Alte cereri. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 166
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
Grefier -- -
XXX
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul și pe pârâtele Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală De Stabilire A Despăgubirilor B, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea formulată la data de 14.05.2008 și înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate acestea să emită decizia reprezentând titlurile de despăgubire, aferente imobilului preluat abuziv, situat în C,-, obligarea la plata sumei de 300.000 ron, cu titlu de daune morale și la 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziția nr.7614/1.04.2005, primarul Municipiului a stabilit cu titlu de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în C,-, în limita sumei de 2.815.500.500 lei, la care a fost evaluat imobilul.
S-a mai arătat că dosarul a fost înaintat de către Primăria C către Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, fiind înregistrat sub nr.18942/2006 și că, deși au trecut mai mult de 2 ani, nu a fost emisă decizia privind titlurile de despăgubire.
La dosar au fost depuse de către reclamant următoarele înscrisuri: cererea adresată Comisiei de aplicare a Legii 10/2001, cererea adresată Președintelui, dispoziția nr.7614 din 01.04.2005 a Primarului Municipiului
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 19.06.2008, în cuprinsul căreia a invocat excepția prematurității acțiunii, arătând că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr.247/2005.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că cererea este neîntemeiată, motivându-se că soluționarea dosarului reclamantului se face prin aplicarea unei prevederi speciale reglementată de Legea nr.247/2005, care implică mai multe etape, între acestea fiind și cea a evaluării.
Cu privire la această etapă, pârâta a precizat că urmează ca printr-un proces de selecție aleatorie, dosarul să fie transmis evaluatorului, explicându-se în continuare modul de lucru al acestuia.
Cu privire la cererile privind plata daunelor morale și a daunelor cominatorii, s-a susținut de asemenea că acestea sunt netemeinice și nelegale.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar decizia nr.2/2006, adresa nr.18942/CC/17.06.2008 și adresa nr.-/27.05.2008, emisă de această autoritate.
Examinând cu prioritate, în condițiile art.137 Cod pr.civilă, excepția prematurității cererii reclamantului, excepție ce a fost invocată de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 prevede într-adevăr parcurgerea mai multor etape - cea a analizării dosarelor sub aspectul restituirii imobilului în natură și cea a evaluării, etapă în care, după analizarea dosarului, constatându-se că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul este trimis evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare.
Această procedură se finalizează prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și transmiterea acesteia către Fondul Proprietatea.
Pornind de la finalitatea procedurii administrative, rezultă cu claritate că nu poate fi confundată cu procedura prealabilă reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004, procedură care obligă persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual să solicite revocarea în tot sau în parte actului înainte de a se adresa instanței de judecată.
Ori, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri, decizie care, așa cum s-a arătat anterior, este precedată de parcurgerea procedurii administrative, procedură în care se verifică legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și se trece la evaluarea bunului imobil.
Reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată în ideea că se tergiversează emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire,deci inclusiv procedura administrativă se desfășoară într-un ritm.
Procedura administrativă nu poate fi deci separată de faptul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa încât pârâta să poată susține că reclamantul nu putea formula cererea de chemare în judecată pentru obligarea la emiterea deciziei până la momentul încheierii procedurii administrative.
Pentru motivele expuse, urmează a fi respinsă excepția prematurității ca neîntemeiată.
Examinând pe fond acțiunea, Curtea constată că aceasta este fondată în parte, conform motivelor ce se vor expune în continuare:
Reclamantul din prezenta cauză a solicitat ca în baza Legii nr.10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru terenul situat în C,-.
Prin dispoziția nr.7614/1.04.2005, Primarul Municipiului Cap ropus acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat, imposibil de restituit în natură, dosarul fiind transmis în cursul anului 2006 către Comisia Centrală din cadrul, fiind înregistrat sub nr.18942/2006.
După cum s-a efectuat analiza sumară de mai sus, Curtea constată că reclamantul a început procedura de recuperare a unui bun al său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pronunțându-se la 1.04.2005.
Ulterior transmiterii dosarului către, respectiv Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, reclamantul a formulat mai multe demersuri pentru ca cererile sale să fie soluționate, în acest sens enumerăm răspunsul din data de 27.05.2008 (atașat la întâmpinarea depusă la dosar).
Reclamantul a introdus acțiunea la data de 14.05.2008.
Curtea apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 7614/1.04.2005, emisă de Primarul Municipiului
Curtea consideră că în speță s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantului.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Între acestea se înscrie legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, lege care a fost modificată prin legea nr. 247/2005.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel în baza art. 11 din Constituția României statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă, încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea consideră că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art.6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă,incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Se va respinge cererea de obligare la acordarea daunelor cominatorii, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
Va fi respinsă cererea privind plata daunelor morale ca neîntemeiată.
Față de motivele enunțate în prezenta hotărâre, acțiunea va fi admisă în parte, se va obliga pârâta Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să emită reclamantului decizia reprezentând titlurile de despăgubire, aferente imobilului preluat abuziv situat în C,-.
Se vor respinge celelalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE .
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C, Strada - nr.14, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietarilor și Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor
Obligă pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită reclamantului decizia reprezentând titlurile de despăgubire, aferente imobilului preluat abuziv situat în C,- conform dispoziției nr.7614/01.04.2005 emisă de PRIMARUL MUN.
Respinge celelalte capete de cerere.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red,jud.-
LF/ 4 ex/07.07.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
