Alte cereri. Decizia 1856/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1856
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.2187 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă prin avocat și intimații pârâți D și STATUL ROMÂN PRIN MEF prin consilier juridic, lipsind intimata pârâtă COMISIA CENTRALĂ PT.APLICAREA LG.9/1998 DIN CADRUL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă susține verbal motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune, iar pe fond admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimații pârâți solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2187 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, D și COMISIA CENTRALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 DIN CADRUL
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâți, instanța de fond a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente.
Astfel, potrivit art.30 din nr.OG94/2004, propunerile de validare/invalidare a hotărârilor emise de comisiile județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.9/1998, precum și pentru soluționarea contestațiilor, însoțite de avizul consultativ al Asociației Române a Victimelor - Secția, vor fi înaintate de către șeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin comunicat solicitanților, iar potrivit art.31, actele Cancelariei Primului-Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că instanța competentă sub aspect material este Tribunalul Dolj, Secția contencios administrativ, având în vedere că nemulțumirea reclamantei vizează neactualizarea sumelor acordate prin ordinul nr.553/2005 emis de Cancelaria Primului Ministru, astfel că este neîntemeiată excepția de necompetență materială invocată de pârâți.
Neîntemeiată este și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice, raportat la dispozițiile art.2 lit.p din nr.HG361/2005 modificată prin nr.HG1068/2007, conform cărora Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă despăgubirile în numerar beneficiarilor Legii nr.9/1998 din sumele repartizate de Ministerul Economiei și Finanțelor, președintele având calitatea de ordonator terțiar de credite (art.3 alin.5).
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele aspecte.
Prin ordinul nr.553/04.02.2005 emis de Cancelaria Primului Ministru a fost validată hotărârea nr.119/04.06.2004 a Comisiei Județene D privind propunerea de acordare a compensațiilor bănești prevăzute de Legea nr.9/1998 către reclamantă și s-a dispus ca suma acordată cu titlu de compensație, în cuantum de 1.573.704.320 lei ROL, să fie eșalonată potrivit art.5 din nr.HG286/2004.
Acest ordin a fost comunicat reclamantei, aducându-i-se la cunoștință că, în conformitate cu art.5 din nr.HG286/2004, va primi suma de 629.481.728 lei reprezentând 40% din totalul compensației acordate, restul sumei urmând a fi plătită în cursul anului următor, precum și faptul că în termen de 30 de zile de la data comunicării, ordinul poate fi atacat, în condițiile art.8 alin.1 și 4 din nr.HG1643/2004.
Reclamanta a primit în luna martie 2005 suma de 629.- lei, iar în luna decembrie 2006, diferența de 944.222.592 lei.
Potrivit art.4 lit. c și g din nr.HG1643/07.10.2004, Departamentul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 înaintează propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor județene și a municipiului B, în termenul stabilit de lege, către șeful Cancelariei Primului - Ministru, care va dispune prin ordin și propune reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr.9/1998, la data emiterii ordinului de validare.
Potrivit art.7, propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului - Ministru poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară.
Rezultă deci, că reactualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri se face în momentul emiterii ordinului, beneficiarul despăgubirii având posibilitatea să conteste acest act în termen de 30 de zile de la comunicare.
Reclamanta nu a atacat ordinul prin care i s-au acordat despăgubirile, ci a acceptat plata sumei în cele două tranșe, fără a fi actualizate, astfel cum a fost încunoștințată. Mai mult, prin cererea din data de 16.02.2005, reclamanta a solicitat efectuarea plății și dovada deschiderii unui cont, deși, potrivit art.8 alin.4 din nr.HG1643/2004, comunicarea acestor date înainte de împlinirea termenului de 30 de zile are semnificația renunțării la dreptul de a formula contestație, iar acest aspect îi fusese adus la cunoștință.
În ce privește obligarea la plata dobânzii legale, se constată că plata s-a făcut cu respectarea termenelor prevăzute de art.5 din nr.HG286/2004, astfel că reclamanta nu a suferit un prejudiciu, dispozițiile art.1073 și art.1088C.civ. nefiind aplicabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că sunt neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale a tribunalului, a prescripției dreptului la acțiune, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice.
S-a mai susținut că este neîntemeiată și excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea că se încalcă dispoz. art. 21 din Constituția României privind dreptul de acces la o instanță și art. 6 din CEDO, în condițiile în care prin acțiune nu s-a contestat suma stabilită, ci s-a solicitat reactualizarea acesteia și dobânda legală pentru plata cu întârziere a sumei compensatorii.
Recurenta a mai arătat că temeiul juridic al acordării dobânzii îl constituie dispoz. art. 1088 din Codul civil, iar prejudiciul suportat prin plata celor două tranșe în martie 2005 și respectiv decembrie 2006 trebuie reparat lucru care nu este interzis de dispoz. art. 5 din HG nr. 286/2004 și nici de art. 8 din Legea nr. 9/1998.
La data de 09.02.2009 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului reclamantei ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere dispozițiile art. 8 din HG 1643/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 94/2004privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie republicată, potrivit cu care prin ordinul de validare i se solicita beneficiarului ca, după expirarea termenului de 30 de zile, să comunice Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților numărul de cont și banca la care dorește să se efectueze plata.
S-a mai arătat că potrivit alin. 4 al aceluiași articol comunicarea acestor date înainte de împlinirea termenului de 30 de zile are semnificația acceptării sumei, cu renunțarea la dreptul de a formula contestația, iar în speță reclamanta a transmis documentele necesare efectuării plății înțelegând astfel să accepte suma, fără aoc ontesta.
Prin aceeași cerere intimatul pârât a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 3 din decretul nr. 167/1958, reclamanta introducând cererea după expirarea termenului de 3 ani de la data la care a luat cunoștință de existența ordinului 533/04.02.2005 prin care a fost validată Hotărârea nr. 119/04.06.2004 prin care s-au acordat despăgubiri în valoare de 1.573.704.320 lei.
S-a mai susținut din momentul validării Hotărârii nr. 119/04.06.2004, pentru actualizarea sumelor se aplică dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 și art. 5 din HG nr. 286/2004, iar prin Ordinul de validare s-a prevăzut actualizarea cuantumului compensațiilor, la momentul plății cotei de 60%.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Criticile formulate de reclamantă vizând sunt netemeinicia excepțiilor necompetenței materiale a tribunalului, a prescripției dreptului la acțiune, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice nu vor forma obiectul analizei în prezentul recurs având în vedere lipsa de interes a reclamantei față de soluția instanței de fond de respingere a acestor excepții.
Cu privire la critica recurentei reclamante vizând netemeinicia excepției inadmisibilității acțiunii Curtea o constată nefondată pentru următoarele aspecte.
Actualizarea în raport cu indicele prețurilor de consum a compensațiilor stabilite de către comisia județeană este prevăzută de dispozițiile art. 4-8 din HG 1643/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie republicată, în vigoare la data emiterii.
Potrivit art.4 lit. c și g din nr.HG1643/07.10.2004, Departamentul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 înaintează propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor județene și a municipiului B, în termenul stabilit de lege, către șeful Cancelariei Primului - Ministru, care va dispune prin ordin și propune reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr.9/1998, la data emiterii ordinului de validare.
Potrivit art.7, propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului - Ministru poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară.
În raport de aceste dispoziții legale se desprinde concluzia că reactualizarea despăgubirilor se putea stabili prin Ordinul de validare emis de Cancelaria Primului Ministru.
În situația în care Ordinul de validare emis de Cancelaria Primului Ministru nu conținea reactualizarea despăgubirilor persoana îndreptățită avea posibilitatea contestării acestuia în termen de 30 de zile de la comunicare.
De asemenea, potrivit alin.4 din nr.HG1643/2004, comunicarea cererii de plată și a contului bancar înainte de împlinirea termenului de 30 de zile are semnificația renunțării la dreptul de a formula contestație.
În raport de considerente de drept se constată că în mod corect instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii având ca obiect acordarea reactualizării compensațiilor, având în vedere că reclamanta nu a contestat Ordinul de validare emis de Cancelaria Primului Ministru ce nu conținea această reactualizare și că a renunțat la dreptul de a formula contestație potrivit art. 4 din nr.HG1643/2004, pentru următoarele aspecte de fapt.
Prin Hotărârea nr. 119/04.06.2004 a Comisiei Județene D de Aplicare a Legii 9/1998 s-a propus acordarea compensațiilor bănești reclamantei în cuantum de 1.573.704.320 lei ROL, această hotărâre fiind înaintată comisiei Centrale spre validare.
Prin Ordinul nr. 533/04.02.2005 emis de Șeful Cancelariei Primului - Ministru s-a validat Hotărârea nr. 119/04.06.2004 a Comisiei Județene D de Aplicare a Legii 9/1998 și s-au acordat reclamantei despăgubiri în cuantum de 1.573.704.320 lei ROL, iar prin art. 2 din acest ordin s-a stabilit eșalonarea sumei potrivit art. 5 din HG nr. 286/2004.
De asemenea, prin comunicarea Departamentului pentru Aplicarea Legii 9/1998 din cadrul Cancelariei Primului Ministru, anexa 3 la ordinul de validare, s-a stabilit că se va face plata sumei de 629.481.728 lei potrivit art. 5 din HG nr. 286/2004 reprezentând 40% din compensații, iar restul sumei urmează a fi plătită în cursul anului următor.
De asemenea, s-a comunicat reclamantei că ordinul de validare poate fi contestat în termen de 30 de zile de la validare, iar comunicarea cererii scrise de efectuare a plății și dovada deschiderii contului bancar înainte de împlinirea termenului de 30 de zile are semnificația acceptării sumei acordate.
Prin cererea formulată de reclamantă Cancelariei Primului Ministru s-a solicitat plata sumei de 629.481.728 lei indicându-se contul bancar.
Se reține astfel că reclamanta reclamanta nu a contestat Ordinul de validare nr. 533/04.02.2005 emis de Șeful Cancelariei Primului - Ministru ce nu conținea reactualizarea despăgubirilor și că a renunțat la dreptul de a formula contestație.
Este nefondată și critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituția României privind dreptul de acces la o instanță și art. 6 din CEDO, având în vedere că prin reglementarea unei proceduri judiciare de realizare a dreptului reclamantei, procedură pe care aceasta nu a urmat-o, nu s-a adus nici o atingere dreptului de acces la o instanță.
Față de temeinicia excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei reținută de instanța de fond, criticile recurentei reclamante vizând temeinicia pretențiilor sale nu vor mai face obiectul analizei în prezentul recurs.
În consecință, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, motiv pentru care Curtea constată nefondat recursul reclamantei, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 2187 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.CM
2ex/22.05.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Constantin Diaconu
