Alte cereri. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.172/CA
Ședința publică de la 24 martie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contentencios administrativ de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr.2026 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în T,-, - 1,.A,.3, județul T, intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ NAVAL T, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect drepturi bănești - primă de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere Că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea reclamantul a chemat în judecată pârâtele MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ NAVALĂ T, pentru a se dispune obligarea în solidar a acestora la plata primei de concediu prevăzută de art.37 pct.2 din OG 38/2003 pentru anul 2004, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În motivare a arătat că și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public cu statut special - polițist de frontieră în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, până la data de 31.07.2004 când a fost trecut în rezervă ca urmare a deciziei medicale de pensionare nr.-.
Prin art.28 lit.e) din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului la concediul de odihnă, concedii de studiu și învoiri plătite, concedii fără plată, în condițiile stabilite prin hotărâre de guvern. În aplicarea acestei prevederi, prin art.37 al.2 din OG 38/2003, potrivit cu care s-a stabilit că la plecarea polițistului în concediul legal de odihnă se acordă o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu.
Aplicarea acestor prevederi legale au fost suspendate succesiv prin legea bugetului de stat, respectiv până la 31 decembrie 2004 prin art.9 al.7 din Legea 507/2003, până la 31 decembrie 2005 prin art.8 al.7 din Legea 511/2004, până la 31 decembrie 2006 prin art.5 al.5 din Legea 379/2005.
Dispozițiile art.18 din Codul Muncii stipulează imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Consideră reclamantul că suspendările succesive a dreptului la plata concediului de odihnă reprezintă tocmai o manifestare de subiectivism și o flagrantă încălcare a prevederilor normelor constituționale.
Pe de altă parte, avându-se în vedere succesiunea actelor normative mai sus menționate, nu se poate afecta un drept dobândit (prima de concediu) prin conținutul unor acte normative referitoare la stabilirea bugetelor pe anii ulteriori, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii, consacrat de Constituție, cu atât mai mult cu cât noua lege ce reglementează efectele unei situații juridice nu poate aduce atingere sau vreo îngrădire sau discriminare unui astfel de drept, ce trebuie respectat indiferent de situația elaborării unor legi succesive, deoarece menirea unei legi este de a ocroti în mod egal și eficace persoanele fizice salariați contra oricăror forme de discriminare.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu poate fi anulată sau suspendată prin actele normative anterior menționate. Dealtfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia adică la prelungirea termenului de punere în aplicare.
Ori, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
În plus, art.41 din Constituție statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și protecția concediului plătit, iar potrivit art.53 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului. Mai mult, normele constituționale prevăd restrângerea unor drepturi și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere, ce nu a fost emis încă.
Ori, prin suspendarea succesivă a plății primei de concediu, dreptul la o astfel de plată nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv, de vreme ce reclamantul nu a beneficiat niciodată de acest drept de la momentul aplicării normei legale.
Față de această situație, reclamantul înțelege să invoce principiul dreptului câștigat și principiul încrederii în statul de drept, astfel:
Un drept câștigat impune libera și îngrădirea exercitare a acestuia, astfel că un drept să nu devină doar o obligație a angajatorului lipsită de conținut, redusă la "nudum jus", ceea ce ar constitui o veritabilă îngrădire nelegitimă a exercitării lui. Un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, astfel s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare. Respectarea unui drept salarial dobândit în virtutea unui act normativ este consfințită și de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii, pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de consecințele acestora.
Instanța de judecată nu poate primi eventuala apărare a pârâților conform cărora prima de concediu este un beneficiu distinct, ca și un drept salarial suplimentar, deoarece în cuprinsul art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 se menționează expres că "salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat cu cel puțin 5 zile înainte de data plecării în concediu". Din formularea textului rezultă fără echivoc că legiuitorul a avut în vedere că drepturile patrimoniale cuvenite polițistului pentru perioada de concediu se compun din indemnizație plus prima de concediu, care "se plătesc cumulat".
Cu privire la admisibilitatea acțiunii față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, face precizarea conform căreia instituția în discuție are calitate procesuală pasivă, deoarece este ordonator principal de credite în cadrul procedurii bugetare, având astfel un rol determinat față de stabilirea fondurilor necesare plății primelor de concediu, conform art.14 alin.1 lit.c pct.5 din OUG nr.63/2003, la momentul elaborării proiectului de buget al ministerului.
Față de aceste aspecte, reclamantul consideră că este îndreptățit la plata primei de concediu pentru anul 2004, având în vedere nelegalitatea suspendării succesive a acestui drept, în consecință solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților în solidar la plata acestor drepturi bănești, actualizate până la data efectuării plății.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp.art.41 din Constituție, art.28 lit.e) din Legea nr.360/2002, art.6 și 37 alin.(2) din OG nr.38/2003, art.18 Codul Muncii.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei decizia nr.-/23.08.2004.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
A mai formulat întâmpinare și pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Naval T, solicitând respingerea acțiunii na nefondată.
Prin sentința civilă nr.2026/08.11.2007 Tribunalul Tulcea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de B; a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și au fost obligați pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru perioada cât a avut calitatea de funcționar public cu statut special în anul 2004, actualizată în raport de indicele de inflație aplicabil la data plății.
Pentru a pronunța în acest sens, tribunalul a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a fiind ordonator secundar de credite nu este răspunzătoare de asigurarea fondurilor necesare plăților, ci ministerul d e resort, ca ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, cu privire la primele de concediu pentru anul 2004, suspendarea acordării acestora pentru anii de referință prin legile succesive ale bugetului de stat înseamnă o limitare nelegală a unui drept conferit de o lege organică ce reglementează drepturile ce se cuvin polițiștilor.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, aceasta nu poate fi anulată sau suspendată, prin alte acte normative și mai mult decât atât cu caracter retroactiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B, criticând-o în temeiul art.3041Cod procedură civilă, sub următorele aspecte:
Nu poate fi primită aprecierea instanței de fond conform căreia se justifică chemarea în judecată a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră motivat de faptul că această instituție este ordonator secundar de credite. Calitatea de ordonator de credite a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nu conferă acestei legitimarea procesuală în cauză.
Or, din cererea de chemare în judecată reiese că intimatul a fost încadrat la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Naval T, instituție cu personalitate juridică, conform prevederilor art.12 alin. (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române.
Chiar dacă reclamantul este încadrat la IJP Frontieră Naval T,în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive motivat de rațiuni de opozabilitate a hotărârii judecătorești dictate și de calitatea de ordonator secundar de credite a acestei persoane juridice.
De aceea,critica formulată nu e de natură a face reformabilă hotărârea primei instanțe, astfel că în temeiul disp art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contentencios administrativ de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr.2026 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în T,-, - 1,.A,.3, județul T, intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ NAVAL T, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect drepturi bănești - primă de vacanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27 martie 2008
jud.fond. /
red.dec.jud.- 3.04.2004
tehnored.Gref.
2ex/4.04.2004
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
