Alte cereri. Decizia 147/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 147/CA/2010
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în nume propriu, în numele și pentru STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S împotriva sentinței civile nr.401/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță avocat pentru intimata reclamantă, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar actele solicitate de către instanță la termenul de judecată din 28.10.2009 din partea pârâtei recurente și cerere de suspendare în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ împotriva deciziei de restituire nr.-/10.12.2008 din partea reclamantei intimate, la care a atașat practică judiciară, extras tratat drept comunitar și plângerea prealabilă împotriva deciziei de restituire nr.-/10.12.2008 prin care Sad ispus restituirea către societatea de leasing a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cuantumul prevăzut de nr.OUG50/2008.
Avocatul reclamantei intimate depune la dosar note de apărare și solicită suspendarea în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ împotriva deciziei de restituire nr.-/10.12.2008.
Instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.244 Cod pr.civilă și respinge cererea de suspendare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, susținând că îndreptățită la restituirea taxei de primă înmatriculare este reclamanta intimată și nu societatea de leasing. Solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 19 mai 2008, urmare a declinării competenței materiale în favoarea Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința civilă nr. 4342 din 30.06.2008 a Judecători S menținută prin decizia civilă nr. 729 din 20.11.2008 a Tribunalului Sibiu - Secția Civilă, reclamanta SRL a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Și Economiei, ca prin hotărârea se ce va pronunța să se dispună -
-restituirea sumei de 3.766,86 lei, cu titlul de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență că, a achiziționat intracomunitar, prin finanțare leasing, un autoturism de ocazie, marca VW, cu număr de identificare -, anterior, înmatriculat în Comunitatea Europeană, stat membru Germania. Întrucât, înmatricularea internă a fost condiționată de Serviciul Public Comunitar Permise și Înmatriculări, a achitat taxa pretins exigibilă în temeiul art. 214 indice 1 și 254 indice 2 Cod Fiscal, taxă introdusă prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 cu modificarea adusă prin OUG nr. 110/2006. A arătat totodată că, în conformitate cu prevederile art. 3.3 din contractul de leasing, a achitat cu OP nr. 100/18.05.2007, factura nr. 1821/2007 în sumă de 3.766,86 lei, cu titlu de taxă specială pentru autoturismul premenționat.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat respingerea acțiunii invocând,pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active a reclamantei, care nu este proprietarul autoturismului ci posesorul activ și utilizatorul acestuia, motiv pentru care plata a fost achitată finanțatorului.
S-a invocat, de asemenea,lipsa actului administrativprivind calculul taxei speciale, reglementat prin Ordinul 418/2007 și lipsa parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 205 - 206 Cod Procedură Fiscală.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii întrucât dispozițiile art. 241 indice 1 și următoarele din Codul Fiscal nu contravin prevederilor art. 20 din Tratatul Comunității Europene.
La termenul din 09 iunie 2009, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să cheme în judecată și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului S ( fila 5 ).
Prin întâmpinarea depusă la 12.06.2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, față de precizarea de acțiune, a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
Astfel, pe cale de excepție, s-a invocat tardivitatea formulării plângerii prealabile prevăzute expres de art. 205 și următoarele din Codul d e Procedură Fiscală întrucât, notificarea împotriva actului administrativ emis la 18.05.2007 a fost formulată doar la data de 10.04.2008, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 207 Cod Procedură Fiscală.
S-a invocatexcepția inadmisibilitățiiacțiunii în contencios administrativ în raport cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât, prin acțiune, nu se solicită anularea nici unui act administrativ ci doar restituirea unei taxe achitate la bugetul general consolidat al statului.
Cu privire lafondul cauzei, pârâta a arătat că sub aspectul legalității taxei speciale pentru autoturisme, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât pe de o parte actele normative prin care s-a instituit taxa ( art. 241 indice 1 - 241 indice 3, art. 261 Cod fiscal modificat și completat prin Legea nr. 343/2006 și OUG nr. 110/2006 ) nu s-a inițiat verificarea constituționalității iar pe de altă parte, aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
PrinSentința nr. 401/CA/2009pronunțată la data de10.07.2009 de Tribunalul Sibiu Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea reclamantei, dispunându-se obligarea pârâților la restituirea sumei de 3.766,86 lei achitată cu OP nr.100/18.05.2007, factura nr. 1821/2001 de - Com Leasing SRL, cu titlu de taxă de înmatriculare pentru autoturismul cu număr de identificarea -.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că - LEASING SA a achiziționat, la data de 23.05.2007, un autoturism marca Volkswagen Golf, an fabricație 2005, capacitate cilindrică 1896 mc3, număr de identificare -, cu număr de înmatriculare - pentru utilizatorul SRL ( filele 15-20 ).
La data de 18 mai 2007 ( fila 9), reclamanta a achitat cu OP nr. 100, finanțatorului - LEASING SA, suma de 3.766 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în baza facturii emise acesta cu nr. - din 21.05.2007 ( fila 10, Dosar - al Judecătoriei Sibiu )
Prin ordinul de plată nr. 122 din 25.05.2007, reclamanta a făcut dovada achitării taxei de primă înmatriculare F - pentru acest autoturism către bugetul de stat la Trezoreria operativă a Municipiului S ( fila 18 ).
Cu privire la excepțiile privind regularitatea sesizării instanței de contencios administrativ s-a stabilit că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel în lipsa unei decizii de impunere emisă de organul fiscal în conformitate cu prevederile art.85 alin.1 Codul d e procedură fiscală care să cuprindă elementele de individualizare prevăzute de art. 43 Codul d e procedură fiscală, comunicată în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 Codul d e procedură fiscală, nu se poate concluziona că documentul de plată, în raport de care pârâtele au calculat termenul de 30 de zile, reprezintă un act administrativ fiscal susceptibil de contestare, în conformitate cu prevederile art. 205 și 206 alin.3 Codul d e procedură fiscală.
In ceea ce privește cea de-a doua ipoteză a excepției invocate se constată că într-adevăr achitarea taxei de primă înmatriculare s-a realizat la data de 21.05.2007 iar cererea de restituire s-a depus la data de 10.04.2008 iar, Ministerul Finanțelor nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, prin adresa nr. -/07.05.2008.
În raport de această dată, acțiunea reclamantei, promovată la 14.04.2008, în lipsa dovezii prin aplicarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme, achitate anterior emiterii Ordinului nr. 418/08.06.2007, excepția prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu este fondată.
În ce privește fondul cauzei s-a stabilit că dispozițiile Codului fiscal ce reglementează respectiva taxă sunt contrare legislației comunitare iar ca urmare a efectului direct al art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene pentru dreptul național, Tribunalul a constatat că art. 214, indice 1 -214, indice 3 Cod Fiscal conțin reglementări fiscale discriminatorii în ceea ce privește obligația administrativă a înmatriculării autoturismului dublată de obligația fiscală de a plăti taxa specială astfel că, taxa în sumă de 3.766,86 lei achitată de reclamantă în contul bugetului de stat s-a făcut cu încălcarea acestei dispoziții din Tratat și se impune a fi restituită în acord cu jurisprudența CJCE ( cauza -- -Webers și cauza c-- comisia contra Italia.
În ce privește susținerea organului fiscal privind soluția prevăzută de art. 11 din OUG nr. 50/2008, tribunalul a reținut că aceasta nu este aplicabilă în cauză, întrucât încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut cu încălcarea dreptului comunitar neputând produce efecte juridice, astfel că reclamantul este îndreptățit la restituirea acestei taxe.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a municipiului S criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că acțiunea estetardivăîntrucât taxa achitată era prevăzută de Codul fiscal în vigoare la data formulării acțiunii. În același context se arată că cererea este prematură întrucât nu a fost formulată plângerea prealabilă conform art. 205-218 din Codul d e procedură fiscală împotriva actului administrativ fiscal.
Pe fondul cauzei se arată că în mod eronat a apreciat prima instanță că dispozițiile art. 214 indice 1 -214 indice 3 Cod Fiscal sunt contrare celor ale art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, atâta timp cât acestea nu instituie măsuri protecționiste. În același timp instanța de fond ar fi trebuit să constate că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din OUG 50/2008 iar în ceea ce privește dobânzile ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea reține următoarele:
- LEASING SA a achiziționat, la data de 23.05.2007, un autoturism marca Volkswagen Golf, an fabricație 2005, capacitate cilindrică 1896 mc3, număr de identificare -, cu număr de înmatriculare - pentru utilizatorul SRL ( filele 15-20 ).
La data de 18 mai 2007 ( fila 9), reclamanta a achitat cu OP nr. 100, finanțatorului - LEASING SA, suma de 3.766 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în baza facturii emise acesta cu nr. - din 21.05.2007 ( fila 10, Dosar - al Judecătoriei Sibiu )
Prin ordinul de plată nr. 122 din 25.05.2007, - LEASING SA a făcut dovada achitării taxei de primă înmatriculare F - pentru acest autoturism către bugetul de stat la Trezoreria operativă a Municipiului S ( fila 18 ).
Excepțiile invocate privitoare la sesizarea instanței nu sunt întemeiate.
In ceea ce priveșteexcepția lipsei procedurii prealabilese constată că pentru a se putea invoca încălcarea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 207 alin.1 Codul d e procedură fiscală, modificat, pentru depunerea contestație la actul administrativ fiscal (termen de decădere care se calculează de la data comunicării actului administrativ fiscal) era necesară respectarea regulilor procedurale fiscale, conform art.85 Codul d e procedură fiscală, cu privire la individualizarea impozitelor.
Dispozițiile codului fiscal nu conțineau, la momentul plății, nici o referire cu privire la individualizarea acestei taxe de primă înmatriculare. Normele metodologice de aplicare a codului d e procedură fiscală, aprobate prin HG nr. 1050/2004 dispun la punctul 31 indice 2 alin.2 cu privire la individualizarea acestei taxe în sensul că: "Taxa specială se plătește de persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revenind plătitorului". Ori, este necontestat că, reclamanta a făcut dovada plății cu ordinul de plată, a sumei de 3.766,86 lei cu acest titlu.
In lipsa unei decizii de impunere emisă de organul fiscal în conformitate cu prevederile art.85 alin.1 Codul d e procedură fiscală care să cuprindă elementele de individualizare prevăzute de art. 43 Codul d e procedură fiscală, comunicată în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 Codul d e procedură fiscală, nu se poate concluziona că documentul de plată, în raport de care pârâtele au calculat termenul de 30 de zile, reprezintă un act administrativ fiscal susceptibil de contestare, în conformitate cu prevederile art. 205 și 206 alin.3 Codul d e procedură fiscală.
In ceea ce priveșteexcepția tardivitățiise constată că într-adevăr achitarea taxei de primă înmatriculare s-a realizat la data de 21.05.2007 iar cererea de restituire s-a depus la data de 10.04.2008 iar, Ministerul Finanțelor nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, prin adresa nr. -/07.05.2008.
În raport de această dată, acțiunea reclamantei, promovată la 14.04.2008, în lipsa dovezii prin aplicarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme, achitate anterior emiterii Ordinului nr. 418/08.06.2007, excepția prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu este fondată.
Este evident că plata efectuată de reclamantă la data de 18.05.2007 a fost condiționată de faptul că în lipsa dovezii privind plata acestei sume Serviciul Public Comunitar de Înmatriculare al Autovehiculelor nu proceda la înmatricularea autoturismului, cu alte cuvinte reclamanta, prin finanțator, a fost obligată să achite taxa.
Analizând fondul chestiunii se rețin următoarele:
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehiculese plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Așadar raportul de drept fiscal, în temeiul căruia s-au plătit taxele de primă înmatriculare s-a născut între proprietarul autoturismului, respectiv - LEASING SA și organul fiscal. În consecință, nefiind parte în acest raport juridic reclamanta nu are calitate procesuală activă de a solicita în mod direct organului fiscal restituirea acestor taxe. Aceste taxe pot fi primite de la proprietarul autovehiculelor, în măsura în care acesta înțelege să promoveze acțiune în contencios fiscal pentru recuperarea lor și aceasta este soluționată favorabil (demers pe care acesta la și inițiat dealtfel conform adresei de la fila 26 din dosarul de recurs și pentru care a fost aprobată plata unei sume conform art. 11 din OUG 50/2008).
Faptul că obligația de plată s-ar fi transmis prin contract nu este de natură să-i confere calitate procesuală reclamantei atâta timp cât această transmisiune nu este opozabilă organului fiscal iar obligația de plată a impozitelor și taxelor nu poate avea ca izvor decât legea.
Față de cele ce preced recursul pârâtei se dovedește întemeiat și urmează a fi admis conform art. 312 din Codul d e procedură civilă cu consecința modificării sentinței și respingerii acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a municipiului S împotriva sentinței nr. 401/CA/2009 pronunțată la data de 10.07.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL cu sediul în S--4, jud. S în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S cu sediul în S, nr. 28-32, jud. S și Administrația Finanțelor Publice a municipiului S cu sediul în S, nr. 28-32, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact 27 Februarie 2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
