Alte cereri. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 319/
Ședința publică din 07 aprilie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de M, cu sediul în Târgu M,--3 jud. M, împotriva sentinței 149/27.02.2008 a Tribunalului Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata - SRL prin av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța revine asupra excepția tardivității acțiunii apreciind că aceasta nu se impune și nemaifiind alte cereri, acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, pe fond considerând că admisibilitatea acțiunii s-a impus, fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a acțiunii, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința nr.149/27.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Mureș, a respins excepțiile invocate de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamanta -" "SRL și a obligat pârâta DGFP M la plata sumei de 19.914,05 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în ce privește excepția tardivității aceasta trebuie respinsă deoarece decizia MFP nr.332/2003 nu se referă la sumele solicitate prin acțiune.
În ce privește excepția prescripției s-a reținut că prin acțiune s-a solicitat o sumă de bani cu titlu de dobândă, iar termenul de prescripție pentru despăgubiri curge de la data de 26 ianuarie 2004, dată la care s-a restituit către reclamantă suma plătită în plus către bugetul de stat.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin procesul verbal de control încheiat la 08.10.2001 s-au stabilit obligații de plată suplimentare în sarcina reclamantei, care a fost executată silit prin poprirea conturilor.
verbal a fost contestat de reclamantă și urmare a contestației a fost emisă decizia nr.332/10.10.2003 prin care s-a dispus desființarea procesului verbal și repetarea controlului.
Urmare a reverificării, a fost încheiat un nou proces verbal de control prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată mai mici decât cele stabilite prin primul proces verbal.
S-a reținut că cel de al doilea proces verbal de control a anulat creanța bugetară anterioară și a stabilit în favoarea reclamantei un drept la restituire pentru diferența de sumă dintre cele două controale. Această diferență a fost restituită reclamantei la data de 26 ianuarie 2004, iar obiectul acțiunii îl constituie dobânda aferentă acestei sume pe perioada cuprinsă între data preluării banilor din contul reclamantei și data restituirii sumei.
S-a apreciat că acțiunea este admisibilă în baza art.119 pr.fiscală care prevede că pentru sumele de restituit de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În recurs s-a menționat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.124 din OG nr.92/2003 care prevăd că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor și că reclamanta nu a depus nicio cerere în acest sens.
De asemenea, s-a arătat că reclamanta nu a indicat niciun act administrativ cauzator al prejudiciului și nici nu a invocat nesoluționarea în termen legal a vreunei cereri cu privire la solicitarea dobânzilor, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.554/2004.
S-a invocat și existența decizie nr.332/2003 emisă de organele competente din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, decizie prin care s-a desființat primul proces verbal, precum și faptul că reclamanta nu a atacat această decizie, iar măsurile dispuse prin decizie au rămas irevocabile.
Recurenta a menționat și faptul că nici la data la care a solicitat restituirea diferenței achitate în plus, reclamanta nu a cerut plata dobânzii.
Pe de altă parte s-a apreciat că reclamanta ar fi încasat deja dobânda, câtă vreme prin sentința nr.1009/24.06.2005 a Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia nr.2639/23.11.2005 a Curții de Apel Tg-M, s-a dispus restituirea sumei de 408.189,79 lei și plata dobânzii legale aferente pe perioada cuprinsă între data încasării acesteia din cont și data plății efective.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Obiectul acțiunii îl constituie solicitarea unei dobânzi aferente sumei de bani plătită de reclamantă către bugetul de stat, ca urmare a efectuării unor verificări și reverificări, a încheierii unor procese verbale și a desființării procesului verbal încheiat inițial. Succesiunea în timp a acestor operațiuni va fi prezentată în continuare:
Prin procesul verbal de control încheiat la 08.10.2001 s-au stabilit obligații de plată suplimentare în sarcina reclamantei, în sumă de 7.138.313.058 lei, care a fost executată silit prin poprirea conturilor.
Procesul verbal a fost contestat de reclamantă și urmare a contestației a fost emisă decizia nr.332/10.10.2003 emisă de organele competente din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care s-a dispus desființarea procesului verbal și repetarea controlului.
Urmare a reverificării, a fost încheiat un nou proces verbal de control nr.190/08.12.2003, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată mai mici decât cele stabilite prin primul proces verbal, și anume suma de 4.081.897.909 lei.
Și acest proces verbal a fost contestat de reclamantă, iar contestația a fost respinsă prin decizia nr.17/2004 emisă de DGFP
La rândul său, această decizie a fost atacată și prin sentința nr.1009/24.06.2005 a Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia nr.2639/23.11.2005 a Curții de Apel Tg-M, s-a dispus anularea deciziei nr.17/22.04.2004 și a actului de control, precum și obligarea DGFP M la restituirea sumelor încasate din contul reclamantei și la plata dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data încasării din cont și data plății efective.
Suntem astfel în situația în care Ministerul Finanțelor Publice a desființat primul proces verbal, iar instanța de judecată a anulat cel de al doilea proces verbal.
Totalul sumelor preluate nelegal se ridică la 93.503,82 lei.
Pârâta nu a contestat acest lucru.
Înainte de a analiza criticile aduse prin recurs asupra fondului, vom face scurte referiri la cele care privesc excepțiile invocate la fond.
În ce privește excepția tardivității, în mod corect aceasta a fost respinsă, deoarece decizia nr.332/2003 emisă de organele competente din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, nu se referă la sumele solicitate prin acțiune, ci la desființarea procesului verbal și efectuarea unui nou control.
Deși în întâmpinare și în recurs DGFP M arată că deoarece nu s-a atacat decizia nr.332/2003 acțiunea este inadmisibilă, această apreciere este de fapt legată de tardivitate, nefiind invocate alte motive distincte pentru inadmisibilitate.
Astfel în mod corect, față de motivele invocate, prima instanță s-a pronunțat doar asupra tardivității.
Deși prin sentința atacată se face referire și la lipsa de interes și la prescrierea dreptului la acțiune, prin recurs nu se mai face nicio referire la aceste aspecte.
Recurenta mai susține și faptul că reclamanta nu a depus nicio cerere pentru acordarea dobânzilor însă acest aspect este infirmat de actele depuse în recurs prin care se confirmă inclusiv efectuarea procedurii prealabile, anterior introducerii acțiunii.
În ce privește fondul cauzei constatăm că, așa după cum am prezentat mai sus succesiunea în timp a actelor, de la reclamantă s-a preluat în mod nelegal o sumă de bani, care ulterior a fost restituită.
Restituirea sumei nu acoperă însă și daunele provocate reclamantei, astfel că aceasta are dreptul la repararea integrală a pagubei ce i-a fost cauzată.
Deși în recurs se susține că prin sentința nr.1009/2005 a Tribunalului Mureș rămasă irevocabilă prin decizia nr.2639/2005 a Curții de Apel Tg-M s-a dispus restituirea sumei de 408.189,79 lei și plata dobânzii legale aferente și că astfel instanța s-ar fi pronunțat deja asupra dobânzilor, menționăm că acest litigiu a avut ca obiect doar o parte din suma de bani executată silit inițial de către pârâtă.
Obiectul prezentei acțiuni este diferit, deoarece vizează dobânda aferentă sumei ce reprezintă diferența dintre suma de bani executată silit și stabilit prin primul proces verbal și cea din al doilea proces verbal. Numai cea din al doilea proces verbal a făcut obiectul litigiului soluționat prin sentința nr.1009/2005 a Tribunalului Mureș.
Preluarea nelegală a sumelor de bani a fost confirmată atât prin decizia nr.332/2003 emisă de organele competente din cadrul Ministerului Finanțelor Publice cât și prin sentințele mai sus menționate.
Dreptul la dobânzi pentru sumele preluate nelegal și care trebuie restituite este reglementat așa cum arătat recurenta de art.124 din OG nr.92/2003.
Recurenta a contestat suma solicitată de reclamantă prin acțiune depunând un calcul propriu efectuat potrivit prevederilor art.176 din OG nr.92/2003 (filele 46,47).
Câtă vreme există dispoziții speciale în Codul d e procedură fiscală care reglementează acordarea dobânzilor pentru sumele de restituit, acestea au prioritate față de dispozițiile generale privind acordarea dobânzilor legale în baza cărora reclamanta a efectuat calculul propriu al dobânzilor.
În consecință, în baza art.312 alin.1-3.pr.civ. instanța va admite recursul formulat de pârâtă, va modifica hotărârea atacată în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de 17.223 lei, fără a acorda cheltuielile de judecată solicitate, deoarece intimata este cea care a căzut în pretenții, potrivit art.316 rap.la art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de DGFP M, cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței nr.149/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei -" "SRL, suma de 17.223 lei.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
11.06.2009.
Jud.fond:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
