Alte cereri. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 232/2008
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE MARAMUREȘ, împotriva sentinței civile nr. 2685 din 11.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anularea deciziei nr. 58 din 09.02.2006 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 18.01.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimatului, prin care a solicitat respingerea recursurilor și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând, reține că,
Prin sentința civilă nr. 2685 pronunțată la data de 11 septembrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost dmisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE MARAMUREȘ și în consecință, a fost dispusă anularea deciziilor nr. 58/9 februarie 2006 și 58/9 februarie 2006 emise de pârâtă.
Totodată, a fost obligată pârâta să acorde reclamantului indemnizația lunară pentru creșterea minorului, născut la data de 22 mai 2004, aferentă perioadei 01.01.2006-22.05.2006 și să plătească reclamantului suma de 650 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată întrucât indemnizația pentru creșterea minorului este lunară și se datorează și minorului în baza Legii nr.19/2000, legiuitorul stabilind că suma se datorează pentru fiecare copil până la împlinirea vârstei de 2 ani. S-a arătat, de asemenea, că cererea reclamantului se impune a fi admisă și datorită faptului că dispozițiile art. 2 alin. 1, 2 și 3 din nr.HG 1825/2005, cu referire la art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, care au stat la baza refuzului pârâtei de acordare a sumelor solicitate sunt nelegale urmare a admiterii excepției de nelegalitate invocată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI M solicitând instanței admiterea recursului și schimbarea sentinței recurate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că motivarea dată de către Tribunalul Maramureș nu poate fi reținută considerând că interpretarea dispozițiilor din nr.OUG 148/2005 și Normelor de aplicare a acesteia nu pot conduce decât la soluția acordării unei singure indemnizații, chiar dacă din naștere rezultă 2,3 sau mai mulți copii - drepturile - concediul și indemnizația - se cuvin pentru fiecare din primele 3 nașteri - art. 2 din Norme, iar în art. 3 din aceleași Norme "prinnașterese înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii" interpretare care este dată și de Curtea Constituțională într-o decizie(937/19.12.2006) referitoare la discriminarea care s-ar crea între cei doi gemeni, în cazul acordării unei singure indemnizații, discriminare care nu există conform acestei decizii, iar dreptul la concediu este un drept complex format din două componente indisolubil legate - patrimoniaIă, indemnizația și nepatrimonială, perioada cât părintele nu desfășoară activitate remunerată și se ocupă de creșterea copilului/copiilor, aceste două drepturi născându-se în considerarea calității de părinte al solicitantului.
În consecință, având în vedere toate cele anterior prezentate, pârâta a solicitat admiterea recursului și schimbarea sentinței civile nr. 2685 din 11 septembrie 2007 Tribunalului Maramureș în sensul menținerii deciziilor emise de către Direcția cu acordarea unei singure indemnizații reclamantului precum și neadmiterii cheltuielilor de judecată solicitate.
Analizând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI M prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
În speță, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, ipoteza normei legale enunțate anterior este incidentă. Astfel, probele existente la dosar relevă împrejurarea că la data de 22 mai 2004 s-au născut minorii și care au beneficiat de indemnizația lunară de creștere până la data de 01 ianuarie 2006, indemizația stabilită potrivit Legii nr.19/2000. Ulterior acestui moment, pârâta a apreciat că această indemnizație se datorează doar pentru unul din gemeni considerând că plata acestor drepturi se raportează la numărul nașterilor și nu la numărul copiilor născuți astfel cum rezultă din art.2 din normele metodologice.
Prin sentința civilă nr. 34, pronunțată la data de 22 ianuarie 2007, în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, irevocabilă, s-a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1, 2 și 3 din nr.HG 1825/2005, cu referire la art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, prevederi care au stat la baza respingerii cererii reclamantului, reținându-se că acordarea indemnizației lunare a fost raportată de legiuitor, prin art.6 din OUG nr.148/2005, lanumărul copiilor născuțiși nu la numărul nașterilor, dispozițiile art.2 din normele metodologice fiind nelegale.
În consecință, coroborând prevederile legale amintite mai sus se poate conchide că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de indemnizația lunară de creștere prevăzută de art.1 și urm. din OUG nr.148/2005 pentru ambii copii născuți la data de 22 mai 2004 și nu doar pentru unul cum în mod greșit a stabilit pârâta prin deciziile contestate, susținerile contrare ale pârâtei fiind nefondate.
Nefondate sunt și referirile recurentei la decizia Curții Constituționale nr.937/2006 întrucât aceasta a analizat neconstituționalitatea prevederilor art.6 alin.1 din OUG nr.148/2006 prin prisma dispozițiilor art.16 din Constituție și a stabilit că acestea nu sunt încălcate, ori în speță discuția a purtat asupra legalității unor dispoziții din normele de aplicare a ordonanței de urgență cu privire la care s-a stabilit irevocabil că sunt nelegale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI M ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIEI DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M împotriva sentinței civile nr. 2685 din 11 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o mențiune în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red./dact./MS
Dact.
2 ex /07.02.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
