Alte cereri. Decizia 2140/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2140
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare judecarea contestației formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.925 din 20 martie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Craiova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C prin consilier juridic și intimatul lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța pune în discuție excepția perimării contestației în anulare de față.
Consilier juridic pentru intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C solicită a se constata perimată contestația în anulare de față.
Intimatul solicită a se constata perimată contestația în anulare.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin acțiunea promovată la data de 09.10.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local C și Cabinet Medical Stomatologie Dr., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze în parte contractul de concesiune nr.37417/17.05.2006 și să fie obligat primul pârât să încheie contract de concesiune cu reclamantul dr. în sistem "tură"contratură", cu cabinetul celei de-a doua pârâte.
În motivare a arătat că a fost repartizat ca medic stomatolog la Policlinica de Stomatologie nr.4, prin dispoziția 247/2005, începând cu 01.01.2006 și până la 01.06.2006, iar prin dispoziția 30/12.05.2006 a fost încadrat pe același post și la aceeași policlinică începând cu 01.07.2006.
Urmare a aplicării OG 124/1998 R, precum și a HG 884/2004, autoritatea pârâtă a încheiat cu Dr. contract de concesiune pentru o cotă de 27,29 mp, reprezentând 14,82 mp suprafață cabinet și 12m47 mp cotă indiviză spații comune, act încheiat cu încălcarea drepturilor sale.
La 23.11.2006, pârâta a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr.378 din 22 februarie 2007, Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantului, a anulat în parte contractul de concesiune nr.37417/17.05.2006, încheiat între Consiliul Local C și dr..
A fost obligat Consiliul Local C să încheie contract de concesiune cu reclamantul, în sistem "tură/contratură" cu Cabinetul pârâtului, situat în Policlinica de Stomatologie nr,4 Nouă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin dispoziția de repartizare nr.247/2005, reclamantul a fost repartizat ca medic stomatolog la Policlinica de Stomatologie nr.4 Nouă, începând cu 1.01.2006, până la 1.06.2006, că, în continuare, prin dispoziția nr.30/2.05.2006, reclamantul a fost încadrat pe același post începând cu 1.07.2006 până la ocuparea postului prin concurs, iar prin dispoziția nr.75/23.10.2006, reclamantul a fost repartizat definitiv ca urmare a promovării examenului de titularizare.
Ca urmare a dispozițiilor de repartizare, Spitalul "" Caî ncheiat cu reclamantul actul adițional nr.21077/7.12.2005 la contractul de comodat nr.1148/8.04.2000.
În baza HG 884/2004, spațiul în litigiu a fost trecut în administrarea Consiliului Local C, iar la data de 17.05.2006 între cele două pârâte s-a încheiat contractul de concesiune nr.37417, fără însă a fi anunțată intenția de concesionare și reclamantului, potrivit art.8 alin.2 din HG 884/2004.
S-a mai reținut că reclamantul este îndreptățit la concesionarea spațiului în litigiu fără licitație publică potrivit HG 884/2004, întrucât funcționa în sistem tură"contratură cu pârâta, aceasta neavând dreptul că concesioneze în totalitate spațiul potrivit art.10 alin.2 din același act normativ.
S-a reținut de asemenea că reclamantul a fost vătămat în dreptul său de a beneficia de dispozițiile art.6 din HG 884/2004, cât și art.14 din OG 124/1998. întrucât îndeplinea toate condițiile legale, având repartiție la data încheierii contractului de concesiune între cele 2 pârâte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanța de fond nu a pus în discuția părților cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr.1371/CAF/2006 al Tribunalului, ce are ca obiect anularea dispoziției de repartiție 30/2006, cerere formulată prin întâmpinarea din 23.11.2006, susținându-se că suspendarea cauzei era obligatorie.
Recurenta a mai arătat că reclamantul a fost repartizat definitiv ca medic titular la data de 23.10.2006, astfel că această condiție imperativă pentru încheierea contractului de concesiune era îndeplinită potrivit art.3 alin.3 din Hotărârea 884/3.06.2004. Potrivit acestui text legal, calitatea de concesionar o are medicul titular al cabinetului sau cel delegat de medicii asociați care funcționează în spațiul ce face obiectul concesiunii, aceștia având drept de preferință față de alți medici, art.6 din același act normativ prevăzând că în spațiile în care funcționează două sau mai multe cabinete medicale, contractul de concesiune se încheie cu fiecare titular de cabinet.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat încheierea de respingere a cererii de recuzare, arătând că judecătorul care a judecat fondul cauzei a dispus suspendarea parțială a contractului de concesiune până la soluționarea cauzei pe fond, fără verifica existența pe rolul instanței a unei acțiuni formulată de, privind fondul litigiului, o astfel de acțiune fiind promovată ulterior la data de 9.10.2006.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs s-a susținut că hotărârea instanței de fond este nemotivată, încălcându-se dreptul la apărare.
S-a susținut de asemenea că cererea nr.48949/21.06.2006, formulată de reclamant și adresată Consiliului Local C nu reprezintă procedură prealabilă, având în vedere că nu s-a solicitat anularea contractului de concesiune, ci reanalizarea acestuia, fiind nemulțumit de faptul că nu a fost trecut concesionar în acest contract.
Reclamantul nu avea calitatea de medic titular pentru a putea încheia contractul de concesiune, aspect neanalizat de către instanța de fond.
S-a mai criticat soluția instanței de fond prin prisma neanalizării regimului prin prisma neanalizării regimului juridic al contractului în raport de dispozițiile art.8 alin.3 din Legea nr.554/2004, potrivit cu care principiul libertății contractuale este subordonat principiul priorității este subordonat principiul priorității interesului public.
Recurenta a mai arătat că sunt îndeplinite toate condițiile de valabilitate ale contractului, respectiv cele privind părțile contractante, condiții de validitate și procedura de restituire.
Astfel, s-a susținut că recurenta pârâtă avea calitatea de medic titular de cabinet, având capacitatea de a contracta, consimțământul fiind valabil exprimat și condițiile privind obiectul, cauza și forma contractului au fost respectate.
Spațiul concesionat se afla în proprietatea publică a unității administrativ teritoriale potrivit HCL nr.238/27.12.2004, iar potrivit adresei nr.3440/28.04.2006 a Direcției de Sănătate Publică, reclamantul nu figura în lista de medici titulari.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 925 din 20 martie 2007 pronunțată în dosarul nr- a respins recursul declarat de pârâta Reprezentantă a Cabinetului Medical Stomatologic nr. 2 din Cadrul Policlinicii nr. 4 Nouă, împotriva sentinței nr. 378 din data de 22 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2028/CA/2006 reținând următoarele aspecte de fapt și de drept.
Cu privire la motivul de recurs formulat de recurenta pârâtă și vizând nesuspendarea de către instanța de fond a cauzei până la soluționarea unei contestații formulată de recurentă împotriva dispoziție formulată de recurentă împotriva dispoziției de repartiție emisă de Direcția de Sănătate Publică intimatului reclamant, se constată nefondat pentru următoarele aspecte:
Potrivit art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".
Suspendarea în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă este facultativă, iar nu obligatorie, instanța putând să aprecieze în ce măsură cea de-a doua acțiunea a fost promovată tocmai pentru a tergiversa soluționarea dosarului.
În speță, se constată că în mod corect instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, având în vedere, pe de o parte, că nu s- făcut dovada existenței unei alte judecăți, la dosar nefiind depus vreun înscris doveditor în acest sens, iar pe de altă parte că suspendarea judecății, cu consecința întârzierii soluționării pe fond a cauzei, putea prejudicia grav pe oricare dintre părți.
Este nefondat și motivul de recurs vizând respingerea cererii de recuzare prin încheierea din 27 octombrie 2006, pentru următoarele motive.
Dispozițiile art.27 Cod pr.civilă reglementează în mod limitativ motivele de recuzare, astfel încât sunt de strictă interpretare și nu se pot extinde prin analogie și la alte cazuri.
Astfel, cazul de recuzare prevăzut de pct.7 al articolului susmenționat vizează situația în care judecătorul s-a pronunțat asupra soluției fondului litigiului și nu asupra unor măsuri provizorii în care se învederează situații noi ce nu au fost și nu puteau fi avute în vedere cu prilejul judecării cauzei în fond.
În speță, în mod corect, prin încheierea din 27.10.2006, s-a apreciat că pronunțarea asupra cererii de suspendare a actului administrativ nu echivalează cu o pronunțare asupra legalității actului administrativ, având în vedere că dispozițiile art.14 și 15 din Legea 554/2004 reglementează doar posibilitatea instanței de a înlătura temporar efectele unui act administrativ în anumite condiții (caz bine justificat și pagube iminente), fără însă ca în această procedură judecătorul să se pronunțe asupra legalității actului administrativ.
De altminteri, dispozițiile art.15 din Legea 554/2004 prevăd posibilitatea formulării cererii de suspendare a executării în cadrul acțiunii privind anularea actului administrativ, cereri ce urmează a fi judecate de același complet de judecată, tocmai datorită faptului că pronunțarea asupra cererii de suspendare nu reprezintă o pronunțare asupra fondului cauzei.
Cu privire la criticile formulate de recurenta pârâtă prin cel de-al treilea motiv de recurs, Curtea le constată nefondate pentru următoarele aspecte.
Instanța de fond, în mod corect a apreciat în cauză că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă, în condițiile în care însăși recurenta pârâtă, prin motivele de recurs a confirmat că reclamantul s-a adresat Consiliului Local C prin cererea înregistrată sub nr.48949/21.06.2006, solicitând reanalizarea concesionării întregului cabinet medical reclamantei, cu motivarea că această măsură îl prejudiciază, astfel încât susținerea dreptului în fața autorității emitente a actului, coroborată cu atitudinea acesteia din urmă de a nu-și revoca actul, reprezintă un recurs grațios, nefiind necesar ca în mod formal să se solicite anularea actului, critica formulată în acest sens fiind nefondată.
Sub aspectul motivării sentinței, Curtea apreciază că în cauză hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, nefiind astfel încălcate dispozițiile art.261 pct.5 Cod pr.civilă.
De altfel, recurenta pârâtă nu arată cu privire la ce aspecte hotărârea instanței de fond este nemotivată, pentru a se putea concluziona încălcarea dreptului la apărare.
Sunt nefondate și criticile vizând fondul cauzei, în mod corect, în raport de materialul probator administrat în cauză instanța de fond reținând că este nelegal contractul de concesiune, ca urmare a încălcării dispozițiilor HG 884/2004 și OG 124/1998 și a prejudicierii drepturilor reclamantului.
Astfel, în raport de dispozițiile art.2 alin.1 și 2 din OG 124/1998, precum și de ordine de repartizare nr.30/5.1.2.2006, nr.247/2005 și 75/23.10.2006, emise de Autoritatea de Sănătate Publică D, de contractele de furnizare de servicii de medicină dentară în asistența medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitatea medicină dentară nr.1165/2006 și nr.1165/2007, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de medic titular al cabinetului medical, desfășurându-și activitatea în sistem tură"contratură cu pârâta, titular de cabinet medical individual în același spațiu.
Prin încheierea contractului de concesiune de către Consiliul Local al Municipiului C pentru întregul spațiul doar cu pârâta, au fost încălcate dispozițiile art.6 alin.1 din HG 884/2004, care prevăd încheierea contractului de concesiune cu fiecare titular de cabinet medical pentru spațiile în care funcționează două sau mai multe cabinete medicale în sistem tură/contratură, și prin această încălcare a fost prejudiciat reclamantul îndreptățit la concesionarea spațiului în temeiul art.3 alin.3 din același act normativ.
Susținerile recurentei pârâte în sensul că sunt îndeplinite cele trei condiții de valabilitate ale contractului legate de părțile contractante, condiții de validitate și procedură de concesionare nu pot fi reținute, având în vedere că prin încheierea contractului au fost încălcate dispozițiile rt.6 alin.1 din HG 884/2004, fiind astfel fraudate drepturile reclamantului îndreptățit și acesta la încheierea contractului.
Față de aceste aspecte, nu are relevanță îndeplinirea celorlalte condiții de valabilitate ale contractului, relative la capacitatea și consimțământul părților la obiectul și cauza contract ului sau cu privire la forma acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare la data de 28 martie 2007.
Prin încheierea de ședință din data 12 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ, a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de strămutare formulată de.
Având în vedere referatul serviciului arhivă, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării contestației.
Excepția perimării este fondată.
Potrivit art.248 Cod Procedură Civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Având în vedere că în speță, de la data de 12 iunie 2007, când cauza a fost suspendată, a trecut mai mult de un an, timp în care cauza a fost lăsată în nelucrare, fără ca partea interesată să fi făcut cerere de repunere pe rol, urmează a se constata perimată contestația în anulare de față
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr.925 din 20 martie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
red.jud. -
tehnored.2 ex.
27.10.2008
|
Nr.: din data: TIME @ "dd MMMM yyyy" 14 iunie 2011
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
CĂTRE
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Vă înaintăm dosarul Curții de Apel Craiova nr- în care s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr.925 din 20 martie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și, pentru a se atașa la dosarul nr-, care v-a fost înaintat la data de 19 iunie 2007 spre competentă soluționare a recursului formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței nr. 378 din data de 22 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2028/CAF/2006, în urma admiterii cererii de strămutare formulată de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
GREFIER
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel
