Alte cereri. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.196/CA.
Ședințapublicădin 10 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - SRL, cu sediul în C, str.- - 3, Depozit 2 - 1-3, județul C, și sediul procesual ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.717 din 11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi nr.737/CA/2005), în contradictoriu cu intimații pârâți - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, cu sediul în C,-, județul C, Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect contencios fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07 aprilie 2008 și la data de 10 aprilie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 717/11.09.2007 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată contestația reclamantei - SRL îndreptată împotriva deciziei nr. 77/10.06.2005 a DGFP C, formulată în contradictoriu cu pârâtele Activitatea de Control Fiscal C și Direcția Generală de Administrare Fiscală a Contribuabili
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut instanța de fond că a fost investită cu cererea reclamantei - SRL prin care aceasta a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 71.366,85 lei reprezentând TVA aferent facturii fiscale nr. -/6.01.2005 respinsă la rambursare de - Activitatea de Control Fiscal prin raportul de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. 3296/1.04.2005, anularea Deciziei nr. 77/10.06.2005 și plata de daune morale în valoare de 5.000 Ron și daune materiale de 5.000 Ron.
Ulterior, prin precizările formulate la termenul din data de 15.02.2006 reclamanta a renunțat la cererea privind acordarea de daune morale în cuantum de 5.000 Ron, iar cu privire la daunele materiale a majorat câtimea la suma de 98.343,519 Ron, reprezentând dobânda legală pe care societatea o poate solicita de la pârâtă în conformitate cu art. 120 Cod Procedură Fiscală.
La termenul din data de 26.04.2006 reclamanta și-a precizat cadrul procesual pasiv, înțelegând să se judece în contradictoriu cu pârâtele - Activitatea de Control Fiscal C, Administrația Finanțelor Publice C, Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Direcția Generală de Administrare a Contribuabili.
Prin întâmpinare, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cai nvocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, motivat de prevederile art. 6 din 343/2005 care stabilește în mod expres instituția care are competența să administreze impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat.
Prin încheierea motivată din data de 4.10.2006 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice C cu consecința respingerii acțiunii față de pârâta
La termenul din data de 21.11.2006, reclamanta a formulat o nouă cerere în sensul majorării câtimii daunelor materiale, respectiv obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la rambursarea integrală a sumei de 71.336,85 Ron, iar la data de 23.05.2007 prin cererea de majorare a câtimii a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 43.376,75 RON.
Prima instanță a reținut caracterul neîntemeiat al cererii reclamantei pentru că regimul aplicabil solicitării de rambursare a TVA-ului se supune modificărilor aduse codului fiscal după 01.01.2005
Astfel, începând cu data de 1.01.2005, legiuitorul a prevăzut măsuri simplificate obligatorii, în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, aferentă tranzacțiilor constând în deșeuri, resturi de metale feroase și neferoase, terenuri și clădiri, prin OG nr. 83/2004 pentru modificarea și completarea Codului fiscal, iarpotrivit mențiunilor din actul de control obiectul de activitate al reclamantei înscris în actul de constituire și practicat în perioada verificată a fost recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile.
Instanța a reținut că art. 1, pct. 82 din OG nr. 83/2004 pentru completarea și modificarea Codului fiscal, dispune introducerea art. 160.1 - Măsuri de simplificare - care la alin. (3) arată că pe facturile emise pentru livrări de bunuri, prevăzute la alin. (2) - (respectiv deșeuri, resturi de metale neferoase, materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora, precum și terenuri și clădiri sau părți din clădire),furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea "taxare inversă".
Iar, alin. (5) din art. 160.1 precizează că dacă furnizorul nu a menționat taxare inversă "în facturile fiscale", beneficiarul nu este exonerat de la aplicarea prevederilor din prezentul articol.
Ca atare, în condițiile în care textele de lege enunțate nu prevăd exceptarea tranzacțiilor prin executare silită de la regimul simplificat de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, în mod corect s-a reținut prin actul administrativ fiscal obligarea reclamantei la plata taxei pe valoarea adăugată.
Prima instanța a constat că în aplicarea dispozițiilor pct.58 alin. (4) din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, cumpărătorii/adjudecatarii, exercită dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pe baza facturilor fiscale de executare silită, reclamanta având drept de deducere doar în condițiile în care factura era emisă până la data de 31.12.2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât, prin neîntocmirea facturii fiscale aferente valorificării bunurilor la data de 08.12.2004, în termen de 5 zile, a încălcat prevederile art. 155 din codul fiscal, iar această întârziere a condus la refuzul organului fiscal de a rambursa suma de 713 668 500 lei vechi acgitată cu titlul de TVA la finele anului 2004.
A apreciat recurenta că instanța de fond a interpretat greșit legile incidente în cauză, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art. 1601din codul fiscal, privind măsurile de simplificare, însă operațiunea de plată a TVA-ului, efectuată de - SA în decembrie 2004, se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 651, alin.5 din HG nr.84/2004, putând fi considerată avans achitat anterior datei de 01.01.2005.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile pct.58, pct. 65, alin.5 din normele de aplicare a codului fiscal, art.155 și 1601din codul fiscal, art. 159, 174, 175, 176 din codul d e procedură fiscală, art.8 și 10 din Legea nr. 554/2004, art.299 și urm. proc. civ.
Legal citată, intimata DGFP Caf ormulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sumele achitate de recurentă nu pot fi considerate avansuri pentru livrarea de bunuri din 08.12.2004, iar la momentul întocmirii facturii fiscale, respectiv 06.01.2005 erau în vigoare dispozițiile art. 1601din codul fiscal, prin care, ca și măsură de simplificare a taxelor, se prevedea procedeul de "taxare inversă" între doi plătitori de TVA.
Examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041proc. civ. instanța reține caracterul său fondat pentru următoarele considerente:
La data de 08.12.2004 - SRL a adjudecat la licitația publică organizată de Administrația Finanțelor Publice două bunuri imobile pentru prețul de 1 607 744 000 lei plus 305 471 360 lei reprezentând TVA, respectiv 2 148 406 000 lei și TVA în cuantum de 408 197 140 lei, adjudecatarul optând pentru plata integrală a prețului, astfel cum s-a consemnat în procesele verbale de licitație nr. 7413 și 7414 din 8.12.2004.
Factura fiscală a fost emisă de organul de executare la 06.12.2005, iar solicitarea cumpărătorului de a deduce suma achitată ca TVA pentru contravaloarea bunurilor imobile adjudecate a fost respinsă de organul fiscal prin raportul de inspecție fiscală din data de 31.03.2005 și decizia de impunere nr. 3296/01.04.2005.
Contestația formulată de - SRL împotriva actelor fiscale prin care s-a respins fără drept de preluare suma de 713 668 500 lei a fost soluționată de DGFP C prin decizia nr. 77/10.06.2005, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
Ceea ce urmează a fi analizat în construirea raționamentului juridic aplicabil cauzei de față este determinarea momentului la care recurenta pretinde că s-a născut dreptul său de deducere a TVA-ului și a normei legale incidente la acel moment.
Potrivit prevederilor art. 161, alin. 1 din OG 92/2003 (repub. în 2004), "procesul verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operând de la data încheierii acestuia" iar prețul pentru bunurile achiziționate de cumpărător a fost achitat până la data de 21.12.2004.
La momentul la care adjudecatarul și-a îndeplinit toate obligațiile corelative care-i reveneau pentru dreptul de proprietate obținut asupra bunurilor imobile erau în vigoare legea nr. 571/2003 (în forma sa inițială) și normele metodologice de aplicare a codului fiscal, adoptate prin HG nr. 44/2004.
Aceste dispoziții legale, incidente la momentul finalizării livrării de bunuri de la la - SRL, dădeau recurentei dreptul de a-și deduce TVA-ul aferent operațiunilor de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.
Deși intimata a arătat în decizia nr.77/10.06.2005 că normele legale ce se aplicau recurentei erau cele în vigoare la momentul întocmirii facturii fiscale, instanța reține că măsurile de simplificare prevăzute prin modificările aduse Legii nr. 571/2003 de la 1.01.2005 nu puteau fi uzitate de beneficiarul produselor livrate, respectiv - SRL, întrucât menționarea "taxării inverse" pe factura emisă de era lipsită de orice finalitate, TVA-ul fiind deja achitat de la sfârșitul anului 2004.
Scopul urmărit de legiuitor prin modificările aduse codului fiscal la 1.01.2005 este acela de a simplifica plata TVA-ului pentru livrările de terenuri și clădiri, însă ceea ce este esențial în prevalența acestor norme legale e derularea operațiunilor sub imperiul noilor dispoziții din Legea nr. 571/2003.
În măsura în care transferul dreptului de proprietate a avut loc în cursul anului 2004, prețul fiind integral achitat sub imperiul formei inițiale a Codului Fiscal, cu TVA-ul aferent acestei operațiuni, recurenta avea dreptul să-și deducă TVA-ul conform dispozițiilor art. 145 din Legea 571/2003.
Chiar prin normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal adoptate prin HG 84/2005 se prevede că avansurilor încasate până la 31.12.2004 li se aplică regimul fiscal privind taxa pe valoare adăugată în vigoare la data încasării avansului, astfel că, în interpretarea logică a modificărilor aduse Legii nr. 571/2003, cu atât mai mult, în ipoteza achitării integrale a prețului, nu pot fi aplicate alte norme fiscale decât cele în vigoare la momentul plății, ceea ce dă recurentei dreptul de deducere a TVA-ului plătit în decembrie 2004.
Pentru aceste considerente instanța va admite sentința civilă recurată, reținând că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a legii fiscale, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 proc. civ va modifica sentința recurată, în sensul admiterii contestației formulate de - SRL.
Urmare a admiterii contestației se vor anula actele fiscale prin care s-a stabilit că reclamanta - SRL nu are dreptul de a-și deduce TVA-ul înscris în factura fiscală nr. -/06.01.2005, se va restitui reclamantei suma de 71 366,85 lei, iar pentru perioada de la solicitarea rambursării TVA-ului și până la efectuarea expertizei contabile în fața primei instanțe s-au calculat dobânzi legale în cuantum de 43.376, 75 lei, la care reclamanta este îndreptățită, conform prevederilor art. 120. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în C, str.- - 3, Depozit 2 - 1-3, județul C, și sediul procesual ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.717 din 11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi nr.737/CA/2005), în contradictoriu cu intimații pârâți - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, cu sediul în C,-, județul C, Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite contestația.
Dispune anularea deciziei nr.77/10.06.05 și a actelor anterioare, respecitv raportul de inspecție fiscală din 31.03.05 și a deciziei de impunere nr.3296/01.04.05.
Obligă intimata la plata către reclamantă a sumei de 71.366,85 lei reprezentând TVA aferent facturii fiscale nr.- din 06.01.2005.
Obligă intimata la plata către reclamantă a sumei de 43.376,75 lei reprezentând dobândă legală.
Ia act de renunțarea la judecată față de capătul de cerere privind daune morale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.-/09.05.2008
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
