Alte cereri. Sentința 177/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 177
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
Grefier - -
X X XX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 28 aprilie 2009, privind acțiunea formulată de reclamanții, Prin Mandatar, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor Din Cadrul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, Pârât Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților -Cancelaria Primului Ministru, Sc Proprietatea Sa, Statul Român Prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor Din Cadrul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 28 aprilie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 16 aprilie 2007, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Proprietatea SA și Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie stabilită în baza unei expertize tehnice valoarea totală de despăgubire cuvenită pentru imobilul teren + construcție situat în C, strada - nr.71, având în vedere refuzul primei pârâte de a desemna un evaluator, să fie obligată cea de-a doua pârâtă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, iar statul român, prin Ministerul Finanțelor și Proprietatea să fie obligați în solidar să le achite efectiv, în mod direct, prin virament, sumele stabilite cu titlu de despăgubiri prin raportul de expertiză evaluatorie judiciară.
Au mai solicitat în subsidiar, în cazul în care plata efectivă a despăgubirilor în mod direct nu este posibilă, ca pârâtul Proprietatea SA să le emită acțiunile cuvenite în baza titlului de despăgubire și să îi înscrie în baza de date cu numărul de acțiuni corespunzător formulei valoare titlu de despăgubire/ 1 Ron = număr de acțiuni.
În motivarea acțiunii au arătat că, urmare a imposibilității de restituire în natură a imobilului expropriat, Primăria Municipiului Cae mis dispoziția nr.7562 din 3 aprilie 2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, pentru imobilul situat în C, str.-, nr.71.
Au mai arătat că deși s-au adresat pârâtelor Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor și B, solicitând acordarea despăgubirilor ce li se cuvin și emiterea deciziilor privind titlul de despăgubire, precum și a certificatului de acționar la Proprietatea, acestea au refuzat nejustificat să răspundă la demersurile făcute.
Au precizat că până la data promovării acțiunii nu a fost analizat dosarul de acordare a despăgubirilor, în sensul că nu a fost desemnat vreun evaluator, nu s-a întocmit raportul care trebuie să conțină cuantumul despăgubirilor și implicit nu s-a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția inadmisibilității primului petit al acțiunii privind stabilirea în baza unei expertize evaluatorii a valorii totale a despăgubirilor cuvenite reclamanților, precum și excepția de nelegalitate a dispoziției nr.7562/2006, emisă de Primăria Municipiului
Au susținut în acest sens că reclamantul nu a formulat până la data de 14.02.2002 cerere de restituire în natură a imobilelor expropriate, că potrivit Titlului VII al Legii 247/2005 a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, competentă pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și nu instanța de judecată.
Referitor la excepția de nelegalitate a Dispoziției nr.7562/2006 emisă de Primăria Municipiului C, excepție întemeiată pe dispozițiile art.4 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, au arătat că reclamanții fac dovada dreptului de proprietate doar pentru terenul în suprafață de 900 mp și construcție, și nu pentru suprafața de 1520 mp, iar reclamantul a renunțat la succesiunea de pe urma defunctului, conform declarației autentificate și ca atare nu poate primi despăgubiri pentru bunurile expropriate.
La termenul de judecată din 14 mai 2007, față de excepția de nelegalitate invocată de pârâte, a actului administrativ unilateral, respectiv a dispoziției nr.7562/2006 emisă de Primăria C, instanța a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea acestei excepții, sesizând Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ cu soluționarea excepției.
Se mai reține că excepția de nelegalitate invocată a fost respinsă definitiv și irevocabil prin sentința nr.3896/16.10.2007 a Tribunalului Dolj.
Ulterior, după repunerea pe rol a cauzei, aceleași pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților au invocat din nou aspecte de nelegalitate privind dispoziția nr.7562/2006, emisă de Primăria Municipiului C, respectiv lipsa calității procesuale a reclamantului în cauză.
La dosar s-au depus: dispoziția nr.7562/2006, emisă de Primăria Municipiului C, de donație din 1948, acte de stare civilă, certificatul de moștenitor nr.47/13.03.2002, Decretul nr.38 din 30 ianuarie 1986, emis de Fostul Consiliu de Stat al R, Schița imobilelor, procese verbale de negociere în baza Legii 10/2001 și alte acte.
La termenul de judecată din 31 martie 2009, reclamanții și-au modificat acțiunea, în sensul că au solicitat ca intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator și să efectueze raportul de evaluare al despăgubirilor ce li se cuvin, să emită privind titlul de despăgubire, iar pârâta să fie obligată la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Referitor la această cerere, pârâții, prin reprezentanții lor, s-au opus invocând tardivitatea acesteia, în raport de dispozițiile art.132 Cod pr.civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la cererea de modificare a acțiunii formulată la 31.03.2009, se constată că a fost formulată peste termenul prevăzut de art.132 Cod pr.civilă, adică cu mult după prima zi de înfățișare și cum pârâții s-au opus acestei cereri, ea nu mai poate fi primită.
În această situație, deși pârâții au invocat tardivitatea ei, în mod legal rezolvarea acestei cereri nu se realizează prin respingerea ei ca tardivă, ci prin constatarea decăderii reclamanților din dreptul de a modifica acțiunea, conform art.132 și art.103 alin.1 Cod pr.civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a reclamantului, se apreciază de asemenea că nu poate fi primită, întrucât, chiar dacă nu a urmat procedura prevăzută de Legea 10/2001 pentru restituirea imobilelor expropriate aparținând defunctei, a fost acceptat de către ceilalți reclamanți, respectiv de către ceilalți moștenitori ai defunctei -aspect ce rezultă din însăși acțiunea formulată-, aceștia fiind singurii care au interes din acest punct de vedere, ca urmare a reducerii cotei succesorale și în nici un caz pârâtele.
Se mai reține că prin dispoziția nr.7562/03.04.2006 (fila 86 dosar ), Primăria Municipiului Cap ropus acordarea de despăgubiri reclamanților și pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în C, strada - nr.71, dispoziție care împreună cu dosarul de notificare, a fost înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr.13245/CC.
Din actele depuse la dosar mai rezultă că reclamanții s-au adresat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru desemnarea evaluatorului, în vederea evaluării despăgubirilor cuvenite și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.
Este adevărat că această evaluare este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit Titlului VII din Legea 247/2005, și nu al instanței de judecată, astfel că cererea reclamanților de a se stabili în baza unei expertize tehnice judiciare despăgubirile cuvenite pentru imobilele expropriate - având în vedere refuzul expres al celor două pârâte (Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților) este inadmisibilă
Însă, potrivit acelorași dispoziții legale Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată să desemneze evaluatorul și să emită titlul de despăgubire.
Reclamanții au introdus acțiunea la data de 16 aprilie 2007.
Așadar de la data depunerii în anul 2001 cererii de restituire a imobilelor și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 6 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Curtea apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 17866/16.12.2005 emisă de Primarul Municipiului
Curtea consideră că în speță s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamanților.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Între acestea se înscrie Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, lege care a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel în baza art. 11 din Constituția României statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă, încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea consideră că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art.6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor de aproximativ 6 ani creează reclamanților o sarcină excesivă,incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Pentru argumentele aduse, va fi admis acest capăt de cerere, în sensul că va fi obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților decizia conținând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere privind obligarea Statului român, prin Ministerul Finanțelor și a ui Proprietatea SA de a achita efectiv în mod direct prin virament sumele stabilite cu titlu de despăgubiri, se apreciază că este prematur, deoarece, așa cum s -a arătat, mai întâi se emite dispoziția privind titlul de despăgubire și numai după ce aceasta a rămas irevocabilă, în sensul că nu a fost contestată de către reclamanți în condițiile prevăzute de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, se va emite titlul de plată pentru despăgubirile stabilite, obligație ce revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Ori în speță, neemițându-se decizia reprezentând titlul de despăgubire, reclamanții nu pot să ceară să li se achite direct prin virament despăgubirile cuvenite, atâta timp cât aceste despăgubiri nu au fost stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Față de cele expuse, se va constata că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată și va fi admisă acțiunea în parte numai cu privire la cererea referitoare la emiterea deciziei reprezentând titlurile de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată decăderea reclamanților, domiciliat în C, Cartier L,-, -.9,.1, domiciliat în SUA, și, domiciliat în C,-, Cod.-, din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.
Admite în parte cererea introductivă formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din Cadrul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților -Cancelaria Primului Ministru, cu sediul în B,-, SC Proprietatea SA, cu sediul în B, - nr.15, intrarea E, etaj 2, sector 3 în "Bucharest Financial Plaza" și Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din Cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B,-, sector 5, cod -.
Obligă pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților decizia reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv, situat în C, Str. -, nr. 71, conform dispoziției nr. 7562/03.04.2006 emisă de Primarul Municipiului
Respinge celelalte capete de cerere.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 mai 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 6 ex/12.06.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
