Alte cereri. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 157/CA
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.2025/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. Cod pr. civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, față de
solicitarea recurentei pârâte Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T de soluționare a cauzei în lipsă.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanții, și, au chemat în judecată pârâta Agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă T, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând primă de vacanță pentru anii 2001, 2002 și 2006, sumă ce se va actualiza cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamații arată că sunt încadrați ca funcționari publici la AJOFM iar potrivit legii 188/1999 aveau dreptul la o primă de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Această prevedere legală a devenit neaplicabilă prin procedura suspendării inițiată de OUG nr. 33/2001, menținută ulterior de legile bugetului de stat. Această procedură a întrerupt cursul prescripției pentru beneficiarii primei de vacanță.
Reclamații se consideră în prezent îndreptățiți la primele de vacanță, suspendările dispuse prin legile bugetului de stat încetându-și aplicabilitatea la finalul anului bugetar fără să afecteze existența dreptului.
Se mai motivează și că textele prin care s-a dispus suspendarea sunt neconstituționale.
În susținerea acțiunii se depun înscrisuri.
În drept se invocă art. 33, 34 din legea nr. 188/1999, art. 295 alin. 2.
Pârâta depune întâmpinare prin care invocă excepția autorității de lucru judecat cu privire la reclamanții și, acestora acordându-li-se drepturile solicitate prin sentința nr. 1350/2007, respectiv nr. 1004/2007, ale Tribunalului Tulcea.
Se invocă și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anii 2001-2002, în temeiul 167/1958.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că aplicarea textului invocat de către reclamanți a fost suspendată iar instituția angajatoare avea obligația de a respecta actele normative invocate, dreptul urmând a se acorda de la data stabilită de către legiuitor.
Prin sentința civilă nr. 2025/08.11.2007 a fost admisă acțiunea pentru reclamanții, și.
Acțiunea formulată de către reclamanții și a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat iar cererea reclamantei a fost declarată nulă.
S-a reținut existența dreptului potrivit art. 33 alin. 2 din legea nr. 188/1999 devenit art. 34 alin. 2 după republicare. Totodată, s-a apreciat că, deși dreptul este în continuare suspendat, nu a fost înlăturată existența lui iar titularii nu pot fi obstaculați de a se bucura de acesta pentru perioada cât au avut calitatea de funcționari publici.
În ceea ce privește prescrierea dreptului la acțiune, s-a considerat că prevederile OUG nr. 33/2001 au întrerupt cursul prescripției.
Pentru reclamanții și s-a apreciat că există soluții irevocabile ce privesc plata primei de vacanță pentru aceeași perioadă iar cererea reclamantei a fost declarată nulă pentru nesemnare.
Soluția a fost atacată cu recurs de către pârâtă cu privire la acordarea dreptului către reclamanții, și.
În motivarea recursului se arată angajatorul avea obligația de a respecta dispozițiile actelor normative de suspendare, de dreptul menționat urmând să beneficieze toți funcționarii publici de la data stabilită de către legiuitor.
Prin motivele de recurs se critică și modul de soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, recurenta apreciind că, potrivit 167/1958, dreptul este prescris cu privire la primele de vacanță pe anii 2001 și 2002.
În drept se invocă art. 299-316.pr.civ.
Intimații nu depun întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 alin. 2 din legea nr. 188/1999 republicată: " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Acest drept a fost suspendat succesiv prin OUG nr. 33/2001 și legea nr. 743/2001, până la 31.12.2002.
Ulterior, fiecare lege bugetară a suspendat dreptul, după cum urmează:
- legea nr. 631/2002( a bugetului de stat pe anul 2003) stabilește la art. 10 alin. 3 că " termenele prevăzute la art. III din OUG nr. 33/2001 se prelungesc până la 31 decembrie 2003";
- legea nr. 507/2003 ( legea bugetului de stat pe anul 2004) suspendă până la 31 decembrie 2004 prin art. 9 alin. 7 "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă";
- prin legea nr. 511/2004 ( a bugetului de stat pe anul 2005) se suspendă până la 31 decembrie 2005 aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor din legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici ( art. 8 alin. 7);
- legea bugetului de stat pe anul 2006 ( legea nr. 379/2005) suspendă și ea, potrivit art. 5 alin. 5, până la 31 decembrie 2006 " prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă".
Legea nr. 486/2006 - a bugetului de stat pe anul 2007- nu mai cuprinde nici o dispoziție referitoare la suspendarea drepturilor din legile în vigoare prin care s-a stabilit dreptul la prima de vacanță, concluzia fiind aceea că suspendarea a încetat.
Prelungind până pe 31.12.2006 termenul de suspendare a prevederilor legale ce stabilesc dreptul la prima de concediu, legiuitorul a avut în vedere tocmai neefectuarea acestei plăți pentru toată perioada mai sus amintită și nu plata primei la finele anului ( dată la care legea bugetară anuală nu mai este în vigoare), întrucât toate textele enumerate se raportează la textul de bază ( în speță art. 34 alin. 2 din legea nr. 188/1999) și nu la prima de concediu pentru anul în curs.
Încetând suspendarea plății drepturilor stabilite de lege prin neincluderea unui text în acest sens în legea bugetului de stat pe anul 2007, dreptul la acțiune s-a născut la 01.01.2007 pentru toată perioada de suspendare care nu a afectat însăși existența dreptului la prima de concediu. În concluzie, excepția prescrierii dreptului la acțiune este nefondată.
Faptul că existența dreptului nu a fost afectată rezultă și din art. 64 din Legea nr. 24/2000, potrivit cu care:"în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
În sensul celor mai sus arătate sunt și hotărârile Curții Constituționale, dreptul fiind născut abia la data încetării suspendărilor succesive precum și OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, act ce reglementează executarea drepturilor acordate.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat, reclamanții urmând să beneficieze de primele de vacanță pentru perioada în care au avut calitatea de funcționari publici în cadrul AJOFM
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.2025/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul ales în T,-, județ T, având ca obiect drepturi salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond--
Jud.tehnored-- 19.03.2008
18 Martie 2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Ecaterina Grigore
