Alte cereri. Sentința 212/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.212/CA
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamanții, și în contradictor cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, lipsă fiind reclamanții, și și pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, referat din care rezultă că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, cererea reclamanților de judecată în lipsă.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită admiterea excepției de inadmisibilitate avându-se în vedere că, prin plângere, nu s-a atacat ordinul de salarizare.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, avându-se în vedere că dispozițiile legale, referitoare la discriminare, dispoziții pe care se întemeiază acțiunea, art.27 alin.1 și 2 ale OUG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra cauzei de contencios administrativ de față.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 3259/89/5.10.2007, reclamanții, și, funcționari publici în cadrul departamentului economico -financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea primilor patru pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzută pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico -financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă și cel prevăzut pentru funcționarii publici similari ale celorlalte instanțe judecătorești, pentru perioada 1.11.2004 -1.11.2007, actualizată cu rata inflației la data plății, și în continuare, până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare.
Solicită de asemeni obligarea pârâților a include în bugetul statului, respectiv în prima rectificare de buget ulterioară rămânerii definitive a sentinței, a sumelor datorate reclamanților.
Arată reclamanții că salarizarea funcționarilor publici din care fac parte, este reglementată de Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, și deși aceștia au atribuții similare cu funcționarii publici ce-și desfășoară activitatea la toate parchetele, indiferent că acestea funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale ori judecătorii, salarizarea este diferită, discriminatorie.
Astfel, începând cu data de 1.11.2004, salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico -financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost stabilită în anexa 1 OUG82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor celorlalte instanțe au fost salarizate conform Anexei 3, situație perpetuată în cadrul OUG92/2004, OG2/2006, OG6/2007, ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici pe anii respectivi.
Consideră reclamanții că, spre deosebire de activitatea procurorilor, structurată funcție de competența materială a parchetului în care funcționează, activitatea funcționarilor publici nu cunoaște vreo diferențiere în ce privesc atribuțiile de serviciu sau sistemul de recrutare, așa încât nu ar trebui să existe diferențe salariale față de disp. art. 6 al. 2 Codul muncii, raportat la art. 1 al. 2, ce consacră egalitatea salariaților ce au aceeași pregătire profesională și prestează aceeași muncă.
Sunt invocate de asemeni prevederile art. 20 din Constituție, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și alte norme europene în materia raporturilor de muncă, practica Curții Europene a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, fiind constatată în a aprecia că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, trebuie să beneficieze de un tratament egal.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia 1 din 8.02.1994 și decizia 135/5.11.1996, precum și CNCD prin Hotărârea sa nr. 262/21.96.2007, astfel că se impune admiterea primului capăt al acțiunii pentru repararea prejudiciului suferit până la introducerea acțiunii, precum și a celui de al doilea capăt, pentru repararea prejudiciului cert ce va fi suferit până la înlăturarea discriminării pe cale legislativ.
Pârâta Ministerul Finanțelor prin Vad epus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, raportat actelor normative ce-i reglementează activitatea, respectiv HG386/2007, Legea 500/2002, și care atestă faptul că în fapt Ministerul Public are calitatea de ordonator principal de credite pentru funcționarii reclamanți, iar pentru elaborarea proiectelor legilor bugetare și de rectificare bugetară se face de doar pe baza proiectelor de buget elaborate de ordonatorii principali de credite (art. 35 al. 1 din Legea 500/2002).
Pârâta Ministerul Public -Parchetul de pe lângă prin întâmpinare invocă excepția de necompetență a instanței de contencios administrativ, OG137/2000 privind competența instanței de drept comun în litigiile întemeiate pe acest act normativ, situație în care se impune declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Este invocată de asemeni excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, pentru nerespectarea procedurii prealabile prev. de art. 7 al. 1 din Legea Contenciosului administrativ, acțiunea fiind apreciată ca nefondată pe fonful său, față de prevederile art. 4 din OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale ce se acordă acestora în anul 2007, ce prevede stabilirea salariului de bază funcție de categorie, de clasă, gradul profesional al funcției publice și nivelul la care se prestează activitatea, respectiv central sau local.
Principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, iar în speță nivelurile la care se prestează activitatea de funcționari publici în litigiu fiind diferit, și tratamentul aplicat nu poate fi decât diferit, dar legiuitorul având în atribuții adoptarea sistemelor de salarizare a personalului bugetar, atribuții ce nu pot fi transferate puterii judecătorești, cum se solicită în cauză.
prin întâmpinare arată că raportat prevederilor art. 16-20 din OG137/2000 care îi reglementează activitatea, această instituție nu poate avea calitatea de pârât în cauză, ci doar ca expert în domeniul discriminării, însă pentru situația de drept incidentă în dosar, nu a fost adoptată o poziție privitoare la modul de aplicare și interpretare a legislației antidiscriminare.
Raportat excepției de inadmisibilitate invocate de pârâta Ministerul Public -Parchetul de pe lângă, reclamanții depun la dosar dovada efectuării "procedurii prealabile" înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI sub nr. 714/X/2 din 22.02.2008, în cursul judecării cauzei.
Prin sentința civilă 54/CA/25.02.2008, Tribunalul Vaslui procedează la declinarea competenței sale de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Vaslui, raportat prevederilor art. 27 al.1 din OG137/2000, ce prevede competența instanței de drept comun a cererilor de despăgubiri întemeiate pe discriminare salarială.
Prin sentința civilă 1885/4.06.2008, Judecătoria Vasluia admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu, declinându-și competența în favoarea Tribunalului Vaslui, având în vedere că obiectul cererii îl constituie acordarea de drepturi salariale pentru trecut și viitor, astfel că a fost declanșată procedura de soluționare a conflictului negativ de competență.
Prin sentința 31/CA/7.07.2008, Curtea de APEL IAȘIa stabilit competența de soluționare a acțiunii de față în favoarea Curții de APEL IAȘI, reținând că ulterior nașterii conflictului negativ de competență legiuitorul a stabilit că orice cerere având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din justiție, se soluționează în primă instanță de curțile de apel, disp. art. I din OUG75/11.06.2008 aplicându-se și litigiilor aflate în curs de judecată.
Prin notele de ședință depuse în fața acestei instanțe de pârâta Ministerul Public -Parchetul de pe lângă se arată faptul că disp. art. 2 al. 1 și alin. 11, precum și disp. art. 27 din O, 137/2000, ce constituie temeiul de drept al acțiunii reclamanților din prezenta cauză, au fost declarate neconstituționale prevederile deciziei 821/3.07.2008, în măsura în care s-ar conferi instanțelor de judecată competenta de desființa norme juridice instituite pri9n lege și de a crea în locul acestora alte norme, ori de a substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât în acest mod s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 al. 4 din Constituție, respectiv art. 61 al. 1, conform căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Și pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare invocă excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților față de decizia Curții Constituționale nr. 818/3.07.2008, definitivă și general obligatorie, prin care sunt declarate neconstituționale prevederile art. 2 al. 3 și 27 al. 1 din OUG137/2000, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, reținând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, precum și netemeinicia acțiunii în contradictoriu cu acest minister ce nu are vreo atribuție legală privind acordarea de drepturi salariale funcționarilor publici angajați în cadrul Ministerului Public.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, reține că în speță instanța a fost investită de reclamanți, funcționari publici în cadrul departamentului economico -financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui -, cu a acțiune în plata de drepturi salariale în intervalul 1.11.2004 -1.11.2007 și cele prev. de OUG82/2004, OUG92/2004, OG2/2006 și OG6/2007 funcționarilor publici cu atribuții similare di9n cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, actualizată cu rata inflației, precum și acordarea și pe viitor a diferenței sus -menționate, motivat de existența unei discriminări între cele două categorii de salariați bugetari, discriminare constatată deja prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007 în temeiul OG137/2000.
Prin Hotărârea 262/2007 sus evocată, a constatat că tratamentul diferențiat între categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, în legătură cu stabilirea grilei de salarizare, pe anexe diferite, conform legii de salarizare a funcționarilor publici -în speță a funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico -financiare și administrative din cadrul instanței de judecată - "respectiv un tratament diferențiat", sens în care a recomandat ANAF aplicarea unui "tratament asemănător categoriilor profesionale ce presupun condiții de recrutare și activitate asemănătoare".
Este de necontestat faptul că prevederile art. 1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare, evocă în al.(2) "principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: (i) dreptul la muncă la salariul egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", iar art. 2 al.(1) definește noțiunea de "discriminare" ca fiind "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de categorie socială precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul economic, social sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Chiar dacă prin hotărârea 262/2007 a făcut aprecieri privind existența unor discriminări în salarizarea funcționarilor publici în litigiu, instanța constată că prin deciziile Curții Constituționale nr. 818,819,820,821 din 3.07.2008, s-a constatat că "prevederile art. 1 și 2 al.(3) și art. 27 al. 1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicat, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanța de judecată are competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii,și să le înlocuiască cu normenou create pe cale judiciarăsau cu prevederile cuprinse în alte acte normative", ipoteză ce se regăsește și în speță, acțiunea reclamantei vizând înlocuirea de instanța de judecată a prevederilor de salarizare a categoriei de funcționari publici din care fac parte, cu cele aplicabile unei alte categorii de funcționari publici (angajați ai Parchetului de pe lângă ).
Având în vedere faptul că art. 147 din Constituția României prevede expres că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale,își încetează efectelela 45 zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentuzl sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, în acest interval dispozițiile neconstituționale fiind suspendate de drept, rezultă că în speță, începând cu data de 31.08.2008 dispozițiile din OG137/2000 sus menționate își încetează efectele juridice, acțiunea reclamanților rămânând așadar fără suport legal în legislația internă.
Cât privește art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocat de reclamanți ce interzice discriminarea, curtea constată că raportat textului convenției, conform căruia "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate, avere, naștere sau orice altă situație" nu este de natură a înlătura dreptul legiuitorului național, de a stabili grile de salarizare diferite, funcționarilor publici cu atribuții comparabile, dar care funcționează în instituții publice aflate pe trepte diferite din punct de vedere al ierarhiei administrative, cum este cazul în speță.
Așadar, în condițiile în care, în mod expres, în legislația internă nu mai există temei legal pentru ca instanța judecătorească să poată proceda la înlocuirea sistemelor de salarizare aplicate funcționarilor publici, pentru motive de discriminare, nefiind identificat nici vreunul din motivele de discriminare prevăzute de Convenția privind Drepturile Omului, curtea constată că se verifică în speță excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamanților, invocată de pârâții Ministerul Public și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu consecința respingerii acțiunii acestora situație ce face inutilă verificarea celorlalte excepții evocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2008.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.12.2008
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
