Alte cereri. Decizia 235/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.235/CA
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenții:
1. - ȘEFUL INSPECTORATULUI JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, T,-, județ T, județul T, și
2. pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2516 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în,-, Bl.16,.A,.1,.3, județul T și, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.05.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.06.2009, 05.06.2009 și 10.06.2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor contencios administrative de față:
Prin sentința civilă nr. 2516/20.11.2008 a Tribunalului Tulceas -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Șeful Inspectoratului Județean al Poliție de Frontieră Navală T, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâți Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră, sens în care s-a dispus anularea dispoziției nr. S/-/26.07.2007 a Șefului T și nota telefonică nr. P 123/27.07.2007 emisă de T, ca nelegale, reclamantul fiind repus în funcția anterioară luării măsurii punerii la dispoziție și suspendării din funcție, iar pârâții au fost obligați la plata către reclamant a următoarelor sume: 1467 lei diferențe salariale și sporuri, 3140 lei normă hrană și 6140 lei indemnizație îmbarcare, 2023 lei premii anuale pentru perioada 2003 - 2005, 1295 lei compensare în bani pentru concediul neefectuat în anul 2004 și 14 423 lei reprezentând inflația la zi pentru toate aceste drepturi.
Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale și materiale și a drepturilor bănești reprezentând plată transport pe ruta -, precum și restituirea sumei de 1800 lei, pârâții fiind obligați la plata sumei de 1743,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanță a fost sesizată cu cererea înregistrată la 24.10.2007 prin care reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și pe șeful T pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.S -/26.07.2007 și a notei (ordinului) telefonic nr.P/123/27.07.2007 emise de pârâți, să fie repus în funcția deținută anterior luării măsurii punerii sale la dispoziția inspectoratului și a suspendării din funcție, să fie obligați pârâții la plata drepturilor bănești de care trebuia să beneficieze pentru perioada 18.03.2003 - 26.07.2007 aferente funcției reprezentând salariu, sporuri, norma de hrană, cheltuielile de transport cu naveta pe ruta - în perioada 3.11.2005 - 16.05.2007, actualizate cu inflația, plus dobânda legală și penalități de întârziere, daune morale și materiale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că la data de 18.03.2003, împotriva sa a început urmărirea penală în dosarul nr.-/2003. Conform prevederilor Statutului Polițistului (Legea nr.360/2002) reclamantul a fost pus la dispoziție (dispoziția șefului T nr. S -/24.03.2003) și datorită punerii în mișcare a acțiunii penale în dosarul sus menționat, din data de 17.02.2004 reclamantul a fost suspendat din funcție, suspendare care a dăinuit până la 22.11.2004, când, datorită modificărilor aduse Legii nr.360/2002, a fost din nou pus la dispoziție până la data de 28.05.2007, dată la care reclamantul a fost achitat prin decizia penală nr.271 a Curții de Apel Suceava.
Făcând aplicarea art.65 alin.6 din Legea nr.360/2002 privind repunerea reclamantului în toate drepturile anterioare și compensarea drepturilor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție și a suspendării, la data de 26.07.2007 a fost emisă dispoziția șefului T nr. S/- prin care reclamantul a fost numit la Sectorul Poliției de Frontieră, Compartimentul Servicii, în funcția de agent II poziția 177 din statul de organizare.
A considerat reclamantul că dispoziția nr.-/26.07.2007 a fost nelegală întrucât nu s-a dispus în realitate repunerea sa în toate drepturile anterioare, schimbându-se în mod nelegal funcția (anterior punerii la dispoziție reclamantul avea funcția de Agent operativ II (conducător șalupă) poziția 83 din statul de organizare), noua funcție fiind plătită cu un salariu și sporuri mai mici decât cele de care a beneficiat până la 18.03.2003.
A mai arătat reclamantul și faptul că nu a putut participa la concursul pentru ocuparea unei "funcții de specialitate marină" după 2.02.2004 când a avut loc "transformarea funcțiilor" deși a formulat cerere în acest sens, întrucât era suspendat din funcție, însă nu din vina sa, deoarece ulterior a fost achitat.
A apreciat reclamantul că și nota telefonică nr.P/123/27.07.2007 emisă de Taf ost nelegală întrucât s-a stabilit greșit perioada de repunere în drepturi ca fiind 17.02.2004 - 26.07.2007 când în realitate perioada corectă era 18.03.2003 - 16.02.2004 (pus la dispoziție), 17.02.2004 - 21.11.2004 (suspendat din funcție), 22.11.2004 - 26.07.2007 (pus la dispoziție).
A susținut reclamantul faptul că, nu numai că nu a fost repus în funcția deținută anterior, dar i-au fost micșorate și drepturile bănești cuvenite pentru funcția de conducător șalupă, respectiv salariu, sporuri, normă hrană, cheltuieli transport, concediu odihnă, etc. În acest sens, sumele primite de reclamant cu titlu de compensație pentru perioada punerii la dispoziție și a suspendării din funcție au fost mai mici decât cele la care era îndreptățit și pentru care a formulat prezenta acțiune.
La data de 23.10.2007 reclamantul a primit ca drepturi salariale suma de 21.809 lei din care 3123 lei norma de hrană și 18.689 lei salariu, iar urmare plângerii prealabile din 7.02.2008 i s-a restituit suma de 1880 lei reținută ilegal.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei în copie: decizia civilă nr.271/28.05.2007, certificatul nr-/28.06.2007, procesul verbal de începere a urmăririi penale, adresa nr.-/22.03.2007, raport din data de 8.08.2007, din data de 22.02.2007, fișa postului, adresele nr.-/2004, nr.-/2007, nr.-/2006, nr.-/2004, nr.35/2007, certificat de capacitate, certificat de absolvire curs profesional, plângere prealabilă din 21.01.2008 și a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru calculul drepturilor salariale cuvenite, probă încuviințată de instanță.
Pârâtul, Șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâtul că actele administrative atacate erau legale și temeinice și de asemenea s-a dispus compensarea tuturor drepturilor cuvenite pentru perioada punerii la dispoziție și a suspendării din funcție.
Pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Taf ormulat întâmpinare invocând excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată întrucât începând cu data de 3.07.2007 reclamantul a beneficiat de toate drepturile de care a fost privat în perioada 21.03.2003 - 28.05.2007. Totodată reclamantul a fost repus în funcția de subofițer operativ II (conducător șalupă) până la data de 1.02.2004, dată la care această funcție nu mai exista în nomenclator, înlocuită fiind cu aceea de agent III.
De asemenea, pârâtul a depus la dosarul cauzei și actele care au stat la baza emiterii celor două acte administrative atacate.
Prin încheierea din data de 27 martie 2008, instanța a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâți.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că este neîntemeiată motivat de faptul că cele două acte administrative atacate au drept emitent pe Șeful Inspectoratului Județean de Poliție de Frontieră T, iar raporturile de serviciu sunt cu al doilea pârât,
Pe fondul cauzei s-a reținut că, la data de 18.03.2003 împotriva reclamantului s-a început urmărirea penală în dosarul nr.-/2003. În baza Legii nr.360/2002 reclamantul a fost pus la dispoziția șefului T (dispoziția nr. S -/24.03.2003).
Urmare punerii în mișcare a acțiunii penale în acest dosar penal, din data de 17.02.2004 reclamantul a fost suspendat din funcția pe care o deținea, suspendare care a dăinuit până la 22.11.2004, când urmare modificărilor aduse Statutului Polițistului (legea nr.360/2002) a fost din nou pus la dispoziție până la data de 28.05.2007, dată la care reclamantul a fost și achitat prin decizia penală nr.271 a Curții de Apel Suceava.
La data de 26.07.2007 a fost emisă dispoziția nr. S/- prin care reclamantul a fost repus în drepturi și numit la Sectorul Poliției de Frontieră, Compartimentul Serviciu,în funcția de agent II ( = 2,25), prevăzută cu gradul profesional de agent șef principal ( = 1,45), cu salariul de 427 lei, la poziția 177 din Statul de organizare a inspectoratului.
Totodată s-a dispus și compensarea drepturilor de care a fost privat reclamantul pe perioada suspendării și punerii la dispoziție, respectiv 17.02.2004 - 21.11.2004 și 21.03.2003 - 16.02.2004 și 22.11.2004 - 25.07.2007.
Începând cu 21.03.2007, reclamantul a fost repus în drepturi pe funcția de subofițer operativ II (conducător șalupă), până la data de 1.02.2004, dată la care au susținut pârâții că această funcție nu mai exista în nomenclator, fiind înlocuită cu cea de agent III.
Potrivit prevederilor art.65 alin.6 din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului "în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum și în cazul încetării urmăririi penale, ori a procesului penal, polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor".
În cauză, în raport de aceste dispoziții legale, instanța a reținut că cele două acte administrative atacate, respectiv dispoziția Șefului T nr.S/-/26.07.2007 prin care reclamantul a fost repus în drepturi începând cu data de 21.03.2003 și numit în funcția de agent II la Sectorul Poliției de Frontieră, compartimentul Serviciu și de asemenea s-a dispus compensarea drepturilor de care a fost privat pe perioada suspendării din funcție (17.02.2004 - 21.11.2004) și a punerii la dispoziție (21.03.2003 - 16.02.2004 și 22.11.2004 - 25.07.2007), precum și nota (ordinul) telefonic nr.P/123/27.07.2007 dată în executarea acestei dispoziții, au fost nelegale motivat de faptul că reclamantul nu a fost repus în funcția deținută anterior suspendării și punerii la dispoziție, fiind numit pe funcția de Agent II poz.177 din statul de organizare, funcție plătită cu un salariu și sporuri mai mici decât cele de care a beneficiat până la 18.03.2002, data punerii la dispoziție.
La data punerii la dispoziție conform fișei postului, reclamantul avea funcția de agent operativ II (conducător șalupă) poziția 83 din statul de organizare, iar din evoluția asimilării și transformării funcțiilor prevăzute în statele de organizare(Ordinul nr.0505/1.02.2004), a funcțiilor valabile până la 1.02.2004 și de la 2.02.2004 conform HG nr.70/2004, a rezultat că reclamantul putea fi reîncadrat în funcția avută pentru a beneficia de toate drepturile prevăzute acesteia, fiind menținute în continuare funcții din categoria personalului navigant.
Mai mult, apărarea pârâților că reclamantul nu a susținut concurs și nu a urmat cursuri de perfecționare pentru ocuparea funcției deținute anterior suspendării și punerii la dispoziție, nu a putut fi primită, dispozițiile legale - art.65 alin.6 din Legea nr.360/2002 - fiind clare în acest sens, neexistând nicio condiționare pentru repunerea în drepturile anterioare și totodată o recunoaștere a faptului că există în statul de organizare o funcție corespunzătoare celei deținute anterior.
Așa cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, cele două acte administrative erau nelegale și sub aspectul drepturilor (compensării) de care a fost privat reclamantul în aceeași perioadă - salariu, sporuri, concediu, normă hrană, etc. și care i-au fost acordate de către pârâți.
Cele două acte administrative atacate au fost apreciate ca nelegale și sub aspectul perioadei pentru care reclamantul a fost repus în drepturi, respectiv 17.02.2004 - 26.07.2007, perioada reală fiind 18.03.2003 - 16.02.2004 pus la dispoziție, 17.02.2004 - 21.11.2004 - suspendat din funcție, 22.11.2004 - 26.07.2004 din nou pus la dispoziție.
În raport de această perioadă și de funcția ce i se cuvenea reclamantului, potrivit legii, expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat în sensul că pârâții datorau acestuia suma de 10.747 lei reprezentând 1467 lei diferențe salariale și sporuri, 3140 lei normă hrană și 6140 lei indemnizație de îmbarcare, suma de 2073 lei reprezentând premii anuale pentru perioada 2003 - 2005 și suma de 1295 lei reprezentând compensare în bani pentru concediul neefectuat în anul 2004 și suma de 14423 lei reprezentând inflația la zi a acestor drepturi, la cuvântul pe fond reclamantul renunțând a mai solicita plata penalităților și a dobânzilor pe care nici nu le-a cuantificat.
Referitor la plata transportului pentru naveta efectuată pe ruta - solicitată de reclamant, s-a reținut că acest capăt de cerere nu a fost dovedit cu nici un mijloc de probă, expertiza contabilă concluzionând că nu au existat documente de decontare.
Suma de 1800 lei reținută conform procesului verbal nr.-/25.08.2006, s-a restituit reclamantului la data de 5.02.2008, după formularea plângerii prealabile.
Nefondat s-a considerat a fi și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune morale și materiale, acestea nefiind dovedite și nici cuantificate de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în calitate de șef al F T, precum și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca nefondate.
În recursul său, a criticat sentința civilă nr. 2516/20.11.2008 pentru că nu i-a fost respectat dreptul la apărare, nu i-au fost admise cererile făcute în cursul judecății la fond, iar în final a fost obligat la plata în solidar cu instituția intimată a sumelor stabilite ca fiind datorate către reclamantul intimat.
A reiterat recurentul excepția lipsei calității sale procesuale pasive în acțiunea reclamantului, arătând că a semnat actele administrative contestate în cauză în calitate de reprezentant al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, iar măsurile dispuse împotriva reclamantului au fost luate de instituția publică angajatoare, ce are personalitate juridică, potrivit dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 104/2001, aprobată prin Legea nr. 81/2002.
În privința excepției lipsei proceduri prealabile, invocată de recurentul prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, acesta a reluat susținerile sale referitoare la incidența dispozițiilor art. 7, alin.1 din Legea nr. 554/2004, arătând că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă, ceea ce face ca acțiunea sa să fie inadmisibilă.
În legătură cu modalitatea de soluționare a fondului cauzei, recurentul a arătat că intimatul reclamant nu a fost niciodată mutat de pe funcția pe care o deținea la data punerii la dispoziție, această funcție suferind legal o transformare, iar T i-a plătit legal toate drepturile care i se cuveneau acestuia pentru funcția de subofițer operativ II(comandant șalupă)până la data de 02.02.2004, după această dată drepturile fiindu-i calculate pentru funcția de agent III, potrivit transformării suferite prin HG nr. 70/29.01.2003.
Pentru sumele solicitate de reclamant prin cererea sa cu titlul de cheltuieli de transport pe ruta - și plata concediului de odihnă neefectuat în anul 2004, recurentul a arătat că nu au fost cerute anterior angajatorului, nefiind respectate dispozițiile legale privind acordarea lor și termenele stabilite pentru plată.
În drept au fost indicate prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, în recursul său, a criticat sentința civilă nr. 2516/20.11.2008 a Tribunalului Tulcea pentru încălcarea prevederilor legale în vigoare, arătând că excepțiile invocate în fața instanței de fond au fost respinse ca neîntemeiate, deși argumentele expuse în susținerea lor impuneau o altă soluție.
Astfel, a opinat recurentul T că prima instanță a reținut eronat că legea aplicabilă reclamantului este Legea nr. 188/1999, ceea ce duce la neincidența instituției plângerii prealabile în cauză, cât timp prevederile generale aplicabile sunt cele din Legea contenciosului administrativ, iar excepțiile de la regula îndeplinirii procedurii prealabile trebuie să fie expres instituite.
Referitor la soluția pronunțată de prima instanță pe fondul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamant, criticile recurentului T au vizat greșita aplicare a legii, întrucât funcția deținută de intimat anterior cercetării sale penale a suferit o transformare, prin HG nr. 70/2004, fapt pentru care nu a mai fost posibilă reîncadrarea în funcția de agent II, ci în cea de agent III, cu un coeficient de ierarhizare superior celei deținute anterior datei de 02.02.2004.
A mai arătat recurentul T că i-a plătit intimatului toate drepturile ce i se cuveneau din proprie inițiativă, iar sumele reprezentând cheltuielile de transport nu au fost solicitate anterior spre decontare unității angajatoare, cererea fiind formulată direct în fața instanței de judecată.
În privința solicitării de compensare în bani a concediului de odihnă aferent anului 2004, precizat recurentul T că nu a primit o astfel de cerere, pentru a se putea pronunța asupra acestor drepturi.
Sumele la care recurentul Taf ost obligat cu titlul de cheltuieli de judecată au fost apreciate de acesta ca fiind neîntemeiate, cât timp la dosar nu există dovada efectuării acestor cheltuieli de către reclamantul care le-a pretins.
Legal citat, intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a șefului T au fost corect respinse ca neîntemeiat, iar cererea de chemare în judecată a fost judicios soluționată în raport de probele administrate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Asupra recursului declarat de intimatul, în calitate de șef al T:
Actele contestate de reclamantul, pentru care s-a solicitat controlul de legalitate de către instanța de judecată, au fost emise de T, în calitate de instituție angajatoare în subordinea căreia se află titularul acțiunii în contencios administrativ de față.
Calitatea de reprezentant legal al acestei instituții publice nu determină în mod direct și automat și calitatea procesuală pasivă, cât timp prevederile legii contenciosului administrativ stabilesc cadrul procesual în litigiile aflate sub protecția normelor sale între persoana vătămată și autoritatea publică emitentă a unui act administrativ contestat, iar posibilitatea chemării în judecată a funcționarului public responsabil de emiterea acelui act se realizează în condițiile prescrise de art. 16 din Legea nr. 554/2004.
Cum reclamantul a solicitat primei instanțe să dispună, în principal, anularea dispoziției nr. S/-/26.07.2007 a T și a notei telefonice nr. P/123/27.07.2007, potrivit precizărilor de la filele 72-74 din dosarul de fond, Curtea constată că are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză doar instituția publică angajatoare, prin reprezentantul său legal.
Prin urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive a șefului T este întemeiată, nefiind justificată în raport de obiectul acțiunii și temeiul său juridic calitatea de a sta în judecată în nume propriu a recurentului intimat, recursul său fiind admis sub acest aspect.
Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile a fost reiterată atât în recursul declarat de intimatul, cât și în recursul T, motivele de fapt fiind comune în ambele cereri, urmând a fi analizate unitar.
Actele administrative contestate de reclamantul, respectiv dispoziția nr. S-/26.07.2007 a T și nota telefonică nr. P/123/27.07.2007 au fost clasificate ca fiind acte secrete, fiind refuzată comunicarea acestora de către instituția publică emitentă, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din 13.03.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din legea 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
Ori, refuzând comunicarea actului, termenul prevăzut de legea contenciosului administrativ nu s-a împlinit anterior sesizării instanței de judecată, fapt pentru recurentul intimat T nu poate invoca propria sa culpă în susținerea excepției inadmisibilității.
Pentru aceste considerente, în raport de particularitatea cauzei, dat fiind caracterul secret al actelor contestate de reclamant, a căror comunicare a fost refuzată, Curtea apreciază că este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, fiind deschisă calea exercitării controlului de legalitate de către instanța de judecată sesizată direct.
Pe fondul cauzei, recursurile declarate de șeful T, și de T cuprind aceleași critici, asupra cărora Curtea reține caracterul lor neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Intimatul reclamant a fost pus la dispoziția Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră de la data începerii urmăririi penale asupra sa, respectiv 21.03.2003, iar urmare a începerii acțiunii penale, acesta a fost suspendat din funcție în perioada 17.02.2004 - 22.11.2004, fiind ulterior din nou pus la dispoziție până la data de 28.05.2007, când, prin decizia penală nr. 271/2007 a Curții de Apel Suceava, a fost achitat.
Potrivit dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 360/2002, "n cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, polițistul va fi repus în toate
drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.".
Așadar, măsura ce se impunea a fi luată de instituția publică angajatoare era cea de repunere a intimatului reclamant în toate drepturile cuvenite funcției deținute anterior cercetării penale desfășurate asupra sa.
Ori, emiterea unei dispoziții de reintegrare, cu schimbarea funcției pentru care s-au calculate aceste drepturi, încalcă dispozițiile legale care stabilesc măsurile ce se impun a fi luate în ipotezele reglementate de art. 65 din Legea privind statutul polițistului.
Aspectele de nelegalitate ale actelor administrative contestate privesc modalitatea de calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru funcția deținută de intimatul reclamant anterior începerii urmăririi penale asupra sa, nu reîncadrarea în prezent, după stingerea procesului penal prin achitarea sa, în funcția existentă în statul de funcții al T, după transformarea acesteia conform prevederilor legale.
Instanța de fond a apreciat judicios că dispoziția nr. S/-/26.07.2007 și nota telefonică nr. P/123/27.07.2007, dată în executarea acestei dispoziții, sunt nelegale, încălcându-se prevederile art. 65 din Legea nr. 360/2002, astfel că vor fi apreciate ca nefondate criticile recurenților T și șeful instituției, în privința modalității de soluționare a cererii privind anularea actelor administrative contestate.
Consecința firească a reținerii nelegalității acestor înscrisuri a fost cea de stabilire a drepturilor restante cuvenite intimatului reclamant pe perioada 21.03.2003 - 28.05.2007, sens în care au fost însușite de către judecătorul fondului concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabile efectuat în cauză, nefiind administrate probe contrare care să conducă la un alt raționament juridic.
Criticile exprimate în legătură cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată sunt nefondate, sumele fiind justificate prin chitanțele depuse la dosar, reprezentând taxa de timbru aferentă acțiunii, onorariul cuvenit expertului contabil și cel al apărătorului ales al reclamantului.
Față de aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Navală T, sens în care va dispune, în raport de prevederile art. 312. Cod proc. civ, și ale art. 304, pct. 9 Cod proc. civ. modificarea în parte a sentinței recurate, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului în cererea de chemare în judecată și respingerea cererii față de acesta pe cale de consecință, iar recursul declarat de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Navală T va fi respins ca nefondat, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 2516/20.11.2008 a Tribunalului Tulcea ca legale și temeinice.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod proc. civ. Curtea va obliga partea căzută în pretenții, respectiv pe recurentul T, la plata către intimatul a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul cuvenit apărătorului ales, potrivit chitanței nr. 42/06.05.2009 depuse la fila 56 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de, în calitate de șef al T, împotriva sentinței civile nr.2516/20.11.2008 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr-.
Respinge recursul formulat de INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, cu sediul în T,-, județul, ca nefondat.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a lui.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi de la 10 iunie 2009.
Ptr. Președinte, - -, aflată în, semnează conf. art.261 alin.2 pr. civ. Președinte instanță, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
4 ex./17.07.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
