Alte cereri. Sentința 182/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILA NR.182/CA
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta - SRL, cu sediul în C, Port C, 3, Depozitul 2, 1 și 3, județul C în contradictoriu cu pârâtele F - GENERALĂ DE ADMINISTRARE B, cu sediul în B,-, sector 5,.F - GENERALĂ DE ADMINISTRARE -ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ -, cu sediul în B,-, sector 5,. - DIRECȚIA GENERALĂ DE A, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect Legea nr. 554/2004.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.04.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.04.2009, 16.04.2009. 23.04.2009 și 30.04.2009.
CURTEA:
Asupra acțiunii în contencios fiscal de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul 1825/36/02.09.2008 pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA reclamanta - SRL a investit instanța, în contradictoriu cu pârâtele - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili Activitatea de Inspecție Fiscală, solicitând:
1 - anularea Raportului de inspecție fiscală parțială nr.-/01.10.2007 și a Deciziei de impunere nr. 227/02.10.2007;
2 - anularea Deciziei nr.57/04.03.2007 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul; a Raportului de inspecție fiscală nr.14359/13.06.2008 și a Deciziei de impunere nr.252/ 20.06.2008 emise de - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili Activitatea de Inspecție Fiscală;
3 - obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de 30.019.lei reprezentând obligații fiscale suplimentare, constând din 23.981.lei TVA stabilită suplimentar și majorări de întârziere în valoare de 6.038 lei, sumă ce a fost achitată de reclamantă cu ordinele de plată nr.3872/și 3873/05.11.2008 și care nu au fost restituite de la bugetul statului;
4 - obligarea pârâtelor în solidar la restituirea sumei de 99953 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare și majorări de întârziere constând din: 66521 TVA stabilită suplimentar și majorări de întârziere în valoare de 33432 lei;
5 - obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă sumelor achitate;
6 - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată în motivare că SRL C este înregistrată în cadrul Direcției Generale de Administrare a Contribuabili care are competența și obligația de a efectua controlul ulterior referitor la taxa pe valoare adăugată la solicitarea scrisă, prin decont TVA.
În urma solicitărilor reclamantei, în perioada 05.06.2007 - 21.09.2007 s-a efectuat o inspecție fiscală concretizată prin Raportul de inspecție fiscală parțială nr.-/01.10.2007 și a Deciziei de punere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.227/02.10.2007 căror constatări au fost următoarele: TVA respins la rambursare, majorări de întârziere calculate pentru suma de 90.502 lei - 39.470 lei.
În termen legal - SRL Caf ormulat contestație împotriva acestor două acte administrative, contestație care a fost admisă parțial de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF. Prin Decizia nr.57/2008 a fost admisă contestația asupra punctului din cererea contestatoarei și s-a desființat Decizia de impunere nr.227/02.10.2007 pentru suma de 63.293 lei reprezentând: 23.981 lei taxa pe valoarea adăugată de plată și 39.312 lei majorări de întârziere aferente, urmând a se reface inspecția fiscală pentru aceeași perioadă și aceeași bază impozabilă.
Ulterior s-a efectuat inspecția fiscală concretizată prin Decizia de impunere nr.252/20.06.2008 și Raportul de inspecție fiscală parțială nr.14359 din 13.06.2008, prin care i-a fost admisă reclamantei la rambursare TVA aferent punctului 8 din contestație, în sumă de 23.981 lei și pe cale de consecință au fost anulate penalități de întârziere în valoare de 6.038 lei.
Referitor la punctul b) din raportul de inspecție nr.- din 01.10.2007.
În dispozitivul Deciziei civile nr.192/COM din 29.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr- se menționează "admite în parte acțiunea principală și obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 23.809,24 lei reprezentând debit în sumă de 12.434,27 lei și dobânzi în sumă de 11.374,94 lei".
Se susține că în dispozitivul deciziei nu este precizat nici un criteriu de departajare a debitului în valoare de 12.434,27 lei ceea ce duce la concluzia că în mod arbitrar organul de control constatat "diferențe recepție marfă facturată și nelivrată în anul 2001 în sumă de 8.532,30 lei și avansuri acordate și nerestituite în sumă de 3.901,96 lei".
În plus față de modul arbitral de fragmentare a debitului, constatarea privind necolectarea TVA în sumă de 1.362,30 lei se referă numai la valoarea de 8.532,30 lei și despre care organul de control precizează că a fost dedusă în baza facturilor primite de la - 97 Import - Export SRL
Față de această situație, organul de control face aplicarea eronată a art.138 lit.b din Legea nr.571/2003 (Cod fiscal) cu modificările și completările ulterioare întrucât prevederile acestui articol se referă exclusiv la ajustarea bazei de impozitare și privește numai - 97 Import - Export SRL
Consideră reclamanta că sunt eronate susținerile din raportul de inspecție fiscală parțială reluate de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF referitoare la soluționarea acestui act întrucât în dispozitivul acestei hotărârii nu se face precizarea din ce este compus acest debit, astfel încât susținerile pârâtelor că suma de 12.434,27 lei a fost defalcată de către instanță nu poate fi primită.
Referitor la punctul c) din raportul de inspecție nr.- din 01.10.2007:
Punctul de lucru situat în localitatea, colonia a fost înregistrat în anul 2002 la ORC C - S în urma achiziționării activelor prin contractul de vânzare - cumpărare nr.7/25.10.2002 de la - SA prin Sucursala de Valorificare B și a semnării contractului de închiriere nr.8/25.10.2002, cu aceeași societate, pentru terenul în suprafață de 673.641 mp.
Se arată că, cheltuielile înregistrate cu energie electrică sunt strict legate de activitatea de conservare și protejare a activelor aflate în proprietate în perimetrul celor 673.641 mp. situație reală și despre care organul de control nu face nicio referire.
În mod arbitrar organul de control a apreciat că valoarea energiei electrice consumate în punctul de lucru nu este aferentă operațiunilor taxabile, fapt pentru care în mod eronat nu i s-a acordat reclamantei dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 27.960,81 lei.
Cheltuielile privind energia electrică înregistrate în punctul de lucru sunt reale, au la bază facturi fiscale emise de - Electrică SA sunt în directă legătură cu obiectul principal de activitate ale societății comerciale, fapt pentru care are un drept de deducere potrivit prevederilor Legilor 571/2003 - Cod fiscal.
Referitor la punctul d) din raportul de inspecție nr.- din 01.10.2007:
Organul fiscal a constatat că "prin neîntocmirea facturii fiscale și colectarea TVA la data închirierii barjelor societatea nu a respectat prevederile art.134 alin.3 din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal adică "faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii". Deci, organul fiscal a făcut aplicarea acestui articol fără să stabilească consecințele acestei încălcări și anume stabilirea de sume suplimentare reprezentând TVA colectată.
Consideră reclamanta că eronat a fost obligată de către organul de control la colectarea TVA la data închirierii barjelor, constatare care este în afara prevederilor Legii nr.571/2003 - Cod fiscal, în acest caz normativ nefiind precizată nicio situație de acest gen.
Referitor la punctul e) din raportul de inspecție nr.- din 01.10.2007.
În mod eronat organul de control a făcut aplicarea art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal și nu a acordat drept de deducere a TVA în valoarea de 10.274, 21 lei constatând că rechiziționarea bunurilor în cauză nu este aferentă operațiunile taxabile.
Bunurile la care face referire organul de control sunt în legătură directă cu operațiunile taxabile legate de activitatea de agenturare efectuată de către societatea reclamantă. Bunurile la care face referire organul de control au fost achiziționate legal fiind consemnate în facturi fiscale și numai de la furnizorii agreați și cu care are relații contractuale de durată.
Activitatea de agenturare se desfășoară cu respectarea art.143 alin.1 lit.p din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal, - SRL acționând în numele sau contul altei persoane, referitor la operațiuni prevăzute de art.143 din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal.
Operațiunile la care se referă art.143 din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal și aplicarea în cazul reclamantei sunt cele prevăzute la lit.f și beneficiază de regimul de scutire de TVA pentru exporturi.
Activitatea de agenturare a - SRL este o operațiune scutită de TVA potrivit art.143 alin.1 lit.p. din Legea nr.571/2003 - Codul fiscal și numai în legătură directă cu operațiunile scutite prevăzute la art.143.
Organul de control certifică scutirea de TVA potrivit art.143 alin.1 lit.p din Legea nr.571/2003 - Codul fiscal a activității de agenturare și o consideră legală dar în mod eronat nu acordă drept de deducere în cadrul operațiunilor scutite de TVA în baza art.143 lit.f) din Legea nr.571/2003 - Codul fiscal, așa cum se întâmplă în speța de față.
Referitor la punctul f) din raportul de inspecție nr.- din 01.10.2007:
În mod eronat organul de control făcut aplicarea art.145 alin.3 lit. din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal, întrucât constatările înscrise în Raportul de inspecție fiscală parțială nu au nicio legătură cu prevederile invocate. Mai mult decât atât, situația constatată nu are aplicabilitate în prevederile Legii nr.571/2003 - Cod fiscal.
Prestările de servicii reprezentând cazarea la care face referire organul de control au fost efectuate în legătură directă cu activitatea principală desfășurată de către - SRL și au fost suportate la plată constituind cheltuieli proprii întrucât privesc activitatea de reparații și întreținere a utilajelor din Portul C, care sunt utilizate la încărcarea/descărcarea navelor cu material feros în cadrul activității de export.
Persoanele la care face referire organul de control și care nu sunt salariate în cadrul societății reclamante, sunt de fapt persoane delegate oficial de către & CO, General Construction Of pentru care societatea SRL are obligația de a asigura cazarea persoanelor pe perioada în care asigura inspecția, reparația sau întreținerea utilajelor.
Referitor la punctul g) din raportul de inspecție nr.- din 01.10.2007se susține că: în mod eronat organul de control a făcut aplicarea art.145 alin.5 din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal și nu a acordat drept de deducere a TVA în valoare de 13.084,62 lei situația constatată în speță fiind identică cu cea expusă anterior la punctul
Contestăm aplicarea art.145 alin.5 din Legea nr.571/2003 - Codul fiscal pe care organul de control îl prezintă că "nu sunt deductibile taxa aferentă sumelor achitate în numele și în contul clientului și care apoi se decontează acestuia" text care nu se regăsește în prevederile Legii nr.571/2003 - Codul fiscal.
În mod eronat organul de control a făcut aplicarea art.145 alin.5 din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal și nu a acordat drept de deducere a TVA în valoare de 13.084,62 lei.
Nu pot fi primite susținerile organului fiscal și a celui de soluționare a contestației potrivit căruia - SRL trebuia să refactureze aceste servicii clientului în favoarea căruia au fost executate și să colecteze taxa pe valoare adăugată cel puțin la nivelul taxei pe valoare adăugată deductibilă, care ar însemna o încălcare dispozițiilor Codului fiscal, întrucât conform următoarelor articole din Codul fiscal aceasta operațiune este scutită de TVA.
Referitor la punctul h) din raportul de inspecție nr.- din 01.10.2007.
Susține reclamanta că organul de control prezintă această situație fără să facă aplicarea vreunui prin care să o sancționeze pentru încălcarea vreunei dispoziții din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal.
Dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din 1846/2003 nu constituie temei de drept pentru neacordarea dreptului de deducere a TVA în valoare de 20.310,58 lei așa cum este menționat în Anexa nr.10 la Raportul de inspecție fiscală parțială.
Datorită faptului că Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscale aprobate în HG nr.44/2004, modificate și completate, nu prevăd referiri la art.143 din 571/2003 - Cod fiscal nu se poate face aplicarea art.1 lit.b) din 1846/2003, așa cum a fost invocat de către organul de control în raporturile de inspecție fiscală parțială.
În mod eronat organul de control nu a acordat drept de deducere a TVA în valoare de 20.310,58 lei, invocând numai prevederile art.10 alin.1 lit.b) din 1846/2003 care nu sunt incidente eventuala aplicabilitatea putându-se face numai în baza prevederilor referitoare la regimul deducerilor prevăzut în Cap. din legea nr.571/2003 - Cod fiscal.
Mai mult decât atât, organul de control în mod arbitrar a calculat TVA suplimentar și pentru bunuri achiziționate pentru exercitarea activității societății, pentru care nu se aplica 1846/2003, astfel încât societatea fost obligată la plata doua taxe pe valoare adăugată după cum urmează: o taxă pe valoare adăugată care a fost plătită și colectată de către furnizor și o altă taxă pe valoare adăugată stabilită suplimentar de către organul de control fiscal.
Referitor la punctul i) din raportul de inspecție nr.- din 01.10.2007.
A fost soluționat prin admiterea parțială a acestui capăt de cerere prin contestația formulată și prin Decizia de impunere nr.251/20.06.2008 și raportul de inspecție parțială nr.14359/13.06.2008.
Corespunzător sumelor contestate, punctual, reclamanta înțelege să conteste și accesoriile aferente acestora calculate în valoare totală de 33.432 lei, drept majorări de întârziere în baza art.116 din OG nr.92/2003 - Cod de procedură fiscală.
Mai mult, plata de către organul fiscal a fost efectuată în regimul de control al TVA ulterior datei la care tot organul fiscal avea obligația de soluționare potrivit dispozițiilor art.191 din OG nr.92/2003 Cod de procedură fiscală în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii și efectuarea controlului fiscal pentru legalitatea cererii în termen de maxim 6 luni de la depunerea cererii.
În susținerea acțiunii sub aspect probator reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri depunând la dosar: decizia civilă nr.192/COM/29.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, factura fiscală -/27.02.2006, Decizia de impunere nr.252/20.06.2008, Rapoartele de inspecție fiscală nr. 14359/13.06.2008,-/10.10.2007, Decizia de impunere nr.227/02.10.2007; Decizia nr.57/04.03.2008 privind soluționarea contestației, copii de pe ordinele de plată 3873, 3872/05.11.2007 și nr.3291/21.09.2007, centralizatori facturi, facturi fiscale emise de, contract de vânzare cumpărare încheiat între societatea reclamantă și B autentificat sub nr.653/02.03.2005, contract de vânzare cumpărare nr.7/25.10.2002 încheiat între - SRL și SA, act adițional la contract, extrase de carte funciară, contract de închiriere nr.8/25.10.2002, contract de prestări servicii pază nr156/20.04.2004 încheiat cu - Protect SRL, facturi fiscale privind serviciile de cazare, facturi pentru bunuri, copie de pe contestația formulată, contract de închiriere nr.45/29.08.2006 încheiat între reclamantă și - SRL, contract de prestări servicii nr.189/05.08.2003 încheiat cu - SRL.
De asemenea reclamanta a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă.
La termenul de judecată din 03.11.2008 reclamanta, prin cererea depusă la dosar, a arătat că înțelege să completeze cadrul procesual prin chemarea în judecată și a pârâtei -Direcția Generală pentru Soluționarea Contestațiilor.
Conform dispozițiilor art.115 Cod proc.civilă pârâta și-a precizat poziția procesuală în întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
Totodată pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru punctele 2,3,4 și 5 și excepția lipsei de interes pentru 8 din decizia 57/04.03.2008 prin care a fost soluționată contestația împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.-/2007, excepție care nu a mai fost susținută.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 cod proc.civilă, excepția invocată Curtea reține următoarele:
În urma inspecției fiscale efectuate în perioada 05.06.2007-21.09.2007 la societatea reclamantă s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală parțială nr.-/01.10.2007 și Decizia de impunere nr.227/02.10.2007.
Împotriva acestor acte reclamanta a formulat, potrivit dispozițiilor art.205 Cod proc.fiscală, contestație ce a fost admisă în parte prin decizia 57/2008 emisă de - Direcția Generală pentru Soluționarea Contestațiilor.
În contestație s-a dispus desființarea deciziei de impunere 227/2007 pentru suma de 63293 lei dispunându-se refacerea inspecției fiscale pentru aceeași perioadă și aceeași bază impozabilă.
aceste dispoziții organul fiscal a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr.14359/13.06.2008 și Decizia de impunere nr.252/20.06.2008 prin care s-a admis rambursarea TVA în sumă de 23.981 lei, anularea penalităților de întârziere în valoare de 6.038 lei și s-a stabilit, totodată, debitul datorat de societate respectiv, 66.042 lei și 33432 lei penalități de întârziere.
Potrivit art.205 alin.1 Cod proc.fiscală "împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii." În ceea ce privește modul de soluționare al contestațiilor art.216 alin 2 din codul d e procedură fiscală prevede că "prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare."
Respectând aceste dispoziții legale reclamanta a formulat contestație împotriva actelor întocmite de organul fiscal iar în calea administrativă de atac au fost admise parțial susținerile societății. Astfel, punctele din decizie pentru care contestația a fost respinsă sunt executorii și fac obiectul prezentei acțiuni iar pentru aspectele pentru care s-a dispus reverificarea inspecția fiscală a întocmit un nou act fiscal cu respectarea considerentelor deciziei prin care s-a soluționat contestația(conf.art.216 Cod proc.fiscală).
Ori, societatea a exercitat calea administrativă a contestației împotriva raportului de inspecție și a deciziei de impunere însă, așa cum s-a reținut, actele ulterioare - raportul nr.14359/13.06.2008 și Decizia de impunere nr.252/20.06.2008 - fiind conforme deciziei pronunțate în contestație nu mai pot forma obiectul unei noi căi administrative de atac deoarece, aspectele reținute au mai făcut odată obiectul analizei Direcției pentru soluționarea contestațiilor.
Prin urmare, reclamanta are deschisă calea acțiunii în justiție pentru contestarea Raportului fiscal nr.14359/13.06.2008 și Deciziei de impunere nr.252/20.06.2008 excepția inadmisibilității urmând să fie respinsă.
Pe fondul acțiunii se constată că susținerile reclamantei sunt întemeiate în parte astfel:
- Referitor la stabilirea sumei de 1362 lei TVA se constată că, atât în Raportul de inspecție fiscală nr-/2007 cât și în Decizia 57/2008 prin care s-a soluționat contestația s-a apreciat că societatea datorează această sumă întrucât, - 97 Import Export SRL a livrat reclamantei o cantitate de fier vechi mai mică decât cea facturată iar în baza deciziei nr. 192/COM/29.06.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA aceasta a restituit contravaloarea diferențelor cantitative.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a reținut că această sumă a fost corect de către organele de control în temeiul art.138 lit.b din Legea 571/2003 modificată.
Întrucât reclamanta a înțeles să își restrângă pretențiile și să renunțe la contestarea acestei sume, legalitatea stabilirii TVA în sumă de 1362 lei nu va mai face obiectul analizei instanței.
- Reclamanta a contestat punctul c) din raportul de inspecție fiscală prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 27961 lei reprezentând TVA motivat de faptul că societatea nu beneficiază de deducerea taxei pe valoarea adăugată pentru energia electrică facturată.
În legătură cu acest aspect, din înscrisurile depuse la dosar, se reține că prin contractul de vânzare cumpărare nr.7/2002 reclamanta a dobândit, ca activ, de la SA punctul de lucru de la. Activitatea desfășurată în acest punct de lucru a generat cheltuieli cu energia electrică care a fost facturată lunar de către - SA, conform facturilor depuse la dosar.
- SRL încheie cu C SA contractul nr.189/05.08.2003 având ca obiect prestarea de servicii de procesare, în punctul de lucru al beneficiarului situat în localitatea, contractul stipulând obligațiile asumate de ambele părți.
Prin actul adițional nr1/28.10.2003 părțile înțeleg să aducă unele modificări contractului printre care și introducerea unui nou articol - nr.5.16.-conform căruia beneficiarul va refactura prestatorului energia electrică consumată în punctul și nicidecum pentru punctul de lucru din, cele două puncte constituind locații diferite.
De asemenea, între părți intervine și contractul de închiriere nr.75/2003 având ca obiect închirierea imobilului IV. În contract se stabilește obligația chiriașului de a achita chiria la valoarea și la termenele stabilite precum și obligația de a suporta costul lucrărilor de întreținere curentă a suprafeței închiriate.
Prin niciuna din clauze nu se face referire la obligația de a refactura chiriașului contravaloarea energiei electrice consumată pentru imobil iar în lipsa unei clauze clare și neechivoce nu se poate interpreta că suportarea costurilor lucrărilor de întreținere curentă implică și refacturarea energiei electrice. De altfel, această clauză privește strict întreținerea IV iar energia electrică a fost facturată pentru punctul de lucru în totalitate, nicidecum numai pentru clădirea închiriată.
Prin urmare, nu se poate reține că societatea reclamantă avea obligația de a refactura contravaloarea energiei electrice astfel că suma de 27961 lei nu este datorată de către societate.
- La punctul d) din raportul de inspecție fiscală s-a reținut că societatea avea obligația colectării TVA la datele menționate în contract pentru plata chiriei sau la data emiterii facturii pentru chirie.
Potrivit art. 135 alin 3 din Codul Fiscal (în forma în vigoare la data efectuării inspecției): "în cazul livrării de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în țară, al operațiunilor de leasing intern, de închiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenței sau arendei. În cazul încasării de avansuri față de data prevăzută în contract, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data încasării avansului".
Ori, textul citat prevede fără echivoc obligația societății de a colecta TVA aferentă ratelor lunare la termenele prevăzute în contract pentru plata ratelor și întrucât aceasta nu procedat în acest mod în perioada aprilie-octombrie 2006 contestația este nefondata sub acest aspect.
Mai mult chiar reclamanta arată că înțelege să nu mai susțină acest capăt de cerere apreciind că suma este datorată.
- Reclamanta a contestat și neacordarea dreptului de deducere a TVA în sumă de 1.640 lei aferentă bunurilor achiziționate în sumă 10274 lei.
dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată art.145 alin.3) din Codul fiscal prevedea (la data controlului fiscal) că: dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă:
a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă."
Facturile depuse de societatea reclamantă la dosar privesc precum și achiziționarea unor bunuri (cearceafuri, fețe de pernă, mașină de tocat, prosoape, saltele, ceas de perete,)
Însă, potrivit art.145 dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de bunuri și servicii este condiționat de efectuarea acestora în scopul operațiunilor taxabile ale persoanei juridice deci, trebuie să fie legate de obiectul de activitate al acesteia.
Ori, bunurile menționate în facturi nu sunt legate de activitatea de agenturare pe care o desfășoară reclamanta astfel că, în mod corect, nu a fost acordat dreptul de deducere, pentru acest motiv urmând să fie înlăturate și concluziile expertizei contabile efectuate în cauză.
Reclamanta a invocat în apărarea și dispozițiile art.143 alin.1 lit.p)din Codul fiscal potrivit cu care: "Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: p) prestările de servicii efectuate de intermediari care acționează în numele sau în contul unei alte persoane, atunci când intervin în operațiuni prevăzute de prezentul articol."
Pentru a reține aplicabilitatea acestor dispoziții reclamanta trebuia să depună la dosar documente care să justifice, sub aspect probator, prestările de servicii efectuate de intermediari în favoarea sa, servicii care să fie în legătură cu activitatea de agenturare pe care o desfășoară societatea reclamantă.
- La punctul f) din raportul de inspecție fiscală s-a reținut că societatea nu are drept de deducere pentru suma de 1683 lei TVA aferentă facturilor de cazare.
Din aceste facturi rezultă facturarea unor servicii hoteliere-cazare, consumație și altele-pentru persoane care nu au calitatea de salariați ai societății.
Deși susține că persoanele pentru care s-a asigurat cazarea sunt persoane delegate oficial în vederea asigurării inspecției, reparațiilor sau a întreținerii utilajelor aceste susțineri nu sunt dovedite probator cu niciun înscris din care să rezulte că, în respectiva perioadă, s-a desfășurat (în baza contractelor de prestări servicii) activitatea de inspecție și reparație a utilajelor.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 145 alin 3 din Codul Fiscal, sus citat, organele de control fiscal au apreciat corect faptul că reclamanta datorează suma de 1683 lei.
- Privitor la neacordarea dreptului de deducere a TVA pentru suma de 13085 lei aferentă cheltuielilor de reparații efectuate la nave, reclamanta a înțeles să își însușească aspectul reținut de inspectorii fiscali confirmat și prin raportul de expertiză astfel că a renunțat la contestația privind această sumă.
- La punctul h) din raportul de inspecție nr.-/2007 nu s-a admis la deducere suma de 20311 lei reprezentând TVA aferentă operațiunilor de aprovizionare cu alimente și echipamente a navelor sub pavilion străin.
Reclamanta a contestat stabilirea acestei sume susținând că dispozițiile 1846/2003 nu pot fi aplicabile având în vedere că acestea nu au caracter de norme așa cum dispune art.143 alin.2 din codul fiscal.
Potrivit art.143 alin.1 pct. din Codul fiscal: "Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: f) în cazul navelor utilizate pentru transportul internațional de persoane și/sau de mărfuri, pentru pescuit sau altă activitate economică sau pentru salvare ori asistență pe mare, al navelor de război, următoarele operațiuni:
2. prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor și/sau pentru încărcătura acestora".
Alineatul 2)al acestui articol prevede că: "prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată."
Însă normele metodologice pentru aplicarea Codului Fiscal nu prevăd dispoziții referitoare la aplicarea art.143 alin.1.HG 44/2004 așa cum a fost modificată și completată nu cuprinde (nici în forma aplicabilă în prezent) mențiuni referitoare la documentele necesare pentru acordarea scutirii de TVA în condițiile prevăzute de art. 143.
Cu referire strictă la aplicarea articolelor menționate a fost emis /2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 143 alin. (1) și la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care, în art. 10 prevede că:
(1) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. f) pct. 1 din Legea nr. 571/2003 se face astfel:
a) în cazul livrărilor de bunuri pentru navele sub pavilion românesc, cu documentul ștampilat și semnat de agentul vamal, care atestă că bunurile respective au fost efectiv introduse la bordul navei, și cu factura fiscală;
b) în cazul livrărilor de bunuri pentru navele sub pavilion străin, cu următoarele documente: factura externă, factura fiscală, declarația vamală de export vizată de organele vamale.
(2) Pentru prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor și/sau pentru încărcătura acestora, justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003, se face cu factura fiscală și, după caz, cu factura externă, precum și cu documente specifice din care să rezulte că serviciile sunt efectuate pentru nevoile directe ale navelor și/sau pentru încărcătura acestora."
În condițiile în care prin Ordin emis de Ministerul Finanțelor se reglementează strict documentele necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art.143 din Codul Fiscal referitoare la scutirea de taxa pe valoarea adăugată iar normele metodologice nu reglementează deloc acest aspect atunci sunt aplicabile normele legale în vigoare respectiv, 1846/2003.
Deși susține dreptul la scutirea de aplicarea taxei pe valoarea adăugată reclamanta nu a depus niciun înscris din cele prevăzute în art.10 din 1846/2003 - declarație vamală de export pentru bunurile livrate la nave - așa încât constatările organului fiscal se rețin a fi întemeiate.
Concluziile raportului de expertiză vor fi înlăturate deoarece expertul reține dreptul la scutire și menționează că a fost întocmită declarația vamală de export deși aceasta nu se regăsește la dosar și nici reclamanta nu a susținut întocmirea acesteia.
- Având în vedere că prin prezenta contestație a fost admisă restituirea sumei de 27961 lei vor fi obligate pârâtele să-i restituie reclamantei această sumă precum și majorările de întârziere calculate strict pentru suma ce va fi restituită.
- Potrivit art.124 din codul d e Procedură Fiscală pentru suma nedatorată și achitată de către societatea reclamantă, pârâtele urmează să achite dobânda legală aferentă.
- Întrucât prin Raportul de inspecție fiscală nr.14359/13.06.2008(fila 34) s-a apreciat că - SRL nu datorează taxa pe valoarea adăugată în sumă de 23981 lei și nici majorările de întârziere de 6.038 lei achitate de reclamantă Curtea apreciază întemeiată cererea de restituire, sumele achitate fiind nedatorate.
Pe cale de consecință, față de aceste considerente, contestația va fi admisă în parte în sensul că reclamanta nu datorează suma de 27961 lei achitată cu titlu de TVA și majorările de întârziere aferente acestei sume.
- Reținând culpa procesuală a pârâtelor în temeiul art.274 și 276 Cod de procedură civilă acestea vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000lei în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în C, Port C, 3, Depozitul 2, 1 și 3, județul C în contradictoriu cu pârâtele F - GENERALĂ DE ADMINISTRARE B, cu sediul în B,-, sector 5,.F - GENERALĂ DE ADMINISTRARE -ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ -, cu sediul în B,-, sector 5,. - DIRECȚIA GENERALĂ DE A, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect Legea nr. 554/2004.
Anulează în parte Raportul de Inspecție Fiscală nr.-/2007, Decizia nr.227/2007, Decizia nr.57/2008,. De Inspecție 14359/2008 și Decizia nr.252/2008 în ceea ce privește suma de 27.961 lei achitați cu titlu de TVA și majorările de întârziere aferente acestei sume.
Obligă pârâtele să restituie suma de 27.961 lei și majorările de întârziere calculate pentru această sumă.
Obligă pârâtele la plata dobânzii legale calculate pentru suma de 27.961 lei.
Obligă pârâtele să restituie sumele de 23.981 lei TVA și 6.098 lei majorări de întârziere.
Respinge celelalte capete de cerere.
Obligă pârâtele la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 aprilie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored.jud.-
6 ex./08.06.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea
