Alte cereri. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.156/CA
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestator, domiciliată în C,-,.3, împotriva deciziei civile nr.699/CA/22.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Comuna prin Primar, Primăria, Consiliul Local Comuna, cu sediul în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea, lipsind intimații pârâți Comuna prin Primar, Primăria, Consiliul Local Comuna.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Contestatoarea precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Contestatoarea, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată, în dosar s-au făcut suficiente probe pentru demonstrarea situației expuse, iar în hotărârea pronunțată este rezultatul unei interpretări eronate a situației de fapt.
Instanța de recurs era obligată să verifice realitatea celor arătate. Actele depuse la dosar confirmă dreptul contestatoarei de proprietate asupra imobilului solicitat, ca de altfel și suprafața și adresa unde imobilul se află situat, aceasta cu atât mai mult cu cât, în situația dată nu s-a cerut emiterea unui titlu, el deja există, în hotărârile atacate este consemnat imobilul trecut în proprietatea comunei, aflat la adresa la care contestatoarea a făcut dovada cu titlu de proprietate, și anume--79, așa explicându-se formularea de către contestatoare a cererii de restituire cu identificarea imobilului ( adresă și vecinătăți ).
Se arată că, actul normativ invocat Legea nr.10/2001 interzice sub sancțiunea nulității orice act făcut în legătură cu imobilul identificat, după data notificării. Precizează contestatoarea că, atât timp cât actele depuse confirmă fără echivoc dreptul său de proprietate, este absurdă aprecierea că acesta mai trebuie recunoscut, singura opțiune fiind punerea în posesie.
În aceste condiții, apreciază contestatoarea că, instanța de recurs în mod greșit a reținut că, nu s-a făcut dovada proprietății, atât timp cât s-au depus dovezi și astfel, hotărârea pronunțată de instanța de recurs este o greșeală de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale aplicabile, și în consecință, se solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța - Secția contencios administrativ și înregistrată sub nr.111/36/27.01.2009, recurenta reclamantă a dedus judecății prezenta contestație în anulare, formulată împotriva Deciziei civilă nr.699/CA/22.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de petentă împotriva sentinței civile nr. 970/29.10.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, în dosarul nr-, indicând ca temei de drept aplicabil dispozițiile art.317 cu referire la art.318 Cod pr.civilă.
Motivând contestația în anulare, petenta învederează în esență că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților Comuna prin Primar, Primăria Comunei și Consiliul Local al Comunei să elibereze copii de pe unele acte - hotărâri ale Consiliului Local; comunicarea modului de soluționare a unui act de control, precum și constatarea nulității unor HCL și în special a Hotărârii nr.53/03.08.2006 emisă de Consiliul Local prin care s-a dispus trecerea în proprietatea Comunei a terenului proprietatea sa, în suprafață de 2.239.p (din 4.000.p), dovedită cu titlul valid - contract de vânzare cumpărare nr.744/1948 transcris sub nr.5691/1948 la Tribunalul Constanța.
Prin Sentința civilă nr.970/29.10.2007 Tribunalul Constanțaa dispus respingerea acțiunii dedusă judecății ca nefondată, pornind de la premise absolut greșite de interpretare a situației de fapt, a raportului juridic dedus judecății, a temeiurilor de drept invocate, a conținutului actelor prezentate.
Susține contestatoarea că, în situația dată, a înțeles a formula recurs arătând că, "atât timp cât actele atacate tind la schimbarea destinației și a proprietarului unui imobil pentru care s-a făcut dovada proprietății și a fost începută procedura administrativă de restituire", acțiunea dedusă judecății era admisibilă.
Cu toate acestea, instanța de control, fără a cerceta temeinic actele depuse la dosar ce confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului litigios, și care coincide cu cel trecut în proprietatea comunei prin Hotărârea nr.53/03.08.2006 a Consiliului Local, a cărui nulitate a solicitat-o, procedează la respingerea ca nefondat a recursului prin Decizia civilă nr.699/CA/22.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Învederează contestatoarea că, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că recurentei reclamante îi revenea sarcina de a face dovada că dreptul pe care îl pretinde este lezat printr-unul dintre actele administrative a căror anulare a solicitat-o, ori într-o atare situație, apreciază petenta că, se situează în fapt, în cadrul unor greșeli materiale săvârșite de instanța de recurs care a omis să cerceteze susținerile sale referitoare la teren și la coincidența acestuia cu cel trecut în proprietatea statului.
Prin Note de ședință Comuna și Consiliul Local al Comunei solicită respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă, cu motivația în esență că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de legiuitor în conținutul dispozițiilor art.317 Cod pr.civilă, cu referire la art.318 Cod pr.civilă, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților, și văzând și dispozițiile art.317 Cod pr.civilă cu referire la art.318 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii contestației în anulare ca nefondată, pentru următoarele considerente, în esență:
Prima instanță a fost investită cu cererea formulată de reclamanta, prin care a solicitat:
- obligarea pârâților să elibereze copii conforme cu originalul de pe următoarele acte: HCL nr. 4/27.01.2005; HCL nr. 11/24.02.2005 cu referat de legalitate și oportunitate; toată documentația cadastrală depusă la data de 21.06.2005 pentru înregistrarea la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr. cadastral 1000 - intravilan,- a suprafeței de teren de 2039,7 mp.; proces verbal de negociere din 04.07.2005 încheiat între Primăria și; HCL nr. /15.09.2005 cu referat de legalitate și oportunitate; HCL nr. 64/27.10.2005 cu referat de legalitate și oportunitate; HCL nr. 53/03.08.2006 cu referat de legalitate și oportunitate; adresa nr. 3541/07.06.2005 emisă de Primăria; documentația cadastrală depusă la Oficiul de Cadastru pentru înregistrarea mențiunii că terenul aferent brutăriei este proprietatea consiliului local; actele și documentația prin care i-a fost vândută locuința lui și acordarea folosinței terenului; autorizația și documentația însoțitoare pentru edificarea construcțiilor de și pe terenul ce-l folosesc fără nici un titlu din comuna, str. - începând din anul 1991 și până în prezent;
- comunicarea în scris a modului cum s-a rezolvat dispoziția prevăzută în procesul verbal nr. 8216/30.10.2006 încheiat de inspectorii din cadrul DGFP C; numele tuturor membrilor comisiei Legii 10/2001; numele tuturor membrilor Consiliului Local, care au adoptat HCL contestate, aceștia urmând să răspundă în solidar cu Primarul comunei și să fie obligați la plata sumei de - euro cu titlu de reparații pentru daunele morale;
- constatarea nulității tuturor HCL și actelor menționate în primul capăt de cerere, acestea fiind total nelegale, netemeinice și emise în disprețul legii, întrucât prin adoptarea acestora i s-au adus grave prejudicii morale și materiale.
Prin Sentința civilă nr.970/29.10.2007 Tribunalul Constanțaa dispus respingerea acțiunii dedusă judecății ca nefondată, reținând în esență că, hotărârile Consiliului Local sunt publice, iar reclamanta avea acces liber la ele.
Referitor la documentația cadastrală, precum și autorizația și documentația însoțitoare, instanța a apreciat că, aceste acte nu conțin informații de interes public, ci date cu caracter personal, fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor la informațiile de interes public.
În referire la capătul de cerere privind anularea hotărârilor Consiliului Local și a actelor subsecvente, reține instanța că, reclamanta nu a făcut dovada cu un titlu de proprietate valabil, că bunurile prevăzute în actele atacate îi aparțin și nici că, prin adoptarea acestora i s-ar fi produs o vătămare și deoarece nu se află în posesia unui titlu, nu s-a putut reține interesul legitim al reclamantei.
-menționata sentință civilă, urmare a abordării căii de atac a recursului, rămâne irevocabilă prin Decizia civilă nr.699/CA/22 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ, care respinge recursul ca nefondat.
Pentru a aprecia de această manieră, Curtea, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a fondului cererii de chemare în judecată reține, în esență că, au fost evidențiate distinct criticile, pentru fiecare dintre capetele acțiunii de fond.
Astfel, a susținut recurenta că, deși parte din înscrisurile a căror comunicare a cerut-o în primul petit au fost depuse la dosar, acestea nu poartă mențiunea "conform cu originalul", iar hotărârea consiliului local din 15.09.2007 nu a fost depusă la dosarul primei instanțe.
În cadrul obligației de comunicare, întemeiată pe dispozițiile legii nr. 544/2001, nu este imperios necesar ca informațiile solicitate să poarte mențiunea conform cu originalul, fiind subînțeles că actele depuse de autoritatea publică sunt copii ale originalelor aflate în arhiva sa.
Potrivit dispozițiilor art. 6, alin.3 din Legea nr. 544/2001, "solicitarea în scris a informațiilor de interes cuprinde următoarele elemente:"informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public."
Față de dispoziția legală -expusă, Curtea nu a putut reține vreo culpă în ceea ce privește refuzul Consiliului Local de a furniza informații cuprinse în HCL fără număr din 15.09.2007, cât timp revenea reclamantei îndatorirea de a oferi elementele de identificare a informației solicitate.
S-a considerat că, fiind îndeplinită cerința comunicării hotărârilor nr. 4/ 27.01.2005, 11/ 24.02.2005, 64/27.10.2005 și 53/03.08.2006 în cursul judecății în fața primei instanțe, precum și că, în mod corect au reținut judecătorii fondului că reclamanta avea acces la informațiile cuprinse în aceste acte administrative.
C de-al doilea capăt de cerere, privind obligarea pârâților la comunicarea modalității de soluționare a dispoziției prevăzute în cuprinsul procesului verbal nr. 8216/30.10.2006 încheiat de DGFP C, ce a fost respins ca nefondat de către prima instanță, a fost apreciat de C, ca fiind judicios soluționat, prin reținerea incidenței dispozițiilor art. 12, alin.1, lit.e din Legea nr. -, în care se arată că "sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare."
Totodată, instanța de control a concluzionat că, solicitarea de a fi comunicate numele persoanelor care au votat pentru adoptarea hotărârilor de consiliu local și cele ale membrilor comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu a fost justificată de un anumit interes legitim și actual, cât timp actele atacate sunt adoptate de Consiliul Local, iar consecințele anulării unei hotărâri se produc asupra unității administrative respective, ce are personalitate juridică, fiind aptă să-și asume drepturi și obligații în plan procesual.
În referire la cererea de acordare a daunelor morale, Curtea reține că, recurenta se poate îndrepta asupra persoanei emitente a actului susceptibil de a cauza o vătămare, nu împotriva persoanelor fizice care funcționează în cadrul autorității administrative locale, astfel că, nu se justifică cererea de comunicare a numelor celor care au votat pentru adoptarea fiecărui act contestat de recurenta reclamantă.
Capătul III din cererea de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulității tuturor hotărârilor de consiliu local enumerate în primul petit și a celorlalte acte indicate de reclamantă în acțiunea sa, a fost apreciat de C ca fiind în mod legal și temeinic respins de prima instanță ca nefondat, reținându-se că nu s-a dovedit titulara acțiunii, existența încălcării unui drept sau interes legitim în legătură cu aceste acte administrative, precum și vătămarea suferită prin adoptarea respectivelor hotărâri de consiliu local.
În situația dată, instanța de control reține că, în mod legal și temeinic instanța de fond, a apreciat că, în procedura de restituire a imobilului revendicat de către reclamantă, nu s-a stabilit ca titlul de proprietate să fie emis pentru terenul situat pe amplasamentul inițial, ci s-a propus ca măsură reparatorie acordarea unui teren în compensare, pe un alt amplasament din intravilanul localității, astfel că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute în art. 1 din legea contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, apreciază Curtea că, recurentei reclamante îi revenea sarcina de a face dovada că dreptul pe care-l pretinde, recunoscut de lege, nu sub semnul echivocului, și cum, recurenta reclamantă, în afara susținerilor din cererea sa de chemare în judecată, nu a întreprins nici un demers sub aspectul sarcinii probațiunii, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că, nu sunt motive de nelegalitate a acestor acte.
Astfel, deși a pretins că prin actele contestate i-a fost afectat dreptul său de a obține restituirea imobilului ce a aparținut autorului său, nu a făcut nicio dovadă privind trecerea în domeniul privat al comunei a aceluiași teren pe care l-a revendicat în procedura legii 10/2001.
În conținutul deciziei, explică instanța de control că, controlul de legalitate asupra unui act administrativ a cărui nulitate se solicită, se realizează prin raportare la dispozițiile legale pe care se fundamentează dreptul pretins de reclamant și a căror încălcare conduce la producerea unei vătămări asupra titularului acțiunii.
Instanța de recurs a reținut că, fără a susține probator legătura între dreptul aflat în patrimoniul său și încălcarea acestuia prin adoptarea hotărârilor de consiliu local a căror anulare a solicitat-o recurenta reclamantă, încălcare susceptibilă de a produce o vătămare în legătură cu același drept, instanța de fond a apreciat corect că nu este întemeiat acest capăt al cererii de chemare în judecată.
Aceasta este situația de fapt de până la momentul la care, împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, în temeiul art.317 Cod pr.civilă cu referire la art.318 Cod pr.civilă, cu motivația -expusă.
Procedând la examinarea susținerilor contestatoarei în raport cu temeiurile de drept invocate, precum și probatoriul administrat în cauză, Curtea dispune respingerea contestației în anulare dedusă judecății, pentru următoarele considerente, în esență:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Astfel cum rezultă din petitul cererii, temeiul de drept indicat de contestatoare pentru judecarea contestației în anulare, este cel prevăzut de art. 317, precum și cel prevăzut de art. 318 Cod pr.civilă, știut fiind că, cele două temeiuri de drept reglementează două categorii de contestații în anulare, acestea deosebindu-se prin motivele pentru care pot fi introduse.
Astfel, Codul d e procedură civilă reglementează contestația în anulare de drept comun prev.de art.317 Cod pr.civilă și contestația în anulare specială prev.de art.318 Cod pr.civilă.
Pentrucontestația în anulare de drept comun,prev.de art.317 Cod pr.civilălegiuitorul a stabilit imperativdouă motiveși anume:
- " când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii";
- "când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență", cu două condiții de admisibilitate, respectiv:
hotărârea atacată să fie irevocabilă;
motivele invocate să nu fi putut să fie valorificate pe căile ordinare de atac.
Procedând la examinarea aplicabilității textului de lege -menționat, în speță, Curtea reține că, petenta nu a invocat nici unul dintre motivele reglementate imperativ de legiuitor și astfel, contestația în anulare este nefondată, neputându-se susține că, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, ori, hotărârea a fost dată cu "călcarea" dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În ceea ce priveștecontestația în anulare specială, prevăzută de disp.art.318 Cod pr.civilă,Curtea constată că, susținerile contestatoarei sunt nefondate urmând a fi respinse, deoarece dispoziția legală indicată prevede, la rândul său, limitativdouă motive, respectiv:
- "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale";
- "când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare", cu o singură condiție de admisibilitate, care vizează obiectul acesteia (hotărârile instanțelor de recurs și ale judecătoriilor pronunțate în ultimă instanță).
În speță, Curtea reține că, dispozițiile textului de lege indicat nu sunt aplicabile, deoarece, astfel cum rezultă din Decizia civilă nr.699/CA/22 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ, nu pot fi reținute erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării acțiunii deduse judecății și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite, cum de altfel, nu poate fi reținută argumentația referitoare la omisiunea de a examina vreunul din motivele de casare invocate de recurent.
Astfel, primul motiv prevăzut de art.318 Cod pr.civilă - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare,iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
S-a arătat în practică că, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părții de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs.
Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică; neconcordanța dintre motivare, prin care recursul este declarat fondat și dispozitiv; prin care recursul este respins ca neîntemeiat; omisiunea soluționării cererii privind cheltuielile de judecată; etc.
Greșeala materială se apreciază în raport cu situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În speță, Curtea reține că, dispozițiile textului de lege indicat - art.318 teza 1 Cod pr.civilă - nu sunt aplicabile, deoarece astfel cum rezultă din Decizia civilă nr.699/CA/22 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ, nu pot fi reținute erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
În ce priveștecel de-al doilea motiv prevăzut de art.318 Cod pr.civilă -omisiunea cercetării unui motiv de casare - Curtea reține că, prin Decizia civilă nr.699/CA/22 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ au fost cercetate toate motivele de casare invocate de contestatoare.
Art.318 Cod pr.civilă nu permite instanței a dispune reformarea unei hotărâri pe baza unor argumente de fapt, sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care-l sprijină, deoarece instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
În acest context, instanța reține că, împrejurările invocate de contestatoare referitoare la respingerea motivelor "de recurs nejustificat" și omisiunea "cercetării motivelor de recurs" nu reprezintă greșeli materiale în sensul legii, hotărârea pronunțată cuprinzând argumente grupate ce răspund printr-un considerent comun la susținerile contestatoarei.
Pentru toate considerentele -expuse, Curtea dispune respingerea contestației în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în C,-,.3, împotriva deciziei civile nr.699/CA/22.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Comuna prin Primar, Primăria, Consiliul Local Comuna, cu sediul în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.dec.jud.-/27.04.2009
Dact.S/2 ex/27.04.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Adriana Pintea, Nastasia Cuculis
