Alte cereri. Decizia 244/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 244/CA
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta creditoare - - -, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 556/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în T,-, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e pr. civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de creditoare este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei conform chitanței nr. -/02.04.2009 și timbru judiciar de 0,50 lei.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr- reclamanta-creditoare Tas olicitat în contradictoriu cu pârâta-debitoare Agricola Internațional T, instituirea procedurii somației de plată, în sensul obligării acesteia din urmă la plata către prima a sumei de 1.970,58 lei reprezentând debit restant și penalități de întârziere.
În ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cauze s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 3 din nr.OUG 119/2007 privind ordonanța de plată, cauzele de această natură juridică având ca obiect o obligație derivată dintr-un contract de servicii publice sunt de competența instanței de contencios administrativ.
A mai precizat reclamanta-creditoare că a încheiat, la data de 30.06.2005, cu pârâta-debitoare, un contract de furnizare/prestare servicii de alimentare cu apă și canalizare iar urmare a acestui contract pârâta-debitoare îi datorează suma de 1970,58 lei.
La termenul de judecată din data de 29.01.2009 instanța a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.556/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 3 din nr.OUG 119/2007 cauzele având ca obiect o obligație de plată derivată dintr-un contract de servicii publice sunt de competența instanței de contencios administrativ.
În cauză însă, a se observă că între părți nu a fost încheiat un asemenea contract, în sensul dispozițiilor mai sus amintite, ci contractul nr. - din 30.06.2005 privind furnizarea apei potabile și preluarea apelor uzate și meteorice.
Drept urmare, competentă a soluționa cauza este Judecătoria Tulcea, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din nr.OUG 119/2007.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea - - care a criticat-o ca fiind motivat de faptul că prima instanță a interpretat greșit cererea dedusă judecății, întrucât această cerere este o cerere a cărei competență materială de soluționare aparține instanței de contencios administrativ deoarece pentru judecata cererii de față întemeiată pe OUG nr. 119/2007 există dispoziții speciale în art. 5 alin.3, deoarece are la bază un contract de servicii publice
În conformitate cu prevederile art. 5 alin.3 din OUG nr.119/2007 republicată, acest litigiu derivă dintr-un contract de servicii publice, respectiv contractul de furnizare a serviciului public comunitar de apă și canalizare, așa cum este el definit și de Legea nr. 241/2006 republicată și Legea nr. 51/2006 republicată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8, 9 și art. 3041din Codul d e pr. civilă, raportat la art. 5 alin.3 din OUG nr. 119/2007 și Legea nr. 51/2006 republicată, Legea nr. 241/2006 republicată.
Intimata debitoare legal citată nu a formulat întâmpinare.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.5 din OUG nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale prevăd că:
"(1) Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
(3)Cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-uncontract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile prezentei ordonanțe de urgență."
Pentru a determina instanța competentă potrivit art.5 din OUG nr.119/2007 trebuie stabilită natura juridică a raportului dintre cele două părți, respectiv dacă contractul este unul comercial sau se înscrie în sfera contractelor menționate în art.5 al.2 și astfel să atragă competența instanței de contencios administrativ.
Dispozițiile art.51 din Legea nr. 51/2006 privind serviciilor comunitare de utilități publice prevăd de asemenea că:
"(3) Soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, serealizează deinstanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului.
(3^1) Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului."
Dispozițiile art.30 al.1 din Legea nr. 241/2006 prevăd că "furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv."
Art. 25 și 27 din Legea nr.241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare prevăd că:
"(1) Au calitatea de operatori furnizorii/prestatorii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare care asigură funcționarea, gestionarea, administrarea și exploatarea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare aferente serviciului și care își desfășoară activitatea pe baza unei licențe. Operatorii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare sunt definiți potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/2006.
(1) Are calitatea de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare orice persoană fizică sau juridică ce deține, în calitate de proprietar ori cu drept de folosință dat de proprietar, un imobil având branșament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare și care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu."
Legiuitorul a stabilit în art. 43 din Legea nr. 241/2006 că "prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006."
Dispozițiile art.36 al.1 din Legea nr. 51/2006 prevăd că "raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
În speță, litigiul promovat de reclamanta-recurenta, în calitate deoperator al serviciului de alimentarecu apă și de canalizare,față de pârâtă, în calitate de utilizator, are la bază contractul de furnizare apă potabilă și preluare ape uzate și meteorice nr.24366/30.06.2005.
Din coroborarea dispozițiilor mai sus menționate Curtea apreciază că raporturile dintre cele două părți, în calitate de operator și utilizator al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, au o natură comercială, fiind supuse normelor de drept privat nicidecum administrativ pentru a atrage competență instanțelor prevăzute de Legea nr. 554/2004, astfel că în mod corect Tribunalul a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanță competentă material potrivit art.1 raportat la art.2 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă, valoarea litigiului fiind sub 100.000 lei.
Concluzionând, Curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage casarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta - -, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 556/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în T,-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./7.07.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
