Alte cereri. Decizia 155/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 155

Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Alina Răescu

JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie

JUDECĂTOR 3: Robert Emanoil

Grefier:

Pe rol rezultatul dezbaterilor privind recursul formulat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței nr.1920 din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă PRIMĂRIA.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 18 ianuarie 2010, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr.1920 din 2 octombrie 2009, Tribunalul Gorja admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria Orașului, împotriva pârâtei SC""SRL, a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr.1129/07.02.2008 și a dispus repunerea părților în situația anterioară.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 07.02.2008 a fost încheiat contractul nr.1129 între reclamantă și pârâtă având ca obiect închirierea suprafeței de 20. ce aparține domeniului public situat în centrul orașului, fără respectarea prevederilor legale privind închirierea bunurilor proprietate publică.

Contractul a fost încheiat fără aprobarea Consiliului Local și fără organizarea procedurii de licitație publică încălcându-se în acest fel dispoziții legale imperative prevăzute de Legea 213/1998, respectiv disp.art.11 și art.14 din această lege care prevăd că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, acestea nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 213/1998 închirierea bunurilor proprietate publică a unităților administrativ teritoriale se aprobă prin hotărâre a consiliului local.

În continuare, art. 15 prevede imperativ că închirierea acestor bunuri se face numai prin licitație publică în condițiile legii. Se observă că în prezenta cauză contractul supus controlului judiciar nu a fost încheiat cu respectarea condițiilor menționate mai sus.

Totodată, potrivit disp. art. 123 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, consiliile locale hotărăsc că bunurile ce aparțin domeniului public de interes local să fie date în închiriere prin licitație publică organizată în condițiile legii.

În aceste condiții, a rezultat indubitabil că, contractul de închiriere trebuia încheiat între Consiliul local și pârâtă, ci nu între primărie și pârâtă.

S-a reținut că cererea pentru închirierea spațiului de 20 mp. este formulată la data de 11 aprilie 2008 iar contractul de închiriere este înregistrat la 07.02.2008, deci cu două luni înaintea înregistrării solicitării.

Având în vedere faptul că terenul ce face obiectul contractului de închiriere este bun public ce face parte din patrimoniul orașului conform nr.HG973/05.09.2002, poziția 80 (fila 53-57), fapt recunoscut de către pârâtă în fața instanței de judecată (fila 58), rezultă indeniabil că contractul de închiriere nr. 1129 din 07.02.2008 este lovit de nulitate absolută (art. 11 al.2 din Legea nr. 213/1998).

Nulitatea în speță este o nulitate absolută totală și expresă și poate fi invocată de oricine are interes și nu poate fi acoperită prin confirmare. Nulitatea este o sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă.

În aceste condiții, dat fiind caracterul de ordine publică al nulității prevăzute de art. 11 al.2 din legea menționată, primează în fața principiului că nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine (civilă sau penală) sau imoralitate pentru a obține protecția unui drept. Acest principiu este o garanție a moralei și a bunelor moravuri, însă, în raport de dispozițiile art. 966 - 968 cod civil nulitatea actelor juridice ilicite și imorale impune desființarea lor retroactivă, urmând ca părțile să fie repuse în situația anterioară. Acțiunea în restituirea prestației, pe de altă parte nu este însă admisibilă în cazul în care reclamantul a urmărit un scop vădit imoral prin încheierea contractului, potrivnic legii și regulilor de conviețuire.

Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile Legii nr. 554/20004, instanța a apreciat că acțiunea dedusă judecății este întemeiată și în consecință, ca urmare a admiterii primului capăt de cerere, instanța a admis și capătul accesoriu al cererii în sensul că a repus părțile în situația anterioară, dat fiind faptul că urmare a constatării nulității absolute se aplică regula conform căreia nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor, ci și pentru trecut.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC""SRL, solicitând modificarea în tot a acesteia și, în urma rejudecării pe fond a cauzei, să fie respinsă cererea ca fiind formulată de către o persoană fără interes.

Prima critică formulată de recurentă a vizat caracterul prematur al introducerii cererii de chemare în judecată motivat de faptul că reclamanta-intimată nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută imperativ de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. De asemenea, s-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că de la data încheierii actului administrativ, respectiv 11.06.2009, și până la data introducerii acțiunii, a trecut o perioadă mai mare de 6 luni.

Cea de-a doua critică a recurentei vizează nelegalitatea hotărârii Tribunalului Gorj în sensul că aceasta a aplicat în mod greșit principiul conform căruia nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine, reclamanta invocând propria necompetență în a încheia contractul ca motiv de desființare a acestuia, aspect considerat ca legal de instanță.

O altă critică a recurentei se referă la interpretarea greșită de către instanța de fond a regimului juridic al terenului în litigiu, acesta fiind în administrarea Primăriei și nu în proprietatea publică a Consiliului Local, cum eronat susțin reclamanta și instanța.

Cea de-a patra critică a recurentei se referă la greșita interpretare de către instanța de fond a dispozițiilor art.77 din Legea nr.215/2003 și art.123 alin.3 din Legea nr.215/2001, precum și art.14 alin.2 din Legea nr.213/1998, în condițiile în care pârâta a obținut autorizație de construire pe acest teren și se află în administrarea Primăriei.

Ultima critică a recurentei-pârâte se referă la contradicția existentă între soluția de admitere a acțiunii și desființare retroactivă a contractului, pe de o parte, și respingerea acțiunii în restituirea prestației, pe de altă parte, instanța de fond trebuind să desființeze retroactiv contractul, cu toate consecințele juridice care decurg de aici, inclusiv în ceea ce privește restituirea prestațiilor efectuate de pârâtă în bata contractului.

La 07.12.2009, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepțiilor ridicate de către recurentă iar în ceea ce privește fondul cauzei a apreciat că soluția pronunțată este legală și temeinică.

Examinând recursul formulat, Curtea urmează să îl admită, în baza art.312 din, pentru considerente care vor fi arătate în continuare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă fără dubii că instanța de fond a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității absolute a unui contract încheiat între reclamanta Primăria orașului și pârâta SC SRL, temeiul juridic la soluției pronunțate reprezentându-l și dispozițiile Legii nr.554/2004.

Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a considerat că natura juridică a contractului dintre părți este una administrativă, acesta fiind asimilat unui act administrativ în sensul art.2 alin1, lit.c din Legea nr.554/2004, însă în mod eronat nu a aplicat în integralitate dispozițiile acestui act normativ în speță, respectiv și în ceea ce privește necesitatea procedurii prealabile.

Art.7 alin.6 din Legea nr.554/2004 prevede că plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului d e procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător, plângerea trebuind a fi făcută în termenul de 6 luni prevăzut de alin.7, care va începe să curgă, față de motivul de nulitate invocat, de la data încheierii contractului.

Din interpretarea logică și realistă a prevederilor art.720/1 din cpc(privitoare la procedura concilierii directe), în concordanță cu scopul urmărit de legiuitor, procedura prealabilă se consideră a fi îndeplinită în sensul art.7 alin.6 din Legea nr.544/2004 în situația în care se face dovada că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, a existat o corespondență între părți, prin care reclamantul a făcut demersuri pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, comunicând părții adverse pretențiile sale și temeiul legal al acestora, iar partea adversă și-a exprimat punctul de vedere fată de pretențiile reclamantului.

Curtea constată, examinând actele și lucrările dosarului, inexistența unei dovezi privind parcurgerea procedurii prealabile de către reclamant în vederea rezolvării pe cale amiabilă a litigiului cu pârâta. În condițiile în care parcurgerea procedurii este obligatorie, conform art.7 din Legea contenciosului administrativ, iar reclamanta nu a făcut această dovadă, acțiunea urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În condițiile aprecierii ca fiind întemeiat a primului motiv de recurs referitor la inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, Curtea apreciază ca fiind inutilă examinarea și a celorlalte motive de recurs formulate, astfel încât, în baza art.312 din urmează a fi admis recursul, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței nr.1920 din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă PRIMĂRIA.

Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.jud.

Jud.fond:

Președinte:Alina Răescu
Judecători:Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie, Robert Emanoil

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 155/2010. Curtea de Apel Craiova