Alte cereri. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE A P
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIE NR.228
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, prin reprezentanții săi legali, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 1420 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B, str. -, bloc.109 C2,.1, județ B, cod poștal -.
Cererile de recurs sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursurile formulate de recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B sunt scutite de plata taxei de timbru, motivate, acestea solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B au solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- din 20.10.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea actului administrativ nr. - seria - 2B/24.- și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 647 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule precum și la dobânda legală, calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut la data de 5.10.2007 a achiziționat de la SC Motors, un autoturism nou marca Ford Focus, pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligat să plătească taxa specială de primă înmatriculare de 647 lei.
Reclamantul a considerat că aplicarea taxei de primă înmatriculare constituie un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse din statele membre al UE în raport de situația în care autoturismele deja înmatriculate în România nu mai sunt supuse altor taxe în cazul revânzării și reînmatriculării lor pe teritoriul României sau pe teritoriul altui stat membru UE.
Se apreciază că dispoziția art. 2141-2143Cod fiscal încalcă art. 148 alin.2 și alin. 4 din Constituția României, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a comunității europene, care interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele de pe piața internă care sunt de natură similară.
Reclamantul arată că a îndeplinit obligația prevăzută de dispoziția art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ întrucât anterior introducerii acțiunii, prin adresa nr. 17150/8.07.2008 a formulat plângere prealabilă către Administrația Finanțelor Publice
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 7 alin-1 din legea nr. 554/2004. art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire al CE, art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, art. 1082 și 1084 Cod civil, art. 60 Cod proc. fisc.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Bas olicitat scoaterea sa din cauză și introducerea în calitate de pârât a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului B, întrucât actele a căror anulare se solicită au fost emise de către această instituție.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice B, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținându-se în esență că chitanța a cărei anulare se solicită nu este un act administrativ fiscal întrucât nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 41 și 43 alin.2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este legală, fiind prevăzută de art. 2141-2143Cod procedură fiscală.
Prin sentința nr. 1420 din data de 15.12.2008 Tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B și admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - nr. -/24.10.2007 și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 647 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, precum și la dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, în urma probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta B, este neîntemeiată și în consecință a fost respinsă, reținând că actul nr. -/24.10.2007 poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, având în vedere efectul juridic al acestora, de încasare la bugetul statului a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Conform dispoziției art. 41 din nr.OG 92/2002 privind Codul d e procedură fiscală, chitanța seria - nr. -/24.10.2007 se constituie în act administrativ fiscal întrucât este emis de organul fiscal privind drepturi și obligații fiscale, astfel cum aceste acte sunt definite de dispoziția art. 2 lit.c din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2007, un autoturism marca Ford Focus. Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantul a fost obligat la plata taxei de primă înmatriculare, de 647 lei, achitată cu chitanța seria - nr. -/24.10.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3977/20.10.2008, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă pârâta Bar efuzat, astfel cum rezultă din răspunsul răspunsul comunicat acestuia invocând dispoziția art. 2141alin.1 și 5 și art. 2142din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit dispoziției art. 2141-2143din Codul fiscal, pct. 3.11-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Instanța a constatat că potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii, pronunțată în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Prin urmare, dispoziția art. 90 paragraf 1 din Tratat, interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, pentru acestea din urmă, România nepercepând nici o taxă.
Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, evocate, care au prioritate față de dreptul intern.
Întrucât de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, conform art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aderarea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Și prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, România s-a obligat să respecte dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Ori, perceperea taxei de primă înmatriculare de la reclamant, reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului CEE, a principiului libertății circulației mărfurilor.
Prin urmare, actul administrativ de încasare a sumei totale de 647 lei este nelegal potrivit legislației comunitare, taxa nu se datorează și ca atare a fost restituită, cu dobânda legală aferentă, conform art. 3 alin.3 din nr.OG 92/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii integrale.
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In recursul declarat DGFP B arată că sentința primei instanțe este greșită deoarece instanța fondului nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive recurentei, întrucât ea nu are calitate procesuală pasivă, întrucât această calitate presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, taxa specială a cărei restituire se solicită a fost încasată de B, motiv pentru care consideră că pricina trebuia soluționată numai în contradictoriu cu organul fiscal teritorial, respectiv
Pe fond, arată că sentința primei instanțe este greșită întrucât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost încasată în temeiul disp. art. 214/1 - 214/3 din Legea nr 571/2003 privind codul fiscal, dispoziții care sunt menținute de OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, dispoziții care deși abrogă disp. art. 214/1-214/3 din codul fiscal, mențșine însă obligația de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări în Romania, astfel încât nu se poate susține o faptă ilicită sau discriminatorie în sarcina organelor fiscale, întrucât acestea nu au făcut decât să aplice dispozițiile legale în materie, aflate în vigoare la data plății taxei speciale.
In scopul perfectării continue a legislației fiscale și corelării acesteia cu legislația Uniunii Europene, au fost adoptate acte normative prin care au fost modificate dispoziții din codul fiscal, așa cum s-a stabilit prin OUG 50/2008 care instituie la rândul său obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, ceea ce înseamnă că legiuitorul având în vedere legislația a apreciat că aceasta taxă nu intră în conflict cu legislația comunitară.
Se solicita admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In recursul declarat pârâta a municipiului B, critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate si netemeiniei, aratând că acțiunea era inadmisibilă, în mod netemeinic instanța de fond a respins această excepție, deoarece nu există un act administrativ, în sensul disp. art. 1 din legea 554/2004, neexistând un act unilateral cu caracter individual sau normatv emis de o autoritate publică, iar dacă s-ar considera că acea chitanță de plată este un act administrativ fiscal, Codul d e Procedră Fiscală reglementează la titlul IX, o procedură specială de contestare a actelor administrative fiscale, astfel că inexistența unei decizii pronunțată în temeiul art. 210 fiscală, care să fie contestată la instanța de contencios administrativ, ar fi trebuit să oblige instanța de fond la respingerea acțiunii, ca prematur formulată.
Printr-un alt motiv de recurs se arată că potrivit OUG50/2008, legiuitorul a prevăzut o procedură specială de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare, reglementată de art. 214/1-214/3 Cod fiscal și noua taxă de poluare pentru autovehicule, astfel încât greșit prima instanță dispus restituirea integrală a taxei de înmatriculare.
Pe fond arată că, greșit prima instanță a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, deoarece disp. art. 214/1-214/3 cod fiscal, nu erau abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale, dispozițiile art. 148 din Constituția României prevăzând prioritatea reglemenăarilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne, ceea ce nu există, în speță nefiind vorba de achiționarea unui autoturism second-hand pentru care să se fi achitat în prealabil taxa de primă înmatriculare pentru un stat membru al, ci despre achiziționarea unui autoturism nou pentru care se plătește aceeași taxă ca și în cazul unui produs nou din oricare alt stat comunitar, dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene nu sunt încălcate în această situație.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din cele doua recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului si de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
In ce privește recursul declarat de DGFP B, cu privire la critica adusă sentinței primei instanțe, privind greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, critica este nefondată.
Plata taxei speciale de primă înmatriculare a fost achitată de către intimat în contul Trezoreriei, iar bani au fost apoi virați la bugetul de stat, astfel încât nu se poate susține că recurenta nu ar avea calitate procesuală pasivă.
In ce privește recursul declarat de B, critica adusă sentinței de recurent cu privire la inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1 din legea 554/2004 și unui act administrativ fiscal, critica este nefondată.
Actul administrativ fiscal la care se referă disp. art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ, îl reprezintă obligația de plată a taxei specială pentru
autoturism achitată de intimatul reclamant și condiționarea înmatriculării autoturismului de dovada plății, aceasta echivalând cu existența unui act administrativ fiscal.
Cele două acte și anume actul nr 17326/9.07.2008, aflat în copia xerox fila 9 dosar fond, prin care recurenta B, răspunde intimatului cu privire la restituirea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismului Ford Focus și actul nr. 22224/4.09.2008, aflat în copie xerox la fila 7 dosar fond și din care recurenta răspunde intimatului cu privire la contestația formulată de acesta la primul răspuns dat de recurentă privind restituirea taxei speciale, sunt acte administrative fiscale, în sensul disp. art. 1 din Legea 554/2004, astfel încât critica adusă sentinței de recurentă este nefondată.
Pe fond recurentele invocă aceleași motive de recurs, care vor fi analizate împreună.
Intimatul reclamant a achitat taxa de primă înmatriculare în temeiul disp. art 214/1 - 214/3 din codul fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal.
Dispozițiile nr.OUG 50/2008, ce au intrat în vigoare la data de 1.07.2008, și care la art. 11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, nu sunt aplicabile în speță, deoarece dispozițiile ordonanței nu se pot aplica retroactiv pentru că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, astfel că susținerea recurentei că în mod greșit s-a restituit integral taxa de primă înmatriculare și nu diferența dintre cele doua taxe, este nefondată.
Dispozițiile art. 214/1-214/3 din codul fiscal sunt contrare dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, care interzic discriminări prin măsuri de ordin fiscal existente între produsele provenind dintr-un stat membru al Comunității Europene și produsele aflate pe piața internă, dispozițiile din dreptul comunitar având prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 al. 2 din Constituția României, astfel încât susținerea recurentei că existența taxei de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, este nefondată.
Cu privire la obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 al. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful 1 din Tratatul, critica adusă sentinței de recurentă nu este fondată.
Intr-adevăr disp. art. 148 al. 2 din Constituție prevăd că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești, însă dispozițiile alin. 4 al art. 148 din Constituția Romaniei, prevăd că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 și cum alin. 2 din Constituție statuează că reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, corect și legal prima instanță a dat eficiență dispozitiilor din dreptul comunitar art. 90 paragraful 1 din Tratatul, și a dispus obligarea recurentelor pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare către intimat.
Pentru toate aceste considerente, recursurile formulate de cele două recurente se privesc ca nefondate și în temeiul disp. art. 312 al 1 civ. vor fi respinse ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casarea sau de modificare, din cele prevăzute de art. 304 civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile ca nefondate formulate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI,prin reprezentanții săi legali,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 1420 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B, str. -, bloc.109 C2,.1, județ B, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 11 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Red. EC/DD
3 ex/12.02.2009
f- Tribunalul
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
