Alte cereri. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 220/CA

Ședința publică din 01 iunie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Revi Moga

JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore

JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu

Grefier ---

Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-pârâtMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR- cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, - toți cu domiciliul ales în T,-, jud.T și intimații-pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA - cu sediul în C,-, jud.C și TRIBUNALUL TULCEA - cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2624/5.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.2541/5.12.2008, având ca obiect drepturi bănești.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 25.05.2009, respectiv la 01.06.2009, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Cu privire la recursul contencios administrativ de față, constată:

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr. 2541/88/10.10.2008, reclamanții:, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL TULCEA, pentru a fi obligați la plata suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază astfel:

- pentru funcționarii publici, (fostă ), începând cu data de 1 ianuarie 2004 și în continuare până la data dispariției situației care îi prejudiciază de aceste drepturi;

- pentru funcționarul public, începând cu data de 1 aprilie 2004 și în continuare, până la data dispariției situației care o prejudiciază de aceste drepturi.

Reclamanții solicită de asemenea ca pârâții să fie obligați să actualizeze sumele rezultate cu indicele de inflație, până la data efectivă a plății.

In motivare, reclamanții arată că sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Tulcea și potrivit disp. art.31 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată, au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acest drept a fost suspendat prin mai multe acte normative, însă de la data de 1.01.2007 trebuia acordat. Reclamanții susțin că suspendarea dreptului nu a dus la anularea sa, dreptul continuând să existe și în prezent.

In drept, se invocă dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, art.38 și 39 alin.1 lit.d din Legea nr.53/2003 din Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, art.-16 alin.(1) și art.53 din Constituția României, prevederile CEDO.

In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar adeverința nr.958/1.A din 9 octombrie 2008 și practică judiciară.

În apărare, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, se arată că drepturile invocate de reclamanți au fost suspendate.

Reclamanții și-au exprimat în scris punctul de vedere cu privire la excepția invocată prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 2624/5.12.2008, Tribunalul Tulceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției B ca nefondată; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții:, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel și TRIBUNALUL TULCEA; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea să plătească reclamanților, și, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 01 ianuarie 2004 - 05 decembrie 2008 și data pronunțării hotărârii și perioada 01 aprilie 2004 - 05 decembrie 2008 pentru reclamanta, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a respins capătul de cerere privind plata acestor drepturi și în continuare după pronunțarea hotărârii, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Tulcea, aspect necontestat de pârâți și care rezultă din adeverința depusă la dosar.

Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

In perioada 2004 - 2006, dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive: nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006.

Actele normative menționate au avut ca efect suspendarea exercițiului dreptului de a încasa cele două sporuri, reglementate de art.31 lit.c și d din Legea nr.-188/1999, până la data de 31 decembrie 2006 și nu stingerea acestui drept, care continuă să existe până când se va adopta o dispoziție legală contrară.

Prin urmare, orice restrângere a acestui drept poate fi exercitată în condițiile și cu respectarea art.53 din Constituție, potrivit căruia "exercițiul unui drept sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în situații de apărare a securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor".

Întrucât dispozițiile legale prin care a fost suspendat exercițiul dreptului de acordare a celor două sporuri nu mai sunt în prezent în vigoare, ele nu mai pot face obiectul controlului de constituționalitate, în conformitate cu disp. art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale cenzurarea legalității acestei suspendări revenind instanței.

În consecință, instanța a apreciat că dreptul la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei, nu a fost afectat sub aspectul existenței și materialității sale in perioada în care a fost suspendat, ci doar cu privire la imposibilitatea realizării sale.

Având în vedere principiul activității legii civile, art.15 alin.2 din constituție și art.1 Cod civil, disp. art.31 din Legea nr.-188/1999 a rămas în vigoare și în perioada de suspendare a exercițiului dreptului, nefiind declarat neconstituțional.

Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.

Prin urmare, nu se poate considera că dreptul funcționarilor publici la acordarea celor două sporuri salariale nu a existat în perioada celor 2 ani de suspendare, el fiind doar suspendat, iar pentru a se asigura respectarea principiului încrederii în statul de drept, prin aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera legii, se impune a se acorda reclamanților drepturile recunoscute prin lege, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea celor două suplimente și în continuare până la data dispariției situației care prejudiciază reclamanții, se apreciază că acesta este nefondat, întrucât această creanță nu îndeplinește condițiile de a fi actuală, certă, lichidă și exigibilă și nu se poate anticipa asupra refuzului pârâtei privind acordarea pe viitor a drepturilor salariale prevăzute de lege.

Asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, instanța apreciază că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, în conformitate cu disp. HG nr.83/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea acestuia în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților, întrucât această instituție, potrivit nr.HG83/2005, nu are atribuții stabilite în sarcina sa în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale instanțelor judecătorești, astfel că nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa.

Faptul că Ministerul Justiției și Libertăților este ordonator principal de credite iar curțile de apel sunt ordonatori secundari, nu întemeiază concluzia potrivit căreia ministerul poate avea calitate de parte în proces, întrucât aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența disp.art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, întrucât acest protocol nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, acesta aplicându-se numai cu privire la bunurile actuale ale reclamantului care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate câtă vreme nu demonstrează existența lui.

De altfel, o creanță nu poate fi considerată bun în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat.

Statutul funcționarilor publici definește doar structura salariului, fără să se stabilească în mod concret modalitatea de calcul al acestuia.

Art.31 al.1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să se stabilească ulterior.

Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu constituie drepturi constituționale fundamentale și, ca atare, legiuitorul este îndreptățit să le modifice să le abroge ori să le stabilească perioada de acordare.

Se consideră că, a admite posibilitatea valorificării acestor drepturi suplimentare ce au fost legal suspendate, ar însemna a lipsi de utilitate și a nega definirea teoretică a instituției suspendării.

Recursul a fost admis pentru următoarele considerente:

Conform art.31 alin. 1 lit. c) și d) din legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, "uncționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

3 al aceluiași articol prevede că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".

În forma sa inițială, legea nr. 188/1999 prevedea la art. 29 că "pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații". Prin legea nr. 161/2003 s-a adus o modificare art. 29, acesta prevăzând că "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul gradului".

Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, a fost suspendată.

Prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, începând cu data de 23 ianuarie 2006, fost suspendată aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006.

Art. 29 alin. 1 lit d) a fost modificat prin legea nr. 251/2006, funcționarii publici având dreptul la un salariu care să includă "suplimentul corespunzător treptei de salarizare."

Art. 13 din legea nr. 251/2006 prevede următoarele:" Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilorart. 29,56,57,58^1și aleart. 60^1alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".Întrucât textul nu face referire la dispoziția cu care a fost modificat textul art. 29 ci face referire la art. 29 în integralitatea sa, cu specificația expresă că acest text este cel din legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare și completările aduse prin legea nr. 251/2006, concluzia este aceea că legiuitorul a dorit ca acest text integral să intre în vigoare la 01.01.2007.S-a stabilit astfel că un text inițial inaplicabil datorită suspendărilor succesive, să fie desființat în totalitate pentru perioada anterioară datei de 01.01.2007. Ca urmare a republicării legii nr. 188/1999, art. 29 din lege a devenit art. 31.

Prin decizia nr. 185/12.02.2009 a Curții Constituționale, publicată în monitorul Oficial nr. 187/25.03.2009, s-a constatat neconstituționalitatea art. XIII din legea nr. 251/2006 care prevedea intrarea în vigoare la 01.01.2007 a prevederilor art. 29 din legea 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin legea nr. 251/2006.

În consecință, suspendarea succesivă intervenită a încetat la 01.01.2007, dreptul la acțiune născându-se la această dată, fără să fie afectată existența dreptului pentru perioada supusă suspendării.

Din analiza textului art. 31 din legea nr. 188/1999 rezultă că, dacă în ceea ce privește sporul de vechime în muncă există norme care stabilesc procentul său raportat la vechimea efectivă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt identificate nici în lege și nici într-un alt act normativ. Este de remarcat că legiuitorul nu a dorit ca acestea să reprezinte sporuri la salariul de bază (vezi litera baa rt. 31 care folosește expres termenul "spor") reglementându-le ca " suplimente", ceea ce duce la concluzia că reprezintă o sumă fixă (și nu un procent din salariul de bază) care se poate acorda în funcție de postul ocupat și treapta de salarizare. Atâta timp cât nu s-a stabilit care sunt posturile pentru care se acordă acest supliment și cuantumul lui precum și cuantumul suplimentului pentru fiecare treaptă de salarizare, dreptul este doar unul virtual, fără aplicabilitate practică, nefiind doar o problemă de executare.

Față de considerentele expuse, Curtea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge cererea de acordare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01 ianuarie 2004-05 decembrie 2008 pentru reclamanții, și și 01 aprilie 2004-05 decembrie 2008 pentru reclamanta, urmând a menține dispozițiile referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului d e Justiție și plata drepturilor pentru perioada ulterioară pronunțării hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-pârâtMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR- cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și - toți cu domiciliul ales în T,-, jud.T și intimații-pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA - cu sediul în C,-, jud.C și TRIBUNALUL TULCEA - cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2624/5.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.2541/5.12.2008.

Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de acordare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01 ianuarie 2004-05 decembrie 2008 și 01 aprilie 2004-05 decembrie 2008 pentru reclamanta.

Menține dispozițiile referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului d e Justiție și plata drepturilor pentru perioada ulterioară pronunțării hotărârii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Jud.fond:

Red.jud.-

Tehnored.-gref.

4ex./31.08.2009

Președinte:Revi Moga
Judecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Constanta