Alte cereri. Decizia 260/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.260/CA
Ședința publică din 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
Pe rol judecarea recursului introdus de, domiciliat în I,-, -. A,.1,.12, județul I în contradictoriu cu intimații: Penitenciarul Iași, G, împotriva sentinței civile nr. 3630/ din 22 noiembrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-a depus, de către recurent, răspuns la excepția de inadmisibilitate a recursului.
Instanța, constatând pricina în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri cu privire la excepția de inadmisibilitate.
Recurentul solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării aceleiași instanțe, pe motiv că în mod eronat s-a reținut că este obligat să parcurgă o procedură prealabilă sesizării instanței, Legea nr.677/2001 permițându-i să se adreseze direct instanței judecătorești competente.
Constatând dezbaterile încheiate, după deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de fațo;
Prin sentința civilă nr.3630/CA din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Iași, admițând excepția lipsei procedurii prealabile, a respins ca prematur introdusă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pâr
ții: Penitenciarul Iași, în calitatea sa de director al Penitenciarului Iași și G, în calitatea sa de șef resurse umane și formare profesională.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâți pentru a se interzice deținerea și utilizarea de către
-2-
aceștia a datelor sale cu caracter personal, pe motiv că ei nu au fost autorizați de autoritatea competentă în materie.
S-a reținut de asemenea că reclamantul nu a probat faptul că, înainte de a se adresa instanței, a sesizat autoritatea publică pentru încetarea folosirii pretins abuzive a datelor sale cu caracter personal și că neîndeplinirea acestei obligații legale imperative, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.109 alin.2 Cod procedură civilă, trebuie să conducă la respingerea acțiunii, ca fiind prematur introdusă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.18 alin.2 din Legea nr.677/2001, care recunoaște oricărei persoane care a suferit un prejudiciu în urma prelucrării de date cu caracter personal, efectuată ilegal, dreptul de a se adresa instanței competente, în condițiile în care prin Ordinul nr.678/2006, emis de ministrul justiției, au fost stabilite documentele ce trebuie să se afle la dosarul personal al funcționarului public, iar pârâții dețin documente ce nu se încadrează în categoria celor enumerate expres și limitativ de actul normativ evocat.
Intimații Penitenciarul Iași și G, prin întâmpinările depuse, au solicitat respingerea recursului, pe motiv că referatul de personal la care face referire recurentul a fost înaintat Comisiei de disciplină, în vederea cercetării abaterilor disciplinare săvârșite de reclamant în exercițiul funcției.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea formulată de reclamant este nefondată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamantul - recurent exercită funcția publică de agent șef adjunct penitenciare, că el se află în raporturi de serviciu cu Penitenciarul Iași și că se consideră prejudiciat în drepturile sale prin faptul că au fost făcute publice informații referitoare la sancțiunile ce i-au fost aplicate în perioada în care și-a desfășurat activitatea în Penitenciarul Iași.
Este de asemenea dovedit că reclamantul și-a întemeiat și susținut acțiunea pe dispozițiile Legii nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, invocând faptul că cei care au elaborat și semnat adresa nr.16538 din 21.02.2007 și adresa nr.28906 din 31.05.2007, respectiv directorul Penitenciarului Iași și șeful Biroului resurse umane, nu aveau căderea să o facă.
Este de asemenea necontestat faptul că informațiile cuprinse în înscrisurile menționate au fost furnizate în cadrul unei proceduri administrativ - disciplinare și a acțiunii de contencios administrativ, corespunzătoare, procedură în care atât reclamantul - recurent cât și Penitenciarul Iași și, respectiv conducătorul acestei instituții publice figurează ca părți.
Fiind vorba de măsuri ce au legătură cu exercițiul funcției publice, și acțiunea vizând apărarea drepturilor conferite de art.34 și următoarele din Legea nr.293/2004 și respectiv art.41 din Legea nr.188/1999, cu care cel dintâi act
-3-
normativ se completează, se supune regulilor aplicabile oricărui raport de drept administrativ, atâta timp cât ceea ce se contestă este pretinsa nerespectare, de către instituția publică cu care reclamantul se află în raporturi de serviciu, a obligațiilor ce-i revin conform Legii nr.677/2001, în calitate de angajator.
În atare condiții, chiar dacă art.18 alin.2 din Legea nr.677/2001 prevede că orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma prelucrării de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanței judecătorești competente, sesizarea instanței nu se poate face decât cu respectarea condițiilor specifice raportului juridic existent între cel ce se consideră vătămat și autorul pretinsei vătămări.
Cum raportul dintre reclamant și pârâți este un raport de drept administrativ, guvernat atât de Legea nr.677/2001 cât și de Legea nr.293/2004 și respectiv de Legea nr.188/1999, sesizarea instanței, în condițiile în care nu s-a urmat procedura prevăzută de art.25 și art.26 din Legea nr.677/2001, nu se putea face decât potrivit dreptului comun în materia dreptului administrativ, procedură ce este consacrată de Legea nr.554/2004.
Ori, conform art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes al său, prin transmiterea unor informații cu caracter personal, stocate în mapa personală a funcționarului public, era obligată ca, prealabil sesizării instanței, să solicite instituției publice emitente să-și revoce actul, în tot sau în parte și să înceteze încălcarea prevederilor Legii nr.677/2001.
Cum reclamantul nu a urmat această procedură, deși era obligat, în mod justificat prima instanță a apreciat că cererea adresată de acesta direct instanței nu îndeplinește condițiile de admisibilitate cerute de Legea nr.554/2004, care reglementează procedura soluționării litigiilor ce privesc raporturile de drept administrativ, inclusiv a litigiilor referitoare la exercițiul funcției publice.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul promovat de reclamant.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3630/CA din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - - --
Grefier,
red.jud.D/14.05.2008
tehnored. gref./ 2 ex./15.05.2008
jud.fond-,
14 Mai 2008
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbăltoc, Violeta
