Alte cereri. Sentința 145/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 145/F/CA/2009
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ, având ca obiect anulare act administrativ.
În interiorul termenului de pronunțare din partea părților litigante nu au fost depuse la dosar acte.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 09.06.2009 când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față
Constată că pe rolul acestei instanțe sub nr. 1624 din 30.07.2008 s-a înregistrat acțiunea în contencios administrativ formulată (fila 3) și completată (fila 42) de reclamantul în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgență solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
- anularea Ordinului Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01.06.2008;
- plata către reclamant a următoarelor drepturi salariale sistate și neacordate ca o consecință a emiterii actului administrativ atacat, după cum urmează:
Solda de merit lunară, cuvenită pe perioada 1. 06. 2008 - 31. 12. 2009 în cuantum de 20% din salariul de bază;
Prima trimestrială, cuvenită începând cu trimestrul II, al anului 2008 și până la zi, care se acordă pe baza calificativelor afectate direct prin sancțiuni disciplinare;
Sporul de 50%, cu durată de 6 luni, cuvenit reclamantului începând cu luna iunie 2008 și în continuare pentru activitate meritorie, fiind propus în acest sens de către inspectorul șef
Suspendarea executării Ordinului nr. S/2560/IG din 01. 06. 2008 până la soluționarea cauzei de către instanța de fond.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că ordinul atacat nu conține elementele obligatorii prevăzute la art. 62 din nr. 400/2004 ce atrag nulitatea absolută a acestui ac administrativ.
Pe fondul cauzei se arată că reclamantul nu are atribuții referitoare la legalitatea cheltuirii fondurilor bugetare, aceasta fiind în sarcina contabilului șef al unității.
În drept se invocă art. 21 alin. 1, art. 24 alin. 1 din Constituție, nr. 400/2004.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de suspendare formulată de reclamant.
Sub aspectul cererii de suspendare pârâtul susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 și anume cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube importante.
Pe fond se susține că reclamantul a fost sancționat ca urmare a avizării decontării contravalorii lucrărilor care au făcut obiectul contractului nr. 406/-/24.08.2007 prin efectuarea plății în avans, contrar prevederilor art. 1 din HG 264/2003 și fără a fi prezentate situațiile de lucrări efectuate, potrivit dispozițiilor art. 15(3) și (4) din contract. Apărarea reclamantului că a fost desemnat înlocuitor al șefului Serviciului în perioada 20. 08. - 30. 09. 2007 și nu a avut cunoștință de contractul în cauză este apreciată ca neîntemeiată întrucât contractul a fost încheiat în perioada în care reclamantul a fost desemnat să ocupe funcția menționată anterior.
În drept se invocă art. 115-119 Cod procedură civilă.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul prin completarea de acțiune de la fila 42 declarat că înțelege să renunțe la cererile privind plata primei trimestriale și a sporului de 50% pentru activitate.
Având în vedere manifestarea de voință clară și neechivocă a reclamantului în sensul arătat, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța va lua act de această renunțare la judecată.
Urmare a unor sesizări referitoare la unele nereguli din Inspectoratul pentru Situați de Urgență "cpt. " al județului Sibiu la această unitate s-a deplasat o echipă a corpului de control al Ministerului Internelor și Reformei Administrative ale cărui constatări, concluzii și dispoziții au fost concretizate în raportul nr. 185.537/02. 04. 2009.
Prin acest raport s-a constatat în legătură cu executarea contractului nr. 858.779/24. 08. 2007 încheiat între Inspectoratul Județean și - A Sibiu că decontarea contravalorii lucrărilor a fost efectuată prin plata în avans, la data de 30.08.2007, a sumei de 60.153 lei ( 90% din valoarea contractului ) contrar prevederilor art. 1 din nr.HG 264/2003 și fără a fi prezentate situațiile de lucrări efectuate, potrivit prevederilor pct.15(3) și 15(4) din contractul susmenționat.
Prin același raport s-a concluzionat că prin această faptă nu s-a prejudiciat bugetul de stat, însă constituie abatere disciplinară de care se face vinovat, printre alții, și reclamantul - ofițer specialist I la Serviciul, care a avizat documentele de efectuare a plății.
În final s-a propus (suspus aprobării) aplicarea sancțiunii cu Avertisment pentru reclamant, întrucât în calitate de înlocuitor al șefului Serviciului a avizat efectuarea plății în avans, fără a fi prezentate situațiile de lucrări conform prevederilor pct. 15(3) și 15(4) din Contractul de lucrări nr. 858.779/24.08.2007.
Prin ordinul Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01.06.2008 reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "avertisment" pentru avizarea efectuării plății în avans, fără a prezentate situațiile de lucrări, conform prevederilor pct.15(3) și 15(4) din contractul susmenționat și s-a dispus potrivit Anexei 2 din nr. 275/2002 retragerea soldei de merit acordată reclamantului prin Ordinul nr. S/17004/I/2008.
Temeiul juridic al ordinului susmenționat l-a constituit art. 33 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul Cadrelor Militare, Anexa 7 din nr.400/2004, art. 46 din Regulamentul Disciplinei Militare.
În legătură cu procedura de sancționare reclamantul susține, așa cum s-a arătat, că sunt incidente prevederile nr.400/2004 și din această perspectivă ordinul atacat nu răspunde exigențelor prevăzute de art.62.
Pârâta susține că, dimpotrivă, aceste dispoziții legale sunt aplicabile numai polițiștilor și nu militarilor. Se mai arată că la emiterea ordinului atacat s-au aplicat dispozițiile nr.190/2004 referitoare la metodologia de verificare și cercetare a reclamațiilor îndreptate împotriva personalului, ce nu a fost publicat și nu a fost depus la dosar.
Potrivit art.11 din OUG nr.63/2003 probată cu modificări prin Legea nr.604/2003 Inspectoratul pentru Situații de Urgență constituie o instituție publică subordonată Ministerului Administrației și Internelor.
Reclamantul este cadru militar în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Sibiu, astfel că acestuia îi este aplicabil Statutul cadrelor Militare prevăzut de Legea nr. 80/1995, precum și de actele normative emise în executarea ei.
Ordinul nr. 400 din 29.10.2004, emis în baza Legii nr. 218/2002, Legii nr. 360/2002 șiLegii nr. 80/1995, reglementează, așa cum sugerează titlul, regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor.
Prin art. 1 alin. 1 din acest ordin se circumscrie sfera de aplicare a acestui act normativ în sensul că "stabilește principiile, termenele și condițiile în care se desfășoară procedura cercetării prealabile în cazul polițiștilor care au comis abateri disciplinare, recompensele și sancțiunile care se acordă, respectiv se aplică acestora, activitatea consiliilor de disciplină, precum și aplicare și contestarea în cazul polițiștilor".
Potrivit art. 2 "prevederile prezentului ordin se aplică în mod corespunzător șiîn părțile în care îi privesc, atât polițiștilor cât și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor.
Rezultă din analiza coroborată a acestui ordin cu regulamentul Disciplinei Militare 3,că părțile care îi privescpe militari din acest ordin, exceptând Titlul III privind consiliile de judecată și Titlul IV privind consiliile de onoare care privesc exclusiv pe militari și nu necesită o aplicare corespunzătoare, sunt dispozițiile din Capitolul II - Răspunderea disciplinară, exceptând Secțiunea 1 unde devin incidente dispozițiile din 3 ce reglementează abaterile și sancțiunile disciplinare aplicabile militarilor, precum și Capitolul V - Aplicarea și contestarea sancțiunilor. O dovadă în sprijinul celor reținute este aplicarea dispozițiilor acestui ordin în procedura de sancționare a reclamantului, întrucât temeiul ordinului atacat îl constituie raportul corpului de control al, care valorează în virtutea normelor susmenționate cercetare prealabilă.
Așa fiind, Ordinul Inspectoratului General nr. S/2560/IG din 01.06.2008 este necesar a răspunde exigențelor prevăzute de art.62 din nr.400/29.10.2004.
Potrivit acestei norme aplicată corespunzător pentru militari, în actul de sancționare amilitarului(), se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor care au fost încălcate;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările militarului în timpul cercetării prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
Din această perspectivă se observă că ordinului atacat îi lipsește precizarea prevederilor care au fost încălcate (mai precis: încadrarea juridică a abaterii disciplinare (lit.b), motivele pentru care au fost înlăturate apărările militarului (lit.c), termenul de contestare (lit.c) și instanța competentă (lit.f).
Având în vedere multitudinea aspectelor încălcate prin ordinul în discuție, caracterul esențial și obligatoriu al acestora, spre respectarea principiilor constituționale al legalității și a dreptului la apărare, sancțiunea ce intervine în această situație, deși legea (ordinul) nu o precizează expres, este nulitatea absolută, aceasta și pentru identitate de rațiune cu prevederile art. 268 din Codul Muncii și art. 35 din HG nr. 1210/2003.
Întrucât cele mai sus expuse fac de prisos analiza celorlalte motive de nelegalitate a ordinului în discuție, Curtea va anula Ordinul Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01.06.2008 și ca o consecință, va obliga pârâtul să plătească reclamantului solda de merit datorată până la pronunțarea prezentei hotărâri. Solda de merit nu va fi acordată pentru viitor până la sfârșitul anului, întrucât neacordarea acesteia de către pârâtă pentru viitor este incertă, iar prejudiciul reclamantului este eventual, nesusceptibil de reparație la momentul pronunțării hotărârii.
Cele mai sus expuse fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, așa încât se va dispune și suspendarea actului administrativ în discuție până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul,cu domiciliul în Sibiu,-,.140, județul Sibiu împotriva pârâtului INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ, cu sediul în B,-, sector 2 și în consecință:
Anulează Ordinul Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01.06.2008 emis de pârât pe numele reclamantului și obligă pârâtul să plătească reclamantului solda de merit din 01.06.2008 până în prezent.
Ia act de renunțarea la judecată în ce privește cererile de plată a primei trimestriale și a sporului de 50%.
suspendarea executării ordinului atacat până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Respins cererea de acordare a soldei de merit pentru viitor până în 31.12.2009.
Cu drept la recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 Iunie 2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./4 ex./15.07.2009
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
