Alte cereri. Decizia 189/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 189/
Ședința publică din 17 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 415/A, din 10 decembrie 2007 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, un memoriu din partea recurentei.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr.415/CA din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de în contradictor cu Inspectoratul Teritorial d e Muncă
A fost totodată respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale prin încheierea din 1 octombrie 2007.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins, sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În speță, în esență, reclamanta este nemulțumită că pârâtul, cu ocazia unui control de specialitate făcut la firma, la sesizarea sa, nu a aplicat sancțiuni contravenționale acesteia.
De asemenea, pârâtul ar fi trebuit să aplice sancțiuni și celor doi salariați și.
Față de obiectul cererii reclamantei se poate vedea că aceasta nu a fost vătămată printr-un act administrativ emis de pârât și nici nu a suferit un prejudiciu material sau moral, nu i-a fost încălcat un drept.
Aplicarea sau nu a unor sancțiuni contravenționale de către un agent constatator este un atribut al acestuia ce nu poate fi influențat de puterea judecătorească.
Organul constatator are libertatea deplină în a aplica sancțiuni atunci când o persoană fizică sau juridică a săvârșit fapte contravenționale sau să nu aplice sancțiuni dacă nu s-au săvârșit fapte contravenționale sau acestea nu întrunesc elementele constitutive ale contravenției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care consideră sentința ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a interpretat greșit actul dedus judecății și nu a analizat obiectul acțiunii având în vedere înscrisurile depuse în dovedirea acțiunii.
Totodată solicită recurenta a fi soluționată și cererea de îndreptare a erorii materiale din încheierea pronunțată la data de 1 octombrie 2007.
Recurenta este nemulțumită de faptul că răspunsul pe care l-a primit este incomplet și prin intermediul acțiunii formularea a fi obligată unitatea administrativă locală să răspundă în mod competent la toate problemele solicitate.
Totodată precizează recurenta că în situația în care se află nu se mai poate angaja pe un post similar și nici nu poate obține o recomandare corespunzătoare.
Deși legal citat intimatul nu a depus întâmpinare, iar recurenta nu s-a prezentat pentru a-și formula și alte probe în dovedirea motivelor de recurs.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a constata că recursul nu este fondat avându-se în vedere următoarele considerente:
Conform Legii 108/1999 privind organizarea și funcționarea Inspecției, inspectorii de muncă au dreptul de a efectua controale cu privire la respectarea de către angajatori a dispozițiilor legale în domeniul relațiilor de muncă și al securității și sănătății în muncă. La aplicarea unei sancțiuni contravenționale trebuie avute în vedere toate circumstanțele ce pot îndruma conduita organului de control cu privire la măsura coercitivă pe care o poate lua. În conformitate cu dispozițiile art.6 și 19 din Legea 108/1999, inspectorii de muncă pot utiliza și de alte mijloace în a dispune ca deficiențele constatate să fie remediate pe loc sau într-un anumit termen.
Conform cu dispozițiile Legii 130/1999, Bârlad face parte din categoria angajatorilor care păstrează și completează carnetele propriilor angajați în baza avizului În aceste condiții, această unitate avea obligația de a înregistra documentele depuse de reclamantă.
Reclamanta a sesizat în mai multe rânduri despre faptul că unitatea refuză să-i înregistreze o decizie în carnetul de muncă, arătând că ar fi încălcate dispozițiile art.23 litera c) din Decretul 92/1976.
Cu privire la obligația unității de a efectua operațiunile în carnetul de muncă, sunt aplicabile dispozițiile art.7 din Decretul 92/1976 care prevăd (1) În cazul când există îndoieli asupra unor date înscrise în carnetul de muncă sau în actele prezentate de titular, unitatea va cere prezentarea actelor originale în baza cărora au fost făcute înscrierile sau după caz, informațiile de la unitățile care au înscris datele în carnetul de muncă ori au emis actele respective.
(2) Înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă sau, dacă cel interesat nu mai este încadrat de ultima unitate, în baza actelor oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de muncă.
În ce privește diplomele care atestă dobândirea unei calificări acestea pot fi operate de unitatea unde va fi încadrată reclamanta.
În ce privește motivul invocat de unitate pentru care nu operează deciziile despre care se face vorbire, instanța s-a pronunțat printr-o hotărâre care formează obiectul unui dosar într-o cale de atac. Așadar, contravenția prevăzută la art.23 litera c) din Decretul 92/1976 nu există, nefiind vorba de un refuz nejustificat, până ce instanțele judecătorești nu se vor fi pronunțat prin hotărâri definitive și irevocabile.
Referitor la celelalte capete de cerere, se poate observa că acestea fac obiectul unui litigiu de muncă, Inspectoratul Teritorial d e Muncă operează doar documentele depuse de angajator în dovedirea executării unui raport de muncă.
Toate celelalte susțineri ale recurentei reclamante fac obiectul unor alte acțiuni, cu alte competențe de soluționare și nu pot fi rezolvate pe calea acțiunii în contencios administrativ.
Față de cele reținute urmează ca potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă să se respingă recursul și să fie menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
Cu privire la încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2007, în mod corect s-a respins această cerere deoarece la acel termen chiar reclamanta a solicitat un termen pentru a studia întâmpinarea și înscrisurile depuse, orice alte comentarii oricum le-a realizat în scris prin memoriile existente la dosar și care au fost analizate de instanța de fond la momentul pronunțării.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de împotriva sentinței nr.415/CA/10.12.2007 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
-
14.2008.-
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbăltoc, Iustinian
