Alte cereri. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 171/R-
Ședința publică din 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI- DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, împotriva sentinței nr.1343 din 11 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimați-pârâți fiind, domiciliată în Rm.V,-, Bl.14,.A,.19, jud.V, domiciliată în Rm.V,-, -.B,.12, jud.V, domiciliat în Rm.V,-, -5,.A,.8, jud.V, domiciliat în Rm.V, str.G-ral nr.16, -.C,.10, jud.V și, domiciliat în comuna, jud.V și intimată-pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea s-a amânat la data de 19 februarie 2009 și la 25 februarie 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 11 iunie 2006 Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior Vas esizat instanța de contencios administrativ cu privire la recuperarea prejudiciului în sumă de 19.402 lei, reprezentând subvenții acordate necuvenit, de la numiții - director, - inginer, - inginer și a - economist, cu obligarea acestora la virarea sumei respective către bugetul de stat.
De asemenea, s-a solicitat recuperarea prejudiciului în sumă de 2.000 lei și a foloaselor nerealizate aferente în cuantum de 200 lei de la persoanele răspunzătoare de producerea acestuia, repespectiv - director, - Director executiv și a - economist, cu obligarea la virarea acestor sume la bugetul de stat.
În motivarea cererii se arată că prin încheierea de ședință nr.17/09 iunie 2008, emisă de completul Camerei de Conturi V în baza constatărilor consemnate în raportul de control intermediar, înregistrat la nr. 35/415/30.05.2008 s-a considerat că prejudiciile respective se datorează numiților, și a, respectiv, și a, care au încălcat prevederile legale cu privire la acordarea subvențiilor.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu acte.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Prin sentința nr. 1343/11 2008 TRIBUNALUL SECȚIA COMERCIALĂ SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV a respins cererea formulată de DIRECTIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR V, cu sediul în Rm. V,-, județul V, din cadrul CURTII DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în municipiul B,--24, în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALĂ V, cu sediul în municipiul Rm. V,-, județul V, cu domiciliul în comuna, județul V, cu domiciliul în Rm. V, - lui, nr. 76, -.15, scara A, apartament 8, județul V, domiciliat în Rm. V, strada G-ral, nr. 16, - scara C, apartament 10, județul V, cu domiciliul în Rm. V,-, -. 5, scara B, apartament 12, județul V și, cu domiciliul în Rm. V,-,.14, scara A,.19, județul V, având ca obiect - recuperarea prejudiciului în sumă de 19.402 lei, reprezentând subvenții acordate necuvenit și a foloaselor nerealizate de la, și a și a prejudiciului în sumă de 2000 lei și a foloaselor nerealizate aferente - 200 lei, de la, și a, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea de ședință nr.17/09 iunie 2008 Direcției de Control Financiar Ulterior V s-a constatat că unele cheltuieli de acordare a subvențiilor din bugetul de stat în sumă de 19.402 lei au fost acordate nejustificat în anul 2005 pentru achiziția de utilaje agricole noi de către producătorii agricoli și pentru care Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală V nu a luat măsurile prevăzute de lege în vederea recuperării acestora de la persoanele răspunzătoare.
Astfel, la data de 29 septembrie 2006 s-a înregistrat Raportul intermediar de control, stabilindu-se că suma de 17.776,07 lei a fost achitată necuvenit, iar prin Dispoziția nr.10/20 martie 2006 pentru verificarea modului de aplicare a prevederilor nr.HG562/2005 s-a consemnat faptul că, respectiv au practicat prețuri diferite față de prețul impus de importator.
Comisia de verificare constituită în baza Dispoziției nr.10/20.03.2006 a procedat la reverificarea subvențiilor acordate, stabilind că subvenția încasată necuvenit de furnizorii menționați mai sus este în sumă totală de 19.402 lei, situație ce a fost comunicată Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu adresa nr.3623/12 octombrie 2006.
Unitatea verificată s-a limitat la chemarea în judecată a furnizorilor de utilaje agricole, ce au format obiectul dosarelor nr- și nr- ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru recuperarea subvenției achitate necuvenit, acțiuni ce au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin decizia nr. 942/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă, se precizează că în programul de acordare a subvențiilor nu există nici-o dispoziție expresă, care să stabilească în sarcina furnizorilor de dotări obligația de a vinde aceste dotări la preț de producător și nici reclamanta nu a impus această condiție restrictivă prin avizele de achiziționare date producătorilor agricoli.
Direcția de Control Financiar Ulterior V consideră că producerea prejudiciului s-a datorat verificării formale de către angajații Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, cu sarcini de serviciu în acest sens a documentelor prevăzute la pct. 6 lit."c" din Anexa la Ordinul nr. 565/2005 și neefectuarea demersurilor necesare pentru recuperarea de la persoanele angajate a prejudiciului produs în sumă de 19.402 lei.
Totodată, efectuarea unei cheltuieli nelegale din bugetul de stat, în sumă de 2.000 lei, ca urmare a acceptării la plată a unor situații care conțin date eronate, s-a datorat decontării unor tarife mai mari decât cele din devizul - ofertă, precum și decontarea unui procent reprezentând valoarea suplimentară înscrisă înaintea cotelor de închidere deviz, fără corespondent în devizul - ofertă și fără a fi justificat prin documente.
Raportul de control intermediar încheiat la data de 30 mai 2008 verificat respectarea prevederilor legale privind urmărirea și încasarea debitorilor înregistrați în evidența tehnic - operativă și financiar - contabilă, reținând un debit în sumă de 19.402 lei, înregistrat în evidența contabilă ca fiind datorat de către Rm. V - 8.012 lei și de către Rm. V 11.390 lei.
S-a reținut că prejudiciul menționat s-a datorat lipsei unui circuit al actelor, documentelor și informațiilor între salariații și compartimentele instituției; înregistrarea debitelor în evidența contabilă înainte de luarea măsurilor de executare silită a debitorilor; necunoașterea reglementărilor privind modul de acordare și justificare a subvențiilor; renunțarea la acțiuni în instanță pentru recuperarea unei părți a debitelor înregistrate; lipsa de diligență prin neluarea măsurilor privind stabilirea persoanelor răspunzătoare pentru existența debitelor respective.
De asemenea, s-a reținut că nu au fost respectate prevederile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă și nu au fost respectate prevederile legale privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor privind reparațiile curente și capitale.
Prin întâmpinarea depusă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V s-a solicitat respingerea sesizării, susținându-se că nu au fost încălcate dispozițiile legale la care face referire organul de control, iar decontările aprobate au respectat condițiile prevăzute de legiuitor, și, ca atare, prejudiciul stabilit nu există în realitate.
Verificând aspectele reținute în actele de control menționate, în raport de motivele invocate, dispozițiile legale aplicabile și probele dosarului, tribunalul a reținut că potrivit adresei nr.50811/10.08.2006 emisă de Direcția audit Public Intern a Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale (fila 47 dosar), se precizează că prevederile art. 1 coroborate cu cele din Anexele nr. 4, 5 și 7 la HG nr. 562/2005 stabilesc că alocația de 60% se calculează asupra valorii facturii agentului economic producător sau importatorului.
Aceeași autoritate, prin Nota cu nr. 50803/07.08.2006 menționează că pentru aprobarea programului privind sprijinirea asociațiilor și producătorilor agricoli din zona montană, pentru achiziționarea de dotări specifice noi cu finanțare de la bugetul de stat, se are în vedere alocația de 60% inclusiv din prețul de achiziție al mașinilor, utilajelor, instalațiilor agricole și de mică industrie noi produse în România sau terțe țări. Potrivit art.1 din Anexa la HG nr. 562/2005 (program privind sprijinirea asociațiilor și producătorilor agricoli din zona montană pentru achiziționarea de dotări specifice noi cu finanțare de la bugetul de stat), alocația de 60% trebuie calculată la prețul echipamentului nou, adică prețul producătorului sau importatorului și nu la alte prețuri majorate cu diferite adaosuri de către intermediari sau distribuitori.
S-a reținut că în Anexele nr.4, 5 și 7 se stabilește că alocația de 60% se calculează asupra valorii facturii agentului economic producător sau importatorului. Orice altă modalitate de calcul a necesarului de fonduri și a fondurilor efectiv acordate de la bugetul statului, pentru dotările noi livrate, conform programului de sprijinire a producătorilor agricoli din zona montană, încalcă prevederile actului normativ de reglementare.
Raportul de audit înregistrat sub nr. 3126/31 august 2006 (filele 54-65 dosar), a verificat modul de acordare a subvențiilor producătorilor agricoli privind achiziționarea de tractoare, mașini agricole, echipamente agricole, combine, construirea de adăposturi de vaci, achiziționarea de juninci și instalații zootehnice, achiziționarea de dotări specifice noi în zona montană, achiziționarea motorinei pentru efectuarea lucrărilor agricole mecanizate aferente anului 2005 în conformitate cu prevederile nr.HG 1399/2003; nr.HG 276/2005; nr.HG 865/2005; nr.HG 141/2005 și nr.OG 39/1999.
Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile din Programul privind sprijinirea asociațiilor și producătorilor agricoli din zona montană pentru achiziționarea de dotări specifice noi cu finanțare de la bugetul de stat aprobat cu nr.HG 1399/2003, furnizorul producător de tractoare avea obligația să mențină prețurile constante până la livrarea acestora către producătorii agricoli beneficiari.
In urma verificării efectuate s-a constatat o diferență valorică între factura pro-formă și factura fiscală pentru un tractor U-453 DT, produs și livrat de TRACTORUL B beneficiarului din comuna, județul V, în sensul că valoarea facturii pro-formă era de 486.611.142 lei, iar valoare a facturii fiscale era de 525.215.658 lei.
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vad econtat 45% din valoarea facturii pro-formă, producătorul agricol cumpărător plătind diferența contravalorii facturii fiscale, situație în care valoarea subvenției reale a fost de 41,7% ca urmare a majorării prețului de achiziție a tractorului.
Ulterior Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V cu adresa nr. 3623/12 octombrie 2006 comunicat ministerului d e resort că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că doi dintre furnizorii de mașini, utilaje și instalații agricole au decontat sume necuvenite, reprezentând parte din alocația de 60% acordată beneficiarilor, după cum urmează:
- Rm. Vac omercializat 19 tipuri de motocositori către producătorii agricoli din județul V, fiind decontată alocația de 60% la valoarea facturată ca diferență între prețul practicat și prețul importatorului. A rezultat o diferență de 133.542.700 lei, suma necuvenită fiind de 80.125.500 lei vechi;
- Rm. a comercializat 20 de tipuri de mașini și instalații agricole care provin din import, iar în urma reverificării s-a constatat că există deferență între prețurile din facturile importatorului și prețurile din facturile emise de societatea intermediară, încasându-se necuvenit suma de 134.907.700 lei din totalul de 189.846.500 lei.
La dosar s-a depus contractul comercial între & GRADINA și, unde se menționează rabatul stabilit este de 12%.
De asemenea, în contractul de dealer autorizat valabil pe anul 2006, rezultă că este reprezentant al AGENT, și respectă prețurile unice pe țară stabilite de societatea intermediară.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 2052/11 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de și s-a respins acțiunea formulată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, ca neîntemeiată.
S-a reținut de către instanța de fond că prin acțiunea formulată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vas olicitat restituirea sumei de 11.390,77 lei de la, reprezentând o parte din valoarea alocației de 60% din prețul mașinilor vândute la beneficiarii îndreptățiți, întrucât această sumă a fost decontată în plus ca urmare a diferenței dintre prețul practicat de importatorul direct și diferența de preț cu care pârâta a vândut marfa beneficiarilor. Nefiind aplicabile prevederile art.1 din nr.HG 562/2005, prin care s-a aprobat Programul de finanțare a asociațiilor și producătorilor agricoli din zona montană, societatea pârâtă nu poate fi obligată la plata sumei solicitate din moment ce contractele comerciale au fost încheiate în condițiile legii și ca atare, pârâta în calitate de furnizor a practicat prețul de achiziționare, reclamanta neimpunând condiții restrictive prin avizele de achiziționare date producătorilor agricoli.
S-a reținut că nu există o dispoziție legală prin care să impună intermediarului practicarea prețului de producție, întrucât o astfel de dispoziție ar încălca prevederile art.135 din Constituția României, potrivit cărora "economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, fiind asigurată libertatea comerțului". Principiul libertății comerțului este limitat practic numai de respectarea ordinii publice (a ordinii de drept) și a bunelor moravuri.
S-a constatat că prin contractul comercial nr.-/15.07.2005 a stabilit condițiile în care se aprovizionează cu utilaje agricole de la importatorul, iar vânzarea mărfii preluate se va face de către comerciant în numele său propriu și pe socoteala sa. Prin urmare, prețul de livrare pe care l-a practicat în raporturile contractuale cu cumpărătorii în cauză, sunt prețurile de vânzare, de care beneficiază toți cumpărătorii, stabilite potrivit regulilor ce guvernează o economie de piață.
Susținerile organului de control că prin practicarea acestor prețuri s-a cauzat un prejudiciu în cuantum de 19.402 lei, reprezentând subvenții acordate necuvenit și a foloaselor nerealizate, calculate pentru perioada cuprinsă între 27 2007 și până la data recuperării prejudiciului, a fost respinsă, întrucât subvențiile acordate de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V au respectat procentul prevăzut de art.1 din nr.HG562/2005, nefiind încălcată nici-o dispoziție legală.
S-a reținut că de altfel, pentru producătorii agricoli beneficiari ai alocației, în limita unor obligații de plată, rezultate prin contractele comerciale încheiate în mod legal cu societățile intermediare ca furnizor, respectiv vânzător de dotări, programul menționat nu stabilește în sarcina furnizorilor de dotări obligația de a vinde aceste dotări la preț de producător, ci la prețul de achiziționare. Intr-o atare situație, prejudiciul constatat de organul de control nu este real, încălcându-se prin modul de calcul principiul libertății comerțului și al economiei de piață, reglementat de art.135 din Constituție.
În mod similar, s-a constatat și prin sentința civilă. nr. 2052/11.04.2007, pronunțată de Judecătoria Rm. V, cu privire la
S-a reținut că aceste constatări ale instanțelor, prin hotărârile menționate, stabilesc în mod clar că prețul practicat de către societățile comerciale care s-au aprovizionat cu utilaje agricole de la importatorul este corect și nu se poate susține ulterior pe cale administrativă că s-a încălcat prețul convenit de părți, fiind prejudiciat bugetul de stat.
Prin contractele încheiate, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V nu a impus societăților intermediare practicarea prețului de producător, întrucât o astfel de clauză era contrară prevederilor art.135 din Constituție.
În raport de cele arătate, s-a constatat că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V nu a efectuat cheltuieli nelegale din bugetul de stat. Acordarea de subvenții și decontarea acestora s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, iar organul de control s-a limitat numai la o verificare pur faptică, fără a verifica dacă s-au respectat dispozițiile legale de către toate persoanele, fie ele fizice sau juridice.
S-a mai reținut că Direcția de Control Financiar Ulterior V în mod nejustificat ignoră hotărârile judecătorești care au stabilit că societățile furnizoare nu au adus nici un prejudiciu bugetului de stat din moment ce au respectat dispozițiile contractuale. In programul de finanțare a asociațiilor și producătorilor agricoli nu există o dispoziție expresă care să stabilească în sarcina furnizorilor de dotări obligația de a vinde aceste dotări la prețul de producător, ci la prețul de achiziție. Într-o atare situație, în cauza dedusă judecății are prioritate contractul comercial încheiat de părți, care potrivit art.969 din Codul civil este legea părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi a României solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței și admiterea cererii formulate.
În motivare s-a arătat că Direcția de Control Financiar Ulterior Vas esizat Tribunalul Vâlcea pentru recuperarea prejudiciului în sumă de 19.402 lei, reprezentând și subvenții acordate necuvenit de la numiții, și.
Organele de control, au stabilit în anul 2006 că datorită încălcării dispozițiilor HG nr.562/2005 s-au acordat în mod nelegal subvenții unor producători agricoli pentru achiziționare unor utilaje la prețuri mai mari decât prețul producătorului sau prețul importatorului.
Calculul subvenției este strict limitat la un procent din prețul de producție sau de import.
Deoarece unitatea nu epuizase toate formele de recuperare a prejudiciului prin decizia nr.5/10.10.2006 i s-a acordat posibilitatea să acționeze în justiție pentru recuperarea diferențelor. Însă la controlul din anul 2008 s-a constatat că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a pierdut procesul cu furnizorii de utilaje întrucât nu s-a îndreptat împotriva beneficiarilor de subvenție acordată în cuantum mai mare decât cel legal. Așadar prejudiciul a rămas nerecuperat și este imputabil exclusiv angajaților cu responsabilități clare de serviciu de a calcula subvenția ca procent din prețul de producție sau de import chiar dacă prețul de achiziție era mai mare.
Se susține că prin controale efectuate la furnizorii de utilaje s-a constatat că o parte din aceștia au majorat nejustificat prețul de livrare către producătorul agricol, aspect care a condus la majorarea bazei de calcul a subvenției și implicit la acordarea nejustificată a acesteia, suma totală fiind de 17.776 lei.
Se susține că la nivelul DADR V era obligatoriu ca orice înregistrare patrimonială să se efectueze pe baza documentelor primare justificative privind pe fiecare beneficiar în parte conform ar.6 alin.2 din Legea nr.82/1991.
De asemenea se invocă faptul că nu au fost respectate prevederile Decretului 167/1958 și cele relative la angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor privind reparațiile curente și capitale.
DADR Vaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului deoarece a fost recuperat prejudiciul în sumă de 2000 lei și 200 lei foloase nerealizate care depășește valoarea totală înscrisă în acțiunea formulată în instanță.
Mai mult instanțele au constatat anterior că prețul practicat de societățile comerciale este corect astfel că nu se mai poate reveni asupra acestui aspect.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Față de actul de sesizare a instanței se constată că prejudiciul invocat de către recurentă are în vedere în primul rând recuperarea sumei de 19.402 lei reprezentând subvenții acordate necuvenit și foloasele nerealizate, datorită faptului că subvenția s-ar fi calculat la prețul furnizorului, care este mai mare decât prețul producătorului, acesta din urmă reprezentând baza de calcul pentru determinarea subvenției.
În raportul de control intermediar, din data de 30.05.2008, referitor la debitul de 19.402 lei, se menționează că acesta reprezintă diferența între cuantumul subvenției acordate efectiv și cea care ar fi trebuit acordată, prin raportare la prețul producătorului. Astfel s-a constatat la 31.08.2006, că alocația acordată producătorilor agricoli din zona montană conform prevederilor HG nr.562/2005, a fost raportată la facturile de vânzare ale dealerilor, deși trebuia raportată la facturile importatorului. A rezultat astfel o sumă acordată necuvenit cu titlu de subvenție în aplicarea HG nr.562/2005, ceea ce a determinat un prejudiciu pentru bugetul de stat. În acest raport de audit s-a determinat suma de 17.766,2 lei, reprezentând diferența de subvenție aplicată la valoarea din facturile de vânzare iar nu la cele ale importatorului (fila 58-59), iar prin Nota Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.2979/15.08.2006 s-a propus reluarea verificării modului de calcul a alocației de 60% pentru verificarea dacă acestea au fost determinate la prețul producătorilor sau importatorilor (fila 53).
Prin urmare, s-au efectuat verificări cu acest obiectiv, fiind constituită comisia pentru verificarea modului de aplicare a prevederilor HG nr.562/2005. Comisia a verificat facturile emise de SC SRL și SC SRL, rezultând că nu se practică adaos comercial față de prețul impus de furnizor (filele 80-81). În sesizarea Curții de Conturi s-a reținut însă că din verificările comisiei a rezultat existența unor diferențe de preț între prețurile producătorului și cele practicate de distribuitori (fila 10).
Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală Vai ntrodus acțiuni în instanță împotriva celor două societăți comerciale, însă, din hotărârile judecătorești depuse la filele 100-111, rezultă că aceste acțiuni au fost întemeiate tocmai pe greșita aplicare a HG nr.562/2005. Ambele acțiuni au fost respinse (sentința nr.2052/11.04.2007 a Judecătoriei Rm. V, irevocabilă prin Decizia 942/26.11.2007 a Tribunalului Vâlcea în dosar nr-, respectiv sentința nr.2053/11.04.2007 a Judecătoriei Rm. V, irevocabilă prin Decizia 876/12.11.2007 a Tribunalului Vâlcea în dosar nr-). Instanțele au reținut că în aplicare HG nr.562/2005 nu se poate reține obligația furnizărilor de dotări de a vinde aceste dotări la preț de producător ci la prețul de achiziționare (fila 110, respectiv 114).
Ca atare, și față de aceste soluții ale instanțelor, aspectul care interesează în cauză este modul de determinare a subvenției în raport de prevederile HG nr.562/2005, pentru a se cunoaște dacă susținerile recurentei referitoare la prețul producătorului sunt întemeiate.
În art. 2 alin. 2 din HG nr. 562/2005 pentru aprobarea Programului privind sprijinirea asociațiilor și producătorilor agricoli din zona montană pentru achiziționarea de dotări specifice noi, cu finanțare de la bugetul de stat, se arată că suma stabilită în hotărâre se acordă pentru plata alocației de 60% (inclusiv TVA) din prețul de achiziționare a mașinilor, utilajelor, instalațiilor agricole și de mică industrie, noi, ce se vor livra asociațiilor și producătorilor agricoli din zona montană în anul 2005.
Totodată art. 6 alin. 2 lit. c) din Program, modelul de cerere pus la dispoziție de HG nr. 562/205 se referă la prețul de achiziționare, singura obligație a furnizorilor fiind aceea de a menține constante prețurile dotărilor consemnate în facturile proforma până la livrarea acestora către beneficiari (art.4 lit.D b).
Așadar, legea are în vedere prețul de achiziționare iar nu prețul de producție, aș acum s-a reținut de către recurentă. Față de disp. art.2 alin.2 din HG nr.562/2005, care menționează expres prețul de achiziționare a mașinilor, utilajelor, instalațiilor agricole și de mică industrie, nu se poate aprecia că legea instituie cerința raportării alocației la prețul de producție. De altfel în recursul formulat se invocă legea fără a se arăta expres textul la care se face referire.
În ce privește obligația legală relativă la menținerea valorii din factura proforma în factura fiscală se constată că potrivit tabelelor depuse la filele 67-70 de către petentă, condiția legii a fost îndeplinită, neexistând diferențe între valorile menționate în coloana 4 cu cele din coloana 5.
Totodată, instanțele învestite cu cererile de regres împotriva celor care au furnizat utilajele au reținut irevocabil că potrivit legii (Programul - HG 562/2005) nu există obligația furnizorilor de a vinde dotările la preț de producător ci la preț de achiziționare, acest aspect fiind reținut în interpretarea prevederilor HG nr.562/2005.
Cu privire la suma de 2.000 lei și foloase nerealizate în sumă de 200 lei se constată că aceasta a fost recuperată de la persoana juridică căreia i-au fost acordate.
Raportul de control intermediar întocmit la 30.05.2008 a constatat cheltuielile nelegale pentru devizele de lucrări în sumă de 2.200 lei, însă, prin ordinele de plată depuse la fila 177 dosar fond, SC SRL a achitat către intimată la 12.06.2008 suma de 2.400 lei, astfel că prejudiciul a fost recuperat nemaifiind posibilă imputarea acestuia către reprezentanții DADR
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI- DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, împotriva sentinței nr.1343 din 11 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimați-pârâți fiind, domiciliată în Rm.V,-, Bl.14,.A,.19, jud.V, domiciliată în Rm.V,-, -.B,.12, jud.V, domiciliat în Rm.V,-, -5,.A,.8, jud.V, domiciliat în Rm.V, str.G-ral nr.16, -.C,.10, jud.V și, domiciliat în comuna, jud.V și intimată-pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2ex/26.02.2009
Jud. fon Gh.
OPINIE SEPARATĂ
Opinia personală, este în sensul întocmirii corecte a sesizării de către Curtea de Conturi, pentru considerentele, ce vor urma:
În primul rând, se va porni de la scopul și denumirea Hotărârii nr.562/2005.
Prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să sprijine asociațiile producătorilor agricoli din zona montană pentru achiziționarea de dotări specifice noi, cu finanțare de la bugetul de stat.
A considera, că statul are obligația să suporte cota procentuală de 60% din valoarea de achiziționare a dotărilor, indiferent de la cine sunt cumpărate, ar însemna, că legea, a fost făcută în avantajul intermediarilor și nu, al producătorilor agricoli. agricol, ar fi chiar prejudiciat, întrucât, din cota proprie de 40%, ar suporta și cota parte din câștigul intermediarului.
Pe de altă parte, legea prevede, obligația încheierii unui contract între producător și furnizor, iar prin art.4 lit.c din actul normativ amintit, acesta din urmă, este obligat să "acorde garanție, post garanție și să asigure piesele de schimb necesare pe o perioadă cel puțin egală cu durata normală de funcționare".
Intermediarul, care a făcut doar oficiul de a transporta bunul de la producător la beneficiar, nu poate în nici un caz să respecte această dispoziție legală sau cel puțin, nu s-a dovedit cu acte, acest aspect.
Instanța, reține că reprezentanții intimatei, au verificat facturile emise de SC " "SRL și SC SRL și au constatat, că nu au practicat adaosuri comerciale față de cele ale furnizorilor, cu toate, că toate actele dosarului, atestă situația contrarie, ce poate fi verificată, printr-un simplu calcul matematic.
Anexa nr.29, întocmită chiar de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V (96-99) diferențiază explicit, prețurile practicate de producător sau importator, el practicat de distribuitor, alocația de 60% suportată de la bugetul de stat, precum și diferența de preț (dintre producător sau importator și distribuitor).
Tabelul de care se prevalează instanța, se referă la faptul, că cele două societăți intermediare, și-au menținut prețul de vânzare din factura proformă, pe tot parcursul derulării procedurii, aspect care nu prezintă nici un fel de relevanță în speță. Acestea ar fi trebuit să întocmească factura proformă la prețul producătorului sau importatorului și să mențină acest preț, pentru a fi respectate dispozițiile legale. De altfel, nimeni, nu invocă acest aspect.
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, a avut norme de aplicare și instrucțiuni, cu privire la aplicare legii, iar dacă aprecia, corecta interpretare și aplicare de către reprezentanții săi, nu avea motive să conteste în instanță modalitatea de acordare a subvențiilor.
Faptul că instanțele de judecată, au pronunțat soluții de respingere a acțiunilor formulate de R V, în legătură cu recuperarea sumelor din acțiune, nu constituie autoritate de lucru judecat, ci doar simple interpretări care ar putea conduce la concluzia că respingerea s-a datorat și faptului că aceasta, și-a invocat propria culpă.
Într-adevăr, producătorul poate cumpăra bunul de la orice intermediar dorește, însă, decontarea, de 60%, nu se poate face decât din prețul practicat de producător. Prin urmare, trebuie să suporte, diferența de preț, în cazul în care dorește să-i facă vânzare intermediarului.
Faptul, că suma de 2000 lei și foloasele nerealizate, în sumă de 200 lei au fost recuperate de la persoana juridică căreia i-au fost acordate, dovedește tocmai recunoașterea greșelii de acordare a sumei majorată în mod nejustificat, însă aceste aspect, nu a fost probat în speță.
Judecător,
-
Red.
TC/2 ex.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Andreea Tabacu
