate constitui un motiv pentru anularea Notei de constatare nr. 3052/6.02.2006, întrucât aceasta din urmă a stabilit obligația de plată a reclamantei în sumă de 133.626.393 lei reprezentând majorări de întârziere la plata TVA - ului până la data de 24.07.2002, iar fișa sintetică emisă la 12.02.2008 poate lua în considerare chestiuni survenite ulterior datei de 24.07.2002.
Curtea a mai reținut totodată că în mod corect prima instanță a respins ca tardivă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 92/13.02.2006 a Tribunalului Timiș ținând cont de termenele în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac cuprinse la art. 324 al.1 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect recurenta nu poate invoca dispozițiilor art. III din Legea nr. 262/2007 prin care s-a procedat la modificarea Legii nr. 554/2004, întrucât cazul de revizuire introdus prin acest articol vizează exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în baza Legii nr. 554/2004, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi extins prin extrapolare și pentru celelalte hotărâri judecătorești prin care s-a procedat la anularea actelor administrativ fiscale prin raportare la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 al.1 teza a II a Cod procedură civilă, instanța de recurs a respins ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantă.
Analizând contestația formulată, Curtea constată că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege în art. 318 Cod procedură Civilă și art. 317 din același cod.
Temeiul de drept invocat de contestatoare, respectiv art. 318 Cod procedură civilă, cu referire la teza 1 prevede că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeala să cerceteze vre-unul dintre motivele de modificare sau de casare. "
Contestația în anulare specială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural, ci numai pentru remedierea unor greșeli materiale, cum ar fi respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate, prin neobservarea faptului că la dosar există chitanța privind plata taxei de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin poștă și înăuntrul termenului legal sau existența actului privind calitatea de mandatar a părții.
Verificând dosarul de recurs și decizia pronunțată în recurs, instanța constată că, instanța de recurs a analizat cauza sub toate aspectele, în raport de probatoriul administrat și având în vedere dip. Art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Temeiul de drept invocat de contestatoare, respectiv art. 318 Cod procedură civilă, teza 1 se referă la omisiuni esențiale și involuntare în raport cu situația existentă la dosar în momentul pronunțării hotărârii, iar contestatoarea prin motivele invocate solicită reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor și interpretarea dispozițiilor legale, aspecte ce nu se încadrează în aceste dispoziții legale, neputând face obiectul contestației în anulare specială.
Motivele invocate de contestatoare, conform cărora,nici instanța de fond și nici cea de recurs nu au cercetat conținutul Notei de constatare nr. 3052/02.02.2006, astfel că decizia dată în recurs fără cercetarea fondului cu privire la această notă de constatare a desființat fără temei legal decizia nr. 827/R/14.12.2006 dată în dos. Nr-, respectiv,nu au cenzurat această notă cu privire la raportul de inspecție fiscală nr.6149/11.10.2005, sau constituie eroare materială menționarea de către instanță a faptului că, la baza emiterii nr. 92/2006 a stat atât Nota de constatare nr. 3052 dar și raportul de expertiză al d-lui, nu se încadrează în disp. art. 318 Cod procedură civilă, pentru a fi analizate, motiv pentru care contestația conexată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare conexată, declarată de contestatoarea T împotriva deciziei civile nr. 708/07.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații T, T și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./17.12.2009
Tehnodact / 2 ex./21.12.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Instanța de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători:,
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
