Alte cereri. Decizia 3092/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3092
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.550 din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
După strigarea dosarului, se prezintă avocat pentru recurentul reclamant, care depune împuternicirea avocațială, concluzii scrise și adresa nr.335/23.02.2009 emisă de Primăria comunei Greci.
Curtea, apreciind dosarul în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului reclamant, avocat, solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 550/25 februarie 2009 Tribunalului Mehedinți Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P împotriva Primăriei Com. Greci, jud.
În motivare s-a reținut că reclamantul în perioada iunie 2004 - iunie 2008 îndeplinit funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Greci, județul M în baza mandatului obținut la alegerile din iunie 2004.
In perioada iunie 2004 - iunie 2008 pentru care reclamantul solicită acordarea unor sume reprezentând cheltuielile de personal, ordonator principal de credite al bugetului din care Consiliul local al Comunei Greci a primit alocația bugetară pentru propriile cheltuieli, a fost Primarul Comunei Greci, care în baza Ordonanței nr.22/2002 are obligația legală să ia toate măsurile necesare și să solicite fonduri la rectificarea bugetară pentru plata drepturilor salariale restante, acordate de instanța de judecată, astfel că în speța de față, calitate procesuală pasivă are Primăria Comunei Greci prin Primarul comunei, a cărei contabilitate de altfel, realizează și execuția bugetară a consiliului local, acesta neavând structuri proprii de specialitate.
In baza dispozițiilor art.34 alin.(2) din legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali și a art.51 alin.(5) din Legea Administrației Publice Locale nr.215/2001, reclamantul în calitate de consilier local a primit o indemnizație de ședință, pentru participarea la ședințele Consiliului local și ale comisiilor de specialitate.
Indemnizația de ședință pe care a primit-o reclamantul are un caracter ocazional și i s-a acordat numai dacă s-au ținut ședințele și dacă reclamantul a participat la ședințele ordinare și extraordinare ale Consiliului local sau ale comisiilor de specialitate ale acestuia, neplătindu-se lunar necondițional, la fel ca salariile sau indemnizațiile lunare (asimilate cu salariile) ale persoanelor cu funcții de demnitate publică numite sau alese, iar cuantumul indemnizațiilor de ședință variază în funcție de numărul ședințelor(1 - 2) ce au avut loc.
Conform prevederilor art.56 alin.(1) din legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare și art.3 din Ordinul nr.19 din 7 ianuarie 2005 privind aprobarea deducerilor personale lunare, persoanele care realizează venituri din salarii au dreptul la deduceri din venitul net din salarii, a unei sume sub formă de deducere personală acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii, la locul unde se află funcția de bază.
Prin art.5 din ordinul nr.19/2005 se prevede expres că, prin venituri realizate din salarii se înțelege orice sumă primită sub formă de salarii, iar potrivit art.55 alin.1 și 2 lit.b din Codul Fiscal sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege.
Așadar, condiția pentru a beneficia de deducerea personală este ca acordarea ei să se facă pentru venituri realizate din salarii.
Potrivit art.154 din Legea nr.53/2003, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Veniturile ocazionale, din care face parte și indemnizația de ședință pe care o primește consilierul local, care nu au regimul juridic al salariilor, sau al veniturilor cu caracter permanent asimilate salariilor - indemnizația de ședință a persoanelor ce îndeplinesc funcție de demnitate publică, nu se supun contribuțiilor bugetare pentru șomaj, pensii, sănătate, prevăzute veniturile din salarii și cele asimilate salariilor.
Veniturile realizate din indemnizația de ședință de către consilierii locali au caracter ocazional, alături de veniturile realizate pe bază de contracte civile încheiate în baza Codului civil și se încadrează conform art.83 din Codul Fiscal la venituri realizate din alte surse.
Această concluzie se poate desprinde și din faptul că obligațiile și răspunderile consilierilor locali, în calitate de aleși locali sunt reglementate de normele privitoare la mandat, iar valorificarea oricăror pretenții pentru prejudiciul cauzat în această calitate, poate avea loc numai pe calea acțiunii civile în pretenții în baza art.55 din legea nr.393/28.09.2004 privind statutul aleșilor locali.
Mai mult, durata exercitării mandatului de consilier local nu constituie vechime în muncă și în specialitate și nu se ia în calcul pa promovare, iar indemnizația de ședință nu se ia în calcul la stabilirea și recalcularea pensiei.
Indemnizația de ședință pe care a primit-o reclamantul, în calitate de consilier local nu poate fi confundată cu indemnizația lunară a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică alese (primar, viceprimar, președintele consiliului județean, vicepreședinte, etc.) sau numite, care este asimilată cu salariul conform art.20 alin.(1) din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică care prevede că" indemnizația lunară reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial".
Din punct de vedere strict fiscal, sensul și conținutul noțiunii de salariu se vor înțelege corect și pe deplin numai dacă este privit atât din punct de vedere al celui care îl acordă (al angajatorului care este plătitor de salariu) cât și din punct de vedere al celui care îl primește (al salariatului care este beneficiarul veniturilor din salariu).
Faptul că reclamantul nu se află în raporturi de muncă sau în raporturi de serviciu cu un angajator și nu are o funcție de bază, nu înseamnă că aceste cheltuieli de personal se deduc din orice venit, (fie el și ocazional), din moment ce legiuitorul condiționează aceste deduceri de existența unui salariu lunar, iar deducerea cheltuielilor de personal fiind tot lunară și nu ocazională.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 27.03.2009 reclamntul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că instanța a făcut o interpretare greșită a legii, invocând dispoz. art. 55 alin. 2 lit. a și art. 56 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 și art. 25 și art. 28 din Legea nr. 215/2001, precum ți pct. 112 lit. a din HG 44/2004.
Totodată, s-a mai arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la înscrisurile depuse la dosar și nu a făcut referiri la motivele de drept invocate în acțiune.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
La dosar au fost depuse concluzii scrise de recurent și chitanța nr. 8604/24.06.2009 reprezentând onorariul de avocat.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul fondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant are calitatea de consilier local și până în prezent nu a beneficiat de deducere personală la calcularea impozitului pe venit pentru indemnizația de consilier.
Faptul că recurentul reclamant în perioada în care a fost consilier a obținut doar venituri din exercitarea acestei funcții nu a fost contestat.
În raport de dispozițiile de la pct.68 lit. b din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, cu modificările și completările ulterioare, indemnizațiile acordate persoanelor alese în anumite funcții potrivit legii, precum și altora asimilate cu funcțiile de demnitate publică, printre care și cele de consilier local, reprezintă venituri de natură salarială.
Conform prevederilor art.56 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care realizează venituri din salarii au dreptul la deducere din venitul net din salarii a unei sume sub forma de deducere personală acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.
Recurentul, în perioada în care a fost consilier, a obținut doar venituri din exercitarea acestei funcții, astfel că ultimul loc de muncă de unde a obținut venituri îl reprezintă funcția de consilier, conform art.12 alin.3 din Legea nr.154/1998, privind salarizarea personalului din sistemul bugetar.
Ținând seama de prevederile pct.112 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, prin locul unde se află funcția de bază se înțelege locul de unde persoana obține venituri, iar în speță, acest loc îl reprezintă funcția de consilier, singura aducătoare de venituri în cazul reclamantului.
În consecință, reclamantului recurent trebuia să-i fie acordată deducerea personală pentru veniturile obținute din funcția de consilier local pe toată perioada cât acesta a desfășurat această funcție, de altfel singura aducătoare de venituri, astfel că, acțiunea reclamantului este întemeiată impunându-se admiterea acesteia, fiind îndeplinite și cerințele prevăzute de art.57 alin.2 din Codul Fiscal potrivit cărora impozitul pe venitul din salarii la funcția de bază se determină prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul rezultată ca diferența între venitul net din salarii ( calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferentei unei luni), și a deducerii personale acordată pentru luna respectivă.
Avându-se în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art.312, 316 Cod pr. civilă, Curtea urmează să admită recursul formulat, să modifice sentința recurată în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
De asemenea, se va dispune obligarea pârâtului să îi acorde reclamantului deducerea personală la calcularea impozitului pe venit pentru perioada cât a îndeplinit funcția de consilier local, ca singura activitate remunerată.
În baza art. 274 Cod pr. civilă pârâta va fi obligată la 1200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat la fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.550 din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta să acorde reclamantului deducerea personală la calcularea impozitului pe venit.
Obligă pârâta la 1200 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. S
Ex.3//14.07.2009
Jud. fond A
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
