Alte cereri. Decizia 318/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.318/CA
Ședințapublică de la 02 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,- bis, județul T împotriva sentinței civile nr.414 din 15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-,.11,.A,.9, județul T, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic în baza delegației nr.148/02.06.2008 depusă la dosar și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual, după care:
Părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri atât asupra excepției tardivității formulării cererii de despăgubire, excepție invocată de recurentă cât și asupra fondului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, cu privire la excepția tardivității formulării cererii de despăgubire solicită admiterea acesteia. Învederează că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.554/2004 și ale Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici reclamantul intimat având calitatea de funcționar public, a atacat decizia nr.258/2008 care privea aplicarea unei norme de reglementare a funcției publice, în termenul prevăzut de actele normative. A solicitat intimatul din cauza de față, anularea actului dar nu și repararea pagubei așa cum permite art.1 din Legea nr.554/2004 sub sancțiunea decăderii conform dispozițiilor art.7 alin.1 și 2 sau a prescripției conform art.7 alin.7 în considerentul în care plângerea prealabilă era obligatorie sau în termen de 1 an conform art.11 alin.2. Arată că prin pronunțarea sentinței civile nr.3239/2006 instanța a anulat decizia nr.258/2008 prin care reclamantul a fost scos din comisia de disciplină fără a se pronunța asupra reparării pagubei. Dreptul de a solicita repararea pagubei subzistă numai în termenul prevăzut de art.19 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004. Mai arată că cererea de chemare în judecată formulată separat de cererea privind anularea actului, cerere constând în acordarea unui procent de 5% din salariul lunar realizat în lunile când reclamantul intimat nu participat la lucrările comisiei, nu se poate face decât în interiorul termenului de un an, termen este depășit. Cererea este tardiv formulată. Solicită admiterea excepției, cererea urmând să primească sancțiunea respingerii ca tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, cu aplicarea greșită a legii. În aplicarea dispozițiilor HG nr.1210/2003 acordarea sporului lunar în cuantum de 5% se acordă condiționat de 2 motive: comisia să se întrunească în ședință de lucru cel puțin o dată pe lună și membru comisiei, inclusiv președintele să desfășoare activitate cu prilejul participării la lucrări. Sporul de 5% prevăzut prin art.9 alin.5 din HG 1210/2003 nu se acordă în considerentul calității de membru al comisiei de disciplină ci al activității desfășurate în cadrul acesteia pentru soluționarea cauzelor cu care comisia este investită. Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii primei instanțe și rejudecând pe fond să se respingă cererea ca nefondată.
Intimatul reclamant precizează că a formulat în termen cererea având în vedere că sporul solicitat este un drept salarial - se reține CAS, asigurări sociale, intră în calcularea cuantumului pensiei. Arată că perioada pentru care solicită acordarea acestui spor de 5% aplicat la salariul de bază al intimatului este 1.08.2006 - 8 iunie 2007. Mandatul de membru al Comisiei de disciplină a început la 31 mai 2006 iar de la 1 august 2006 operat excluderea nelegală.
Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Consilier juridic arată că decizia nr.144/2006 a fost anulată prin decizia nr.258/2008, nu intră în discuție.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr.414/2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu T cu consecința obligării pârâtei la plata sporului lunar de 5% ce se va aplica salariului de bază a reclamantului, actualizat cu rata inflației până la efectuarea plății integrale pentru perioada 1.08.2006 - 8.06.2007, perioadă în care a fost exclus din comisia de disciplină.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că, prin sentința civilă 3239/14.12.2006 a Tribunalului Tulceas -a anulat decizia nr.258/2006 emisă de T ca nelegală, motivat de faptul că pârâta nu a putut face dovada motivelor încetării mandatului de membru al Comisiei de disciplină, înainte de termenul de finalizare mandatului de 3 ani aplicabil reclamantului.
S-a reținut că urmare a anulării deciziei, reclamantul urmează a fi repus în drepturile de care a fost lipsit, inclusiv sporul de 5% aplicat la sporul de bază, în raport cu ședințele desfășurate pe luniile respective și la care reclamantul nu a putut participa fără voia sa.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs T criticând-o sub aspectele.
- cererea pentru repararea pagubei a fost formulată cu încălcarea dispozițiilor art. 11 și 19 aliniat (1) și (2) din Legea 554/2004.
- instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal întrucât, nu a făcut decât să se circumscrie considerentelor sentinței civile nr.3239/2004, fără să analizeze apărările părților și probatoriul administrat;
- identificarea datei de 31.05.2006 ca fiind data la care a început mandatul de 3 ani al reclamantului este eronată;
- reclamantul nu mai face parte din comisie începând cu 1.08.2008;
-instanța trebuia să analizeze atât aspectul legat de cuvenirea despăgubirilor dar și cel al întinderii;
- greșit s-a reținut că reclamantului s-ar fi cuvenit despăgubiri pentru fiecare lună în care comisia și-a desfășurat activitatea.
- conform art.9 alin.5 din HG1210/2003 sporul lunar de 5% se acordă condiționat de întrunirea comisiei în ședința de lucru cel puțin o dată pe lună și dacă membrul comisiei a desfășurat activitate cu prilejul participării la lucrări.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Verificând criticile aduse Curtea va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
Referitor la excepția tardivității formulării cererii de despăgubiri formulată de către petent, Curtea reține că nu poate fi primită această apărare a recurentului.
Prin sentința civilă nr.3239/2006 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă, s-a dispus anularea deciziei nr.258/1.08.2006 prin care intimata a modificat componența comisiei de disciplină din cadrul DGFP T, înlăturându-l pe petent.
S-a reținut în considerentele hotărârii judecătorești ca și motiv de nelegalitate, inexistența vreunui motiv de încetare a mandatului de membru al comisiei de disciplină înainte de termenul de 3 ani, conform HG 1210/2003 - art.8.
Prin cererea nr.9785, înregistrată de reclamant la DGFP la 29.06.2007 acesta a solicitat "plata pentru toate comisiile de disciplină pe perioada cât a fost suspendat 1.08.2006 - 8.06.2007" (fila 10 dosar fond).
Față de dispozițiile art.11 alin.2 din Legea 554/2004 modificată și completată, această cerere a fost depusă la intimată în termenul de 1 an de la data luării la cunoștință de decizia nr.258/2006.
La această cerere i s-a răspuns la sfârșitul lunii noiembrie a anului 2007(conform rezoluției menționate pe adresa nr. 14450/16.10.2007 - fila 11 dosar fond).
Imediat după primirea răspunsului negativ la cererea de acordare a despăgubirilor petentul a dedus instanței de contencios administrativ cerea de plată a drepturilor salariale cuvenite.
Ori în acest context faptic nu se poate reține apărarea recurentei conform cu care pasivitatea, lipsa de diligență a intimatului - petent în ceea ce privește demersurile sale pentru recuperarea despăgubirilor ar trebui sancționată prin aplicarea soluției tardivității cererii formulate la instanță.
În consecință, instanța de recurs reține că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 19 și 11 din Legea 554/2004 în ceea ce privește formularea acțiunii în despăgubire întrucât, întinderea despăgubirii nu a fost cunoscută la data intentării acțiunii în anulare, acțiunea în anulare a fost intentată și admisă iar reclamanta a cunoscut întinderea pagubei nu la emiterea actului administrativ (așa cum s-ar putea interpreta din trimiterea făcută la art.19 alin.2 la art. 11 alin. 2) ci la momentul în care s-a comunicat răspunsul la cererea depusă la emitentul actului administrativ,astfel că cererea dedusă judecății a fost formulată la un termen de 1 an.
Nici a II-a critică nu poate fi primită întrucât atâta vreme cât o instanță judecătorească a stabilit irevocabil că actul administrativ emis a vătămat dreptul și interesele contestatorului, în mod judicios instanța de fond a analizat și stabilit că, urmare a constatării ca nelegal a actului administrativ, reclamantul beneficiază și de dreptul de a fi despăgubit.
Criticile privind identificarea datei de 31.05.2006 ca fiind data la care a început să curgă mandatul de 3 ani al contestatorului precum și cea referitoare la faptul că reclamantul numai face parte din comisie nu pot fi împărtășite de instanța de recurs, întrucât în prezenta cauză, față de obiectul judecății (acțiune în despăgubiri) nu mai pot fi cenzurate; ele ar fi putut fi analizate și eventual valorificate în căile legale de atac ce se puteau exercita împotriva hotărârii de anulare a actului administrativ.
Referitor la aspectele cuvenirii și întinderii despăgubirilor se reține că acestea au fost analizate și stabilite de prima instanță, aspecte rezultate cu claritate atât din considerentedar și din dispozitivul hotărârii pronunțate.
În mod legal prima instanță a reținut că despăgubirile ce se cuvin reclamantului pentru perioada în care s- întrunit comisia iar reclamantul nu a putut participa la lucrările acestea fără a avea vreo culpă în acest sens.
Față de toate cele arătate, cum criticile aduse nu pot conduce la reformarea hotărârii pronunțate, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,- bis, județul T împotriva sentinței civile nr.414 din 15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-,.11,.A,.9, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Pentru grefier, - -, aflată în, semnează conf. art. 261 alin.2 Cod procedură civilă, Grefier-, |
Jud.fond:,
Red.dec.jud.-
tehnored.Gref.
2 ex./11.07.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
