Alte cereri. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.32/CA
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier ---
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtulJUDEȚUL T - CONSILIUL JUDEȚEAN- cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.1521/03.07.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, -, G, -, -, -, Reșat, G, -, -, Szade, Tnu, - toți cu domiciliul ales în T,-, județ T, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic -, pentru recurentul-pârât, conform delegației nr.42/6361/19.11.2008 și consilier juridic, pentru Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală de Stat T, în baza delegației nr.256/18.11.2008.
Consilier juridic -, pentru recurentul-pârât, solicită admiterea recursului, pentru motivele precizate și dezvoltate în cererea de recurs. Arată că motivarea dată de către Tribunalul Tulcea hotărârii atacate, intră sub incidența disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Consilier juridic, pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că, prin aplicarea ordinului numai personalului din prefecturi, s-ar aduce grave diferențieri între salariații acestora și cei din consiliile județene, deși ambele categorii sunt salarizate în baza acelorași acte normative. Consideră că această diferențiere vine în contradicție cu prevederile Constituției și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la 30.04.2008, reclamanții, a, -, G, -, -, -, Reșat, G, -, -, Szade, Tnu, au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean T și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv aferentă perioadei aprilie 2005 - aprilie 2008, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, la data plății efective.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că solicită acordarea acestor drepturi bănești în conformitate cu dispozițiile art. 9 pct. 2 din Ordinul nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, modificat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, care stabilește că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Reclamanții au mai arătat și că între părți există raporturi de serviciu în baza Legii nr. 188/1999, iar legiuitorul nu a diferențiat între administrația publică centrală sau cea locală, urmărindu-se un sistem de salarizare echitabil, pentru toate categoriile de personal, iar în cadrul prefecturilor, personalul angajat beneficiază de această indemnizație, în baza adresei nr. - din 25 august 2003.
De asemenea, interpretarea Ordinului nr. 496/2003, în sensul că acesta se aplică numai personalului din prefecturi, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici, fiind încălcate drepturile fundamentale prevăzute în Codul Muncii, Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In drept, au fost invocate dispozițiile Ordinul Ministrului Administrației și Internelor Nr. 496/2003, Legea nr. 138/1999, nr.OUG 192/2002, aprobată prin Legea nr. 228/2003, nr.OUG 63/2003, nr.HG 281/1993, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Cartea Europeană a autonomiei locale, nr.OUG 30/2007.
Prin sentința civilă nr.1521/03.07.2008, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul Consiliul Județean T la plata drepturilor bănești către reclamanți, reprezentând indemnizație de dispozitiv pentru perioada aprilie 2005 - aprilie 2008, sume ce se vor actualiza cu rata inflației aplicabile la data plății efective, precum și la plata în continuare, lunar, a sporului de dispozitiv.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Consiliului Județean T, având raporturi contractuale de muncă cu instituția în temeiul Legii nr. 188/1999, iar Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 a fost modificat prin Ordinul nr. 496/2003 și, prin urmare, beneficiază de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, fără a se face diferență între administrația publică centrală și cea locală, iar prin personalul civil, astfel cum s-a prevăzut la pct. 31 pct. 1, se înțelege atât funcționarii publici cât și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Potrivit acestui ordin, trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv de 25% calculată la salariul de bază nu numai personalul din prefecturi ci și personalul din aparatul propriu al consiliilor locale.
Astfel, având în vedere că atât funcționarii publici cât și personalul contractual din cadrul primăriei, fac parte din categoria personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, reclamanților li se cuvine indemnizația de dispozitiv, o interpretare diferită venind în contradicție cu prevederile Constituției României și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
S-a mai reținut și că, dacă s-ar acorda indemnizația de dispozitiv numai personalului prefecturilor, s-ar crea o diferențiere în rândul funcționarilor publici din prefecturi și cei din consiliile județene și locale, deși ambele categorii sunt salarizate în baza acelorași acte normative.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Județul T prin Consiliul Județean T, aducând critici prin prisma art.304 pct.9 Cod procedură civilă: "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Astfel, se arată că reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv, deoarece Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor, prin care s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002, privește, în forma inițială, salarizarea personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne.
Recursul este fondat.
Potrivit art.1 din Legea nr.138/1999, "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art.47 și 49 din lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul ministrului de interne nr. 275/5.06.2002 au fost aprobate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acesta fiind modificat și completat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003.
Potrivit pct.9.2, introdus prin ordinul modificator, "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din ordin prevede că "prin personalul civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de toate drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniu administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale sus-enunțate, rezultă că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute de art.1 din Legea nr.138/1999.
Personalul din cadrul Consiliului Județean face parte dintr-un organ al administrației publice locale pentru coordonarea autorităților locale în județ și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel încât reținerea ca fiind aplicabile dispozițiile Ordinului nr.496/2003 nu este legală, ordinul nefiind aplicabil reclamanților, dispozițiile pct.VI al ordinului fiind, de asemenea, în sensul acestei interpretări, prevăzându-se că măsurile din ordin vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Prin urmare, nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, pârâtul fiind o autoritate publică locală, ministrul administrației și internelor neavând nici o atribuție în privința salarizării personalului reclamant.
Chiar și denumirea indemnizației, aceea de "dispozitiv", demonstrează că aceasta nu se aplică instituțiilor cu caracter eminamente civil.
In cauză nu se poate reține nici că sunt încălcate dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, deoarece nu a existat nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există reguli specifice, deosebite, de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, cum este recurentul, în care regulile nu se aplică.
Având în vedere că cele două acte administrative (Ordinul nr.275/2002 și Ordinul 496/2003) au fost emise în considerarea dispozițiilor Legii nr.138/1999 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, se mai constată și că Legea nr.138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal: militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin urmare, din aceste reglementări, reiese fără echivoc faptul că doar categoriile de persoane angajate la instituțiile limitativ enumerate în Legea nr.138/1999, se pot bucura de beneficiul drepturilor prevăzute în respectiva lege.
Astfel, chiar dacă prin dispozițiile art.9 pct.2 din Ordinul nr.496/2003 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", instanța reține că nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a Legii nr.138/1999 și către funcționarii publici din administrația locală, fără distincție.
Ceea ce trebuie înțeles prin interpretarea logică a actelor normative incidente în cauză, respectând criteriile de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000, este faptul că au vocație să beneficieze de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, în condițiile în care are calitatea de salariat într-o instituție publică de apărare, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, nu se poate reține că, în această modalitate de aplicare a normelor legale ce reglementează sporul de dispozitiv, se creează o discriminare în rândul funcționarilor publici, deoarece legea nu poate fi uniformă (aceeași) atunci când sunt condiții de muncă diferite, cu un alt specific de activitate și există diferențe de competențe între diverse structuri ale administrației publice.
Pentru aceste considerente și în aplicarea art.301 al.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul va fi admis și modificată în tot hotărârea recurată în sensul că se va respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul contencios administrativ declarat de pârâtulJUDEȚUL T - CONSILIUL JUDEȚEAN- cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.1521/03.07.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, -, G, -, -, -, Reșat, G, -, -, Szade, Tnu, - toți cu domiciliul ales în T,-, județ
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Pt.Jud.- -, semnează, cf.art.261 pr.civ. Președinte instanță, | Judecător, - - |
Grefier,
---
Jud.fond:
Red.dec.-jud.
3.02.2009
Tehnored.-gref.
4ex./9.02.2009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
