Alte cereri. Decizia 1573/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1573
Camera de Consiliu din data de 04 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 24 iunie 2008 privind recursurile declarate de pârâtul și PRIMARUL ORAȘULUI O împotriva sentinței nr.121 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dezbaterile din data de 24 iunie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată car face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Prin sentința civilă nr.2599 din 2.07.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SOCIETATE COOPERATIVĂ, în favoarea Tribunalului Olt - Secția Contencios Administrativ, ca instanță competentă material, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
La termenul din 3 octombrie 2007, reclamanta a depus la dosar o precizare, solicitând introducerea în cauză Instituției Primarului orașului -O în temeiul art. 5 alin.2 din Decretul nr.31/1954, art. 21 alin.1 și 2, art. 38 pct. f și art. 68 alin.1 lit. din Legea 215/2001.
Pârâta Instituția Primarului orașului -O, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât suprafața în litigiu are statut de domeniu public, fiind evidențiată și în inventarul orașului -O, având destinația de zonă de peste 30 de ani, iar prin încheierea actului de concesiune s-a dorit protejarea și menținerea destinației acestei zone verzi.
În întâmpinare se precizează că reclamanta a înstrăinat suprafața de teren aflată în proprietate, iar suprafața pe care o deține în folosință nu poate include și terenul ce face obiectul concesiunii.
La termenul din 28 noiembrie 2007, reclamanta a invocat,în temeiul art. 4 din Legea 554/2004, excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului Local O nr.44 din 30.11.2005, act administrativ care a stat la baza încheierii contractului de concesiune nr. 36 din 26.05.2006 a cărui nulitate s-a solicitat să fie constatată pe calea acțiunii principale.
Motivele excepției de nelegalitate au vizat inexistența unui drept de proprietate asupra terenului de 190,91 mp.,inexistența unui drept de dispoziție asupra unei părți din acest teren care i-a fost atribuită în folosință reclamantei încă din anul 1963, fără a fi desființat acest act, inexistența actelor doveditoare pentru acest teren, faptul că proiectul de hotărâre viza, de fapt, vânzarea și s-a dispus doar concesionarea, imposibilitatea unei amenajări dendrologice de către concesionarul pârât, pe de o parte, deoarece pe acest teren existau plantați arbori de către reclamantă încă de la data edificării complexului, concesionarul rămânând fără,obiectul contractului, pe de altă parte terenul fiind împrejmuit și alipit practic proprietății concesionarului pârât, nefiind astfel de utilitate publică.
Instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize în specialitatea topografie pentru a se identifica terenul concesionat pârâtului în suprafață de 190,91 mp., raportat la suprafața de teren deținută de reclamantă conform actului de vânzare cumpărare nr.10 /10.02.1964 și a deciziei nr.1205 din 6 decembrie 1963 emisă de Sfatul Popular al Regiunii A, fiind desemnată în cauză expert.
Din raportul de expertiză și schița anexă rezultă că terenul concesionat pârâtului în suprafață de 190,91 mp.se identifică, conform măsurătorilor cu următoarele suprafețe de teren: suprafața S 1 = 119,85 mp. cu dimensiuni 15. x 7,99. ce aparține reclamantei conform actului de vânzare cumpărare nr. 10 din 10.12.1964 cu vecinătăți: la N-alee acces la complexul meșteșugăresc; S- șoseaua S-T-M (str.- -); E- str.- -; V- rest teren concesionat (S2), respectiv suprafața S 2 = 71,06 mp. ce aparține reclamantei conform deciziei nr. 1205 /6.12.1963 cu vecinătăți: N-alee acces la complexul meșteșugăresc, S- șoseaua S-T-M (str.- -), E- rest teren concesionat (S1), V - și.
Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, în sensul că expertiza a luat în considerare și a făcut măsurători raportat la acte din anii 1963 și 1964, că reclamanta nu figurează în registrul de proprietăți al Primăriei -O cu nici o suprafață de teren în proprietate, deoarece a înstrăinat pe parcursul anilor terenul; că terenul reclamantei nu este corect identificat ca având vecinătăți la S- str.- - și la E- str.- - întrucât, potrivit actelor din anul 1963, terenul se învecina numai cu strada - -.
Prin sentința nr.121 din 20 februarie 2008, Tribunalul Olta admis excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al orașului O nr.44 din 30.11.2005 și a anulat hotărârea.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATE COOPERATIVĂ, în contradictoriu cu pârâții Primarul O și și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr.36 din 26.05.2006.
Au fost obligați pârâții la 1700 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului local -O nr.44 din 30.11.2005 este întemeiată, în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea 554/2004, cu actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale în materie.
Astfel, prin HCL nr.44 /30.11.2005 emisă de Consiliul Local -O s-a aprobat concesionarea prin licitație publică a terenului intravilan aparținând domeniului privat în suprafață de 190,91 mp. identificat conform planului de situație, stabilindu-se la art. 3 din hotărâre, că terenul va fi folosit exclusiv pentru amenajarea unui parc dendrologic, fiind excluse orice construcții, inclusiv construcții cu caracter provizoriu.
S-a constatat că potrivit concluziilor din raportul de expertiză, acest teren se compune din suprafața de 119,85 mp. ce se află în proprietatea reclamantei conform actului de vânzare cumpărare nr.10 din 10.12.1964 și din suprafața de 71,06 mp. deținută în folosință de reclamantă pe toată durata construcției conform deciziei nr.1205 din 6.12.1963, astfel aceste acte nu au fost anulate sau desființate până în prezent, iar Consiliul Local -O nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului cumpărat de reclamantă.
Regimul juridic al terenului în litigiu este confirmat și prin sentința nr. 95 din 16.05.2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă UCECOM B pronunțată în dosarul nr.71/2006 care a rămas definitivă și irevocabilă și prin care se constată că imobilul clădire mijloc fix(complex frizerie) în suprafață de 414,20 mp. este proprietatea reclamantei, pe un teren în suprafață de 1570 mp. din care suprafața de 970 mp. este proprietate de stat și se află în folosința reclamantei pe toată durata construcției, iar restul suprafeței de teren de 600 mp. este proprietatea reclamantei.
De asemenea, observând inventarul bunurilor ce aparțin orașului -O (extras aflat la dosar - filele 47-50 ) s-a constatat că la adresa din- nu există nici un parc dendrologic.
În consecință, HCL nr.44 din 30.11.2005 a fost emisă în mod nelegal în vederea concesionării unei suprafețe de teren pentru care reclamanta deține un drept de proprietate, respectiv pentru 119,85 mp., încălcându-se astfel dreptul de proprietate, reglementat conform art. 480 cod civil și art. 44 din Constituția României.
Referitor la contractul de concesiune nr. 36 din 26.05.2006 vizând suprafața de 190,91 mp. s-a constatat că acesta este un act subsecvent actului nelegal, fiind concesionat un teren care nu aparține domeniului privat al localității (suprafața de 119,85 mp. proprietatea reclamantei ) iar pentru suprafața de 71,06 mp., dreptul de dispoziție al autorității administrației publice locale fiind condiționat de respectarea prevederilor art. 107 din Legea 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației care instituie obligația ca, în cazul în care se decide înstrăinarea unor bunuri imobile din proprietatea privată a localității, bunuri aflate în folosința unor organizații cooperatiste, să comunice prin scrisoare recomandată organizației cooperatiste respective, oferta de vânzare, concesionare sau închiriere, în această situație organizația cooperatistă având un drept de preferință la concesionarea acestora.
A reținut tribunalul că nu s-a făcut dovada că pârâtul a respectat dispozițiile menționate, având caracter imperativ, cu consecința constatării nulității actului încheiat cu încălcarea acestor norme.
Împotriva sentinței au declarat recurs Instituția Primarului Orașului O și.
În recursul său Primarul critică sentința, arătând că deși după invocarea excepției de nelegalitate a HCL nr.44/30.11.2005 s-a ridicat de către pârâți problema termenului de introducere a unei asemenea cereri, în considerentele sentinței nu se face vorbire despre acest aspect, mai ales că această excepție a fost invocată după trecerea unui termen de circa 2 ani, iar instanța de fond trebuia să prezinte motivele pentru care nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că admiterea excepției de nelegalitate și anularea hotărârii se bazează pe concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, instanța constatând în temeiul aprecierilor expertizei topo că suprafața concesionată pârâtului are aparține de fapt reclamantei.
Se precizează că din documente reiese fără dubii că reclamanta și-a înstrăinat toată suprafața ce o avea în proprietate prin acte de vânzare realizate în baza unor intabulări, existând în mod cert documente (schițe cadastrale) ce atestă că suprafețele vândute nu se află în locația reținută de expert.
Recurentul critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Arată recurentul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea vădită și flagrantă a legii.
Se mai arată că instanța de fond a admis acțiunea, fără a avea în vedere și a se pronunța pe excepția invocată de pârât, aceea a prescripției dreptului la acțiune, întrucât HCL nr.44/30.11.205 e un act administrativ unilateral cu caracter individual, iar potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 poate fi contestat prin introducerea acțiunii în contencios administrativ în termenul prevăzut la alin 1, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, astfel că acțiunea în justiție este prescrisă.
Recurentul precizează că nici pe fondul cauzei instanța n-a soluționat corect și legal actul juridic dedus judecății, întrucât reclamanta n-a putut să facă dovada dreptului său de proprietate asupra terenului ce aparține domeniului public, iar instanța s-a oferit să suplinească lipsa de documente a reclamantei printr-o expertiză care nu avea nicio justificare și nicio relevanță în cauză, ajungându-se la situația în care reclamanta să fie considerată proprietară asupra unor suprafețe de teren pe care nu le-a stăpânit niciodată, întrucât toate terenurile pretinse a fi dobândite în anii 1963 - 1964 au fost înstrăinate conform actelor depuse la dosar.
La 27 mai 2008, reclamanta intimată a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, menținerea soluției instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare se invocă lipsa calității procesuale active a Instituției primarului, întrucât această instituție, ca efect al strictelor atribuții impuse de Legea 215/2001, nu poate declara un recurs care să vizeze acte emise de Consiliul Local, iar apărarea legalității acestora este un atribut al emitentului, respectiv al Consiliului Local.
Se arată că în lipsa exercitării recursului de către Consiliul Local,emitentul actului administrativ împotriva căruia a ridicat excepția de nelegalitate Instituția Primarului nu are calitate procesuală în exercitarea recursului, întrucât Primarul nu poate avea mai multe atribuții sau drepturi decât cele conferite de lege.
Intimata precizează că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a respins această excepție, întrucât a solicitat și invocat excepția de nelegalitate a unui act administrativ și nu formulat acțiune în anulare prevăzută de art.11 alin.2 din legea 554/2004.
În ceea ce privește situația reală a terenului ce a făcut obiectul HCL 44/2005 și contractului de concesiune nr.36/2006, instanța de fond a stabilit-o corect raportat la actele existente, realizându-se și individualizarea topometrică a terenului în suprafață de 190,91 mp.
Referitor strict la amplasamentul acestui teren, cât și la actele de proprietate și de folosință invocate, intimata arată că acest teren nu a ieșit din patrimoniul său, iar actele la care se face referire vizează alte suprafețe de teren, și nu terenul care face obiectul prezentului litigiu.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea le apreciază nefondate.
Prin cererea înregistrată la 3.05.2007, reclamanta Societate a chemat în judecată Primăria orașului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr.36/26.05.2006, încheiat între Primăria orașului O și privind terenul situat în O, strada - nr.213 A, în suprafață de 190,91 mp.
Acest contract de concesiune a fost încheiat în temeiul Legii 219/1998 privind regimul concesiunilor și a HCL nr.44 din 30.11.2005, iar la termenul din 28.11.2007 s-a invocat excepția de nelegalitate a acestei hotărâri a Consiliului Local
Prin contractul nr.10, încheiat la 10.02.1964, reclamanta a devenit proprietara unei suprafețe de 600 mp cu lungimea de 40 și lățimea de 15, iar prin decizia nr.1205/06.12.1963 i-a fost atribuită acesteia fără termen și fără plată suprafața de 970 mp.
De asemenea, prin sentința nr.95 din 15 mai 2006, Curtea de Arbitraj a constatat că imobilul clădire mijloc fix este proprietatea reclamantei pe un teren în suprafață de 1570, din care suprafața de 970 mp este proprietate de stat aflată în folosința reclamantei pe toată durata construcției, iar restul suprafeței de teren de 600 mp este proprietatea reclamantei.
Și raportul de expertiză întocmit în cauză de instanța de fond confirmă faptul că terenul în suprafață de 190,91 mp care face obiectul contractului de concesiune aparține reclamantei, potrivit contractului nr.10/10.02.1964 și deciziei nr.1205/06.12.1963.
Instanța de fond, în mod corect a stabilit că HCL nr.44/2005 a fost emisă nelegal, întrucât s-a concesionat o suprafață de teren pe care reclamanta îl deține în baza unor titluri perfect valabile, încălcându-se dreptul de proprietate prevăzut de art.480 Cod civil și art.44 din constituția României.
De asemenea, temeinic și legal instanța de fond a stabilit că și contractul de concesiune nr.36/2006 pentru aceeași suprafață de teren este nul absolut.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în cele două recursuri, în sensul că Hotărârea Consiliului Local putea fi contestat în termen de cel mult un an de la data emiterii actului, Curtea o apreciază neîntemeiată.
În speță, nu s-a invocat anularea acestei hotărâri pentru a fi aplicabile dispozițiile prevăzute de art.11 din Legea 554/2004 ce reglementează termenele privind introducerea acțiunii în contencios administrativ, ci s-a invocat excepția de nelegalitate a acestei hotărâri potrivit art.4 din Legea contenciosului administrativ.
Potrivit art.4 din legea 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Din acest text de lege reiese că invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ nu este condiționată de existența vreunui termen de contestare.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul și PRIMARUL ORAȘULUI O împotriva sentinței nr.121 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 iulie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/19.09.2008
Jud.fond: Fl.
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
