Alte cereri. Sentința 212/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.212/CA.
Ședința publică din data de 20 mai 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol soluționarea acțiunii promovată în contencios administrativ de reclamanta - - SRL C, cu sediul în Sud,-, județ C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.152 și - - director în cadrul Ministerului Economiei - cu domiciliul în B, sect.1, Calea, nr.152, având ca obiect obligare emitere act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera conform dispozițiilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 06 mai 2009, la data de 13 mai 2009 și la data de 20 mai 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra cauzei în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21.01.2009 și înregistrată sub nr- la Curtea de Apel Constanta, reclamanta - - SRL Cac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și -, funcționar în cadrul ministerului, solicitând:
- obligarea autorității administrative centrale la emiterea actului administrativ constând în acreditarea reclamantei ca organism de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru domeniile Instalații de ardere ce folosesc combustibili lichizi, gazoși sau biomasă și Instalații de ardere ce folosesc combustibili solizi;
- obligarea pârâtei - la plata de daune materiale și morale în cuantum stabilit și calculat la zi în funcție de pierderile totale ale societății și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se ocupă cu activități de testări și analize tehnice, iar la data de 7.04.2008 a depus la Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Calității și Mediului o solicitare înregistrată sub nr.-/10.04.2008 prin care cerea acreditarea ca organism de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru domeniile Instalații de ardere ce folosesc combustibili lichizi, gazoși sau biomasă și Instalații de ardere ce folosesc combustibili solizi, cerere însoțită de toată documentația cerută de Ordinul Ministrului nr.1.768/2007 privind aprobarea Procedurii de acreditare a organismelor de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră.
A susținut reclamanta că după ce, la solicitarea pârâtei -, a completat de mai multe ori documentația, prin adresa nr.22/5.09.2008 a prezentat documentația revizuită conform cerințelor pârâtei, însă prin adresa nr.585/3.10.2008 Comisia i-a respins cererea fără a ține cont de completările aduse și de legislația în domeniu. - mult, Comisia a omis să facă comunicarea deciziei luate conform legii, aceasta fiind comunicată la insistențele reclamantei prin fax.
A mai arătat reclamanta că a depus contestație (plângere prealabilă) înregistrată sub nr.586.622/10.10.2008, iar prin adresa nr.101.252/25.10.2008 contestația i-a fost respinsă de către Comisie, în toată această perioadă reclamanta fiind în imposibilitate să-și desfășoare activitatea în condiții legale, cu pierderi majore pentru societate.
În drept, reclamanta a invocat disp. art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În dovedirea cererii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri depunând la dosarul cauzei, în copie, certificat de înregistrare la ORC, seria B nr.-/21.03.2008, adresa nr.1 din 07.04.2008; nr.585.677 din 08.05.2008; nr.12 din 18.06.2008; nr.585.978 din 14.07.2008; nr.15 din 21.07.2008; nr.586.159 din 01.08.2008; ne.22/05.09.2008; 586.428/03.10.2008; nr.35 din 10.10.2008; nr.101.252/25.10.2008; Of.R nr.635 - pentru aprobarea Procedurii de acreditare a organismelor de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Pârâtul Ministerul Economiei, prin întâmpinare, a invocat excepția netimbrării cererii și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția de netimbrare, pârâtul a arătat că din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu reiese faptul că reclamantul a depus taxa de timbru, conform art.14 din Legea nr.146/1997 pentru ambele capete de cerere.
Referitor la excepția inadmisibilității, pârâtul a susținut că nu a refuzat emiterea deciziei de acreditarea a societății, ci prin decizie s-a respins proiectul ca urmare a faptului că societatea a înaintat un proiect ce nu a întrunit condițiile eligibile. Întrucât reclamanta a solicitat obligarea la emiterea deciziei și nu la anularea deciziei prin care s-a respins proiectul, consideră pârâtul că acțiunea formulată este inadmisibilă.
Pe fond, pârâtul a arătat că proiectul privind acreditarea - - SRL C ca organism de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de gaze de seră nu a întrunit condițiile legale, motiv pentru care, în mod legal, Comisia de acreditare și supraveghere a organismelor a decis respingerea lui.
Astfel, documentația depusă de către reclamantă nu respectat prevederile Orinului ministrului economiei și finanțelor nr.1768/2007 privind aprobarea Procedurii de acreditare a organismelor de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în sensul că:
1.schema organizatoricăa societății reclamante solicitată conform Secțiunii 4.1, Capitolul 4, Partea I nu a fost corelată cu procedura privind procesul de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu procedura pentru tratarea reclamațiilor și apelurilor, iar numărul de persoane ce îndeplinesc criteriile de calificare prevăzute în Capitolul 5, Partea I nu este respectat, componența CATE, (corpul experților și auditorilor) și a Comitetului de imparțialitate neputându-se identifica nominal și responsabilitățile comisiilor neputând fi delimitate;
2.procedura cadrucare trebuia să asigure implementarea adecvată a procesului de verificare nu a fost elaborată conform prevederilor din Capitolul 6, Partea I, respectiv:scopul proceduriinu a fost corect formulat, nu s-au înțeles etapele ce trebuie respectate de către organismul de verificare atunci când prestează un serviciu de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră și nici rolul acestora;procedura privind asigurarea independenței și imparțialitățiisolicitată conform Secțiunii 4.1, Capitolul 4, Partea I nu face referire la independența și imparțialitatea organismului de verificare ca entitate juridică față de operator, conform primului paragraf al Secțiunii 4.3, Capitolul 4, Partea I;procedura privind identificarea, analizarea și documentarea conflictelor de interesesolicitată conform Secțiunii 4.3, Capitolul 4, Partea I nu a fost elaborată în mod corespunzător;procedura privind modul pentru tratarea reclamațiilor și apelurilor, solicitată conform Secțiunii 4.1, Capitolul 4, Partea I nu a fost elaborată în mod corespunzător; procedura privind revizuirea procesului de verificare, solicitată conform Secțiunii 6.6, Capitolul 6, Partea I conține afirmații/aspecte care nu sunt adecvate procesului de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: Proces verbal nr.26 din 11.07.2008; adresa nr.585.978 din 14.07.2008; Proces verbal nr.31/01.10.2008; adresa nr.585.428 din 03.10.2008; Proces verbal nr.23 din 06.05.2008; Lista documentelor prezentate la acreditare; adresa nr.585.677 din 08.05.2008;
Pârâta -, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în principal, iar în subsidiar ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut pârâta că excepția inadmisibilității acțiunii vizează în primul rândcadrul procesual în privința părților, fiind greșit aleasă calea procedurală prin care se solicită obligarea exclusiv a funcționarului la plata despăgubirilor, contrar disp. art.16 din Legea nr.554/2004 și a disp. art.76 din Legea nr.188/1999 care stabilesc răspunderea solidară a funcționarului cu autoritatea publică pârâtă, precum și neformularea unei cereri având ca obiect anularea actului administrativ, împrejurare ce condiționează răspunderea funcționarului.
Sub un al doilea aspect, pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii prin care se solicită obligarea autorității la emiterea actului administrativ, în condițiile în care nu este vorba de lipsa actului administrativ și nici de o nesoluționare a cererii. În situația dată, solicitarea adresată instanței de contencios administrativ trebuia să vizeze anularea în tot sau în parte a actului administrativ contestat; ori, nefiind învestită cu cenzurarea efectelor respectivului act administrativ, instanța nu poate obliga autoritatea la emiterea altui act.
Pe fond, pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.
Prin cererea formulată la data de 8.04.2009 reclamanta - - SRL a solicitat să se ia act de renunțarea sa la judecata cauzei împotriva pârâtei, în sensul că nu mai are niciun fel de pretenții materiale în cauză.
Față de această cerere, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în sumă de 4.300 lei.
Având în vedere cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantă și poziția pârâtei față de această cerere, urmează ca, în baza disp. art.246 Cod procedură civilă, instanța să ia act de renunțarea la judecata cererii privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale.
Potrivit disp. art.246 alin.3 Cod procedură civilă, "Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.", iar art.274 alin.3 statuează că "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Ținând seama de faptul că cererea de renunțare la judecată a intervenit după comunicarea cererii de chemare în judecată, Curtea va obliga pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată făcute de pârâta, respectiv la plata onorariului de avocat. Însă, având în vedere că munca depusă de avocat s-a redus la formularea întâmpinării, dat fiind faptul că renunțarea a intervenit la al doilea termen de judecată, instanța apreciază că suma de 1.000 lei reprezintă un cuantum rezonabil al onorariului ce va fi acordat, motiv pentru care se va dispune reducerea onorariului la această sumă.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, instanța va analiza cu prioritate, conform disp. art.137 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de acest pârât.
Astfel, potrivit pct.1 alin.5 din Partea a II-a a Ordinului nr.1768/2007 pentru aprobarea Procedurii de acreditare a organismelor de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, "În termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentelor, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția infrastructura calității și mediu, notifică organismului de verificare decizia de acordare sau respingere a acreditării.", iar potrivit disp. pct.4 alin.2,"În termen de 15 zile de la data depunerii contestației se informează contestatarul, în scris, asupra admiterii sau respingerii contestației. În cazul admiterii contestației, se dispune, după caz, acordarea acreditării, extinderea acreditării sau reacreditarea, precum și anularea restrângerii, retragerii sau suspendării acreditării. În cazul respingerii contestației decizia rămâne valabilă și definitivă."
Din înscrisurile depuse în cauză rezultă că, urmare a solicitării de acreditare formulate de reclamantă, pârâtul Ministerul Economiei (și Finanțelor) prin Direcția Calității și Mediu a comunicat acesteia prin adresa nr.585.428/3.10.2008 că, în urma evaluării documentației depuse, Comisia de acreditare și supraveghere a organismelor de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră a luat decizia de respingere a solicitării de acreditare a - - SRL.
Împotriva soluției menționate reclamanta a formulat contestație, înregistrată sub nr.586.622/10.10.2008, iar prin adresa nr.101.252/25.10.2008 Comisia de soluționare a contestațiilor a apreciat că Decizia de respingere luată de Comisia de acreditare și supraveghere a organismelor de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră este justă.
Într-o atare situație, față de respingerea contestației, Curtea constată cădecizia de respingere a solicitării de acreditare a reclamanteia rămas valabilă și definitivă în sistemul căilor administrative de atac, ea putând fi supusă cenzurii în fața instanței de contencios administrativ, în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, conform cu care"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată."
Se reține că, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea autorității administrative la emiterea actului administrativ constând în acreditarea - - SRL ca organism de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru domeniile Instalații de ardere ce folosesc combustibili lichizi, gazoși sau biomasă și Instalații de ardere ce folosesc combustibili solizi. Ori, o astfel de solicitare vine să sancționeze autoritatea administrativă în cazul în care se constată din partea acesteia un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri sau o nesoluționare în termen a cererii, situație ce nu se regăsește în cauză. În condițiile în care există un act administrativ prin care se respinge solicitarea de acreditare, act administrativ valabil și definitiv în sistemul căilor administrative de atac și necontestat în fața instanței de judecată, se constată că acest act beneficiază de prezumția de legalitate și își produce efectele ca atare.
Prin urmare, calea aleasă de reclamantă pentru recunoașterea drepturilor sale nu este cea prevăzută de lege, motiv pentru care urmează a admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și a respinge acțiunea ca inadmisibilă, împrejurare ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâta - - director în cadrul Ministerului Economiei - cu domiciliul în B, sect.1, Calea, nr.152.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta -, potrivit disp. Art. 274 alin.3 Cod procedură civilă.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Economiei.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - - SRL C, cu sediul în Sud,-, județ C față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.152, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Judecători:Elena Carina Gheorma
