Alte cereri. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.249/CA
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta - COM SRL, cu sediul în localitatea, comuna de nr.46, județ T, împotriva sentinței civile nr.667/24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect suspendare decizie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru recurenta reclamantă - COM SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.148, lipsind intimata pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cui 5 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 14.05.2009 și cu 0,50 lei timbru judiciar.
Instanța comunică apărătorului recurentei reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de intimata pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Avocat, pentru recurenta reclamantă - COM SRL, precizează că nu solicită acordarea unui termen, față de comunicarea întâmpinării, pe care a lecturat-o înainte de începerea ședinței de judecată. Precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea ia act de precizarea apărătorului recurentei reclamante, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, conform art.150 cod pr.civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Avocat, pentru recurenta reclamantă - COM SRL, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii privind suspendarea actului administrativ fiscale contestat. Instanța de fond a reținut, în esență, neîndeplinirea cerințelor art.14 alin.1 din Legea 554/2004 privitoare la cazul bine justificat ce este de natură a determina o suspendare de genul celei solicitate și prevenirea unei pagube iminente, pe care reclamantul tinde să o realizeze prin formularea unei astfel de cereri. Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii scopului legal de a preveni o pagubă iminentă, raționând că, raportat la activitatea societății, cuantumul sumei ce s-ar indisponibiliza nu este exagerat și în situația în care s-ar anula actele fiscale, suma ar fi recuperată. Susține apărătorul recurentei că instanța de fond a dat o interpretare greșită noțiunii de pagubă iminentă prevăzută la art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004. Textul legal se referă la un prejudiciu material, viitor ( nu actual) și previzibil. Legiuitorul nu a condiționat mărimea prejudiciului, ci s-a referit la calitatea acestuia de a fi material și nu moral, viitor și nu actual și previzibil. În ce privește neîndeplinirea cerinței de a fi caz bine justificat și din perspectiva art.2 lit.t din Legea nr.554/2004, prima instanță a reținut că invocarea în cuprinsul contestației a aceluiași temei legal pe care l-a avut în vedere și intimata în motivarea deciziei contestate, constituie, prin ea însăși, o în aprecierea pe care trebuie s-o facă instanța cu referire la îndeplinirea cerinței legale analizate. Consideră apărătorul recurentei că înscrisurile depuse la dosar prin care, pe de o parte, se atestă autorizarea societății reclamante pentru desfășurarea unor activități agricole, iar pe de altă parte și corelativ acestora atestă și activitatea de gospodărire a combustibilului, coroborate cu textul indicat din HG 804/2008, care nu prevede nici altă autorizație specială, constituie premisa necesară și suficientă pentru fundamentarea noțiunii de caz bine justificat. Datorită caracterului urgent și măsurilor profund nedrepte pe care le generează actul administrativ fiscal contestat, opinează apărătorul recurentei că solicitarea sa privind suspendarea în baza art.14 din Legea 554/2004 a actului administrativ fiscal contestat este în egală măsură legală și oportună. Prin dosarul nr.593/2009 între aceleași părți, instanța a admis și a dispus restituirea diferenței de acciză solicitată de societate. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 704/88/14 aprilie 2009, Tas olicitat suspendarea executării deciziei nr. 3/27.03.2009, emisă de către - T până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamanta arată că, prin raportul de inspecție fiscală parțială nr. 1983 din 27 martie 2009, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 3 din 27 martie 2009 și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1988 din 27 martie 2009, s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumelor de 150.715 lei reprezentând accize pentru motorină stabilite pentru perioada 1 august 2008 - 31 decembrie 2008 și, respectiv 22070 lei reprezentând majorări de întârziere stabilite pentru perioada 27 octombrie 2008 - 27 martie 2009, iar împotriva acestor acte fiscale a formulat contestație la organul emitent, ce a fost înregistrată sub nr. 2591 din 13 aprilie 2009, și prin care a invocat aplicarea eronată a dispozițiilor nr.HG 804/2008, respectiv că art. 6 alin. 5 din nr.HG 804/2008 nu impune alte condiții suplimentare celor pe care societatea a dovedit cu înscrisuri că le-a îndeplinit.
Se mai susține că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât s-a urmat procedura prealabilă, există un caz bine justificat pentru că nelegalitatea raportului de inspecție fiscală parțială este de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrativ fiscale atacate, fiind realizată și condiția existenței unei pagube iminente având în vedere că se poate declanșa executarea silită pentru recuperarea creanțelor bugetare, ce poartă asupra elementelor de patrimoniu ale persoanei juridice, și care constituie un prejudiciu material viitor și previzibil.
În drept, s-au invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea cererii s-au anexat la dosar, în copie, contestația înregistrată la nr. 2591/13 aprilie 2009, raport de inspecție fiscală parțială nr. 1983 din 27 martie 2009, decizia de impunere nr. 3 din 27 martie 2009 și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.
Reclamanta a făcut dovada consemnării sumei stabilită cu titlu de cauțiune conform art.25 alin.2 din nr.OG 92/2003.
Prin sentința civilă nr.667 din 24 aprilie 2009, Tribunalul Tulceaa respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.3 din 27 martie 2009 emisă de către - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, formulată de către reclamanta - SRL, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că nu s-a dovedit că s-au întreprins demersuri în vederea recuperării sumelor determinate de către organul fiscal, respectiv iminența executării silite, prin vreuna dintre formele de lege, până la momentul sesizării instanței de fond, și nici nu s-a demonstrat care ar fi consecințele pentru societatea reclamantă, care ar fi impactul asupra activității sale, pe lângă indisponibilizarea sumei datorate al cărei cuantum nu este exagerat, în condițiile în care nu se discută despre un agent economic cu o activitate restrânsă sau puțin importantă și pe care ar recupera-o în cazul anulării actelor administrativ-fiscale.
De asemenea, nu s-au depus înscrisuri relevante sub aspectul situației financiare actuale a societății pentru a aprecia asupra iminenței încercării unui prejudiciu, în caz de plată a sumei într-o perioadă imediată.
De asemenea, în faza căii administrative de atac, societatea-reclamantă a invocat neaplicarea unor dispoziții legale, de care organul fiscal s-a prevalat, astfel că nu se poate discuta despre o îndoială serioasă în privința legalității actului, astfel că cele două condiții impuse de art.14 din 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta - COM SRL susținând că instanța de fond a dat o interpretare greșită noțiunii de pagubă iminentă prev. la art.2 lit.s prin reținerea că suma ce s-ar indisponibiliza nu este exagerată, iar în cazul anulării actelor fiscale, aceasta ar fi recuperată.
De asemenea, și prin sublinierea că nu au fost depuse înscrisuri relevante asupra situației financiare actuale a societății pentru a aprecia asupra iminenței încercării unui prejudiciu (legea vorbind despre un prejudiciu viitor și previzibil, nu actual).
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, caz bine justificat, consideră că și aceasta este îndeplinită, în acest sens, prevalându-se de art.6 alin.6 din HG 804/2008.
Intimata pârâtă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este întemeiat din următoarele considerente:
Prin cererea adresată instanței, recurenta reclamantă a solicitat suspendarea executării Deciziei nr.3/27.III.2009, emisă de ANAF - T până la pronunțarea instanței de fond.
Decizia sus-menționată vizează o obligație fiscală de 172.785 lei și reprezintă accize pentru motorină cu majorări de întârziere.
Împotriva acestei decizii, recurenta reclamantă a formulat contestația și în temeiul art. 14 din 554/2004, a solicitat suspendarea executării acesteia până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit art.14 din 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea, în cond.art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit textului legal sus-menționat pe lângă demararea procedurii prealabile ( condiție îndeplinită în cauză, prin depunerea contestației împotriva.3/2009) se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- caz bine justificat;
- prevenirea unei pagube iminente.
Cele două condiții sus-menționate nu sunt îndeplinite, cum corect a reținut și instanța de fond, astfel:
Prin caz bine justificat, potrivit art.2 pct.1 lit.t din 554/2004, se înțelege împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.
În speță, invocarea disp.art.6 alin.6 din HG 804/2008 potrivit cu care obligațiile fiscale prin decizia a cărei suspendare se cere au fost stabilite greșit, nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității acesteia.
Astfel, apărările formulate de către recurentă și întemeiate pe prevederile textului legal sus-menționat urmează a fi analizate cu ocazia soluționării contestației, însă acestea nu sunt în măsură să creeze o serioasă îndoială asupra legalității actului administrativ, cum greșit susține recurenta.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție - paguba iminentă, art.2 pct.1 lit.ș o definește ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În cauză, nici această condiție nu este îndeplinită întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, suma menționată în decizia de suspendare nu este foarte mare, iar pe de altă parte, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că executarea acestuia ar determina un prejudiciu material viitor și previzibil.
Situația materială actuală a firmei, raportată la eventuala executare a deciziei nr.3/2009, constituie un indiciu în aprecierea prejudiciului viitor și previzibil ( cum ar fi blocarea activității firmei).
În aceste condiții, susținerea recurentei în sensul că instanța de fond a avut în vedere un prejudiciu actual nu este întemeiat.
Ca atare, având în vedere că cele două condiții prevăzute de art.14 din 554/2004 nu sunt îndeplinite, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta - COM SRL, cu sediul în localitatea, comuna de nr.46, județ T, împotriva sentinței civile nr.667/24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect suspendare decizie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
Pt.Președinte, - -, aflat în CO, semnează conf.art.261 al.2 cpc, Președinte instanță, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
23 Iunie 2009
Jud.fond-
Jud.red-- -/08.07.2009
Dact.gref.CV/09.07.2009
Președinte:Claudiu RăpeanuJudecători:Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea, Revi Moga
