Alte cereri. Sentința 325/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.325
Ședința publică din data de 21 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU cultelor DIN ROMÂNIA, STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect alte cereri anulare Decizie nr.1014/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei preotul paroh G și martorii, G, R,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al doilea termen de judecată, cauza este în rejudecare după casarea sentinței civile nr. 166/20.03.2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se mai menționează de asemenea, că la data de 12.03.2008, Biroul local de expertize a comunicat la dosarul cauzei, lista cu experții judiciari în specialitatea construcții civile, listă solicitată de către instanță la termenul de judecată anterior.
De asemenea, la data de 19.03.2008 pârâtul Consiliul Local al Comunei a înregistrat un script cuprinzând informațiile solicitate de către instanță, respectiv, data preluării imobilului, de la cine a fost acesta preluat, cine suportă cheltuielile ocazionate cu întreținerea acestui imobil și dacă sunt de acord cu retrocedarea acestui imobil reclamantei.
Instanța, reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 186 alin.1 pr, civilă coroborat cu dispozițiile art. 192.pr. civilă și dispozițiile art. 193.pr civilă audiază martorii încuviințați la termenul de judecată anterior, a căror depoziții sunt consemnate la filele 20-25 din dosarul cauzei.
Reclamantul solicită instanței să pună în vedere martorilor, G, R care sunt și membrii în Consiliul l, aleși de către enoriași să precizeze dacă, enoriași pe care-i reprezintă sunt de acord cu retrocedarea imobilului în litigiu către Parohie.
Martorii, G și R arată că dorința enoriașilor care i-au ales pentru a face parte din Consiliul l este aceea ca, imobilul denumit Cămin Cultural să fie retrocedat Parohiei.
Față de cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize tehnice judiciare, formulată la termenul de judecată anterior, reprezentantul reclamantei arată că, în măsura în care probele existente la dosarul cauzei sunt concludente, înțelege să nu o mai susțină.
Instanța, față de probațiunea administrată în cauză, privind audierea martorilor, G, R, și în raport de poziția procesuală exprimată de către pârâtul, Consiliul Local al Comunei în cuprinsul înscrisului depus la data de 19.03.2008, revine asupra necesității efectuării expertizei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a acțiunii.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii formulate pentru motivele expuse pe larg. Asupra acordării cheltuielilor de judecată arată că lasă la aprecierea instanței să se pronunțe.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.166 din 20.03.2007 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis, în parte, contestația formulată de reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL, iar în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 1014/6.10.2006 emisă de Guvernul României; s-a constatat că imobilele, construcție și teren situate în loc, com., jud C, înscrise în nr. 5, nr. topo 89/1, 90/1, au fost preluate abuziv de stat; s-a dispus retrocedarea imobilelor construcție și teren situate în localitatea com., jud. C, înscrise în nr. 5, nr. topo 89/1, 90/1, către reclamanta Ortodoxă Română.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea Guvernului României să emită o nouă decizie de retrocedare a imobilelor sus arătate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin contestația formulată, reclamanta Ortodoxă Română a chemat în judecată pârâții Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Statul Român prin Consiliul Local, solicitând anularea deciziei nr.1014/6.10.2006 emisă de Guvernul României, să se constate că imobilele construcție și teren situate în loc., comuna, cu nr.top 89/1, 90/1 au fost preluate abuziv de stat, să dispună retrocedarea imobilelor arătate mai sus, iar în ipoteza respingerii petitului 3, să oblige Guvernul României să emită o nouă decizie prin care să dispună retrocedarea imobilelor descrise.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că bunurile solicitate sunt dintre cele susceptibile de retrocedare în temeiul OG nr.94/2000, inclusiv prin prisma destinației pe care acestea o au la data solicitării.
Pârâtul Guvernul României prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că reclamanta nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a se dispune restituirea imobilelor în natură sau pentru acordarea măsurii reparatorii în echivalent. Astfel, solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului la momentul preluării abuzive, ori anterior acestui moment.
Instanța a reținut că prin decizia nr. 1014 din 6.10.2006 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase s-a respins cererea de retrocedare depusă la Comisie de către ortodoxă Română cu privire la imobilele construcție și teren, situate în, înscrise în CF 89/1, 90/1.
A mai arătat instanța că potrivit art.1 alin.1 din OG nr.94/2000, imobilele care au aparținut cultelor religioase și au fost preluate abuziv de Statul Român, urmează să se retrocedeze foștilor proprietari. Reclamanta dobândit dreptul de proprietate asupra bunului liber de construcții la acea dată, prin schimb imobiliar, de la proprietarul tabular. În acest sens este declarația succesoarei proprietarului tabular care audiată ca martor în cauză a arătat că în schimbul terenului în litigiu, reclamanta a transmis dreptul de proprietate asupra unui alt teren, către antecesorii ei, iar în conformitate cu art. 3 alin. 21din OUG nr.94/2000, pentru stabilirea unui drept de proprietate, solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarație de martor, expertize, precum și orice acte care coroborate întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.
S-a considerat că din probele de la dosar rezultă că din fondurile reclamantei pe teren a fost edificată o construcție folosită de acesta în scop religios, care ulterior, după preluarea de stat, devenit Cămin cultural.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând admiterea acestuia și, pe fond, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind retrocedarea imobilului situat în locaIitatea, județul C, înscris în CF nr.5 a localității nr.top 89/1/ 90/1 ca neîntemeiat.
Prin decizia nr. 4515 din 22 noiembrie 2007 Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul de pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței civile nr.166 din 20 martie 2007 Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, casându-se sentința atacată iar cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, a reținut că din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă cu certitudine cine este proprietar, respectiv dacă deține acest drept, atâta vreme cât în procedura administrativă reclamanta nu a depus dosarul aferent cererii sau cu care să facă dovada dreptului pretins, iar declarația notarială de notorietate nu face proba indubitabilă a dreptului său de proprietate, atâta vreme cât nu se coroborează cu acte probatorii, respectiv început de dovadă scrisă, rezultat din acte, expertiză de specialitate, declarații de martori autentificate, precum și orice alte acte care coroborate să ducă fără dubiu la concluzia existenței dreptului de proprietate a solicitantului asupra imobilului la data preluării abuzive.
S-a reținut, de asemenea, că instanța fondului a motivat sentința doar pe text de lege, fără dovezi pertinente care să o conducă la concluzia că retrocedarea imobilelor în discutie trebuie făcută către Parohie și că fără alte dovezi Curtea de Apel, foarte succint a reținut că înscrisurile prezentate de Parohie sunt suficiente ca și probatorii pentru a se dovedi dreptul său de proprietate asupra imobilului în discuție, înscrisuri insuficiente și fără forță probantă absolută în speța de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Acțiunea este întemeiată și urmează a fi admisă.
1. Prin decizia nr. 1014 din 6.10.2006 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase a fost respinsă cererea de retrocedare formulată de ortodoxă Română cu privire la imobilele construcție și teren, situate în, înscrise în CF 89/1, 90/1, cu motivarea că solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului la momentul preluării abuzive ori anterior acesteia și că la momentul preluării abuzive imobilul se afla în proprietatea tabulară a unor persoane fizice.
2. Această decizie este atât nelegală, procedural și material, cât și nesusținută de suport probator.
3. Din punct de vedere formal, ecizia atacată este nemotivată.
Prin Rezoluția Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative.
În implementarea acestor principii, cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate.
Principiul IV din Rezoluție impune ca atunci când actul administrativ este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele persoana vizată trebuiesă fie informată cu privire la motivelecare stau la baza actului.
La rândul său, art. 3 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prevede obligația Comisiei speciale de retrocedare de a analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și de a dispune,prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază ca aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială.
Potrivit art. 721. pr. civ. dispozițiile Codului d e procedură civilă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu cuprinde astfel de dispoziții potrivnice în privința motivării actului administrativ, ci dimpotrivă, prin art. 28 alin. 1, trimite de asemenea, pentru completare, la Codul d e procedură civilă.
Așadar, în privința conținutului motivării, art. 261. pr. civ. impune ca hotărârea să cuprindă,alia, obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor; motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; cel puțin aceste elemente trebuie aplicatemutatis mutandisși în cazul motivării actului administrativ.
Procesul de deliberare al administrației nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza solicitării sunt într-adevăr examinate de organul administrativ. Curtea consideră că în speță, având în vedere faptul că în discuție sunt drepturi ocrotite de Convenție și că standardul intern de motivare nu diferă de cel al CEDO, se pot prelua servatis servandis cerințele pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a stabilit pentru motivarea hotărârilor judecătorești. De altfel, prin punctul III al Recomandării (2004) 5 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei către statele membre cu privire la verificarea compatibilității proiectelor de legi, legilor în vigoare șipracticii administrativecu standardele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului se cere statelor membre să asigure adaptarea, cât de rapid posibil, a legilor și practicii administrative în scopul prevenirii încălcării Convenției. Prin urmare, atât după dreptul intern, cât și potrivit angajamentelor internaționale asumate de România obligația de motivare a administrației nu diferă esențial sub aspectul conținutului de cea a autorității judecătorești, cel puțin nu atunci când este vorba despre un drept ocrotit de Convenție.
Din această perspectivă, Curtea Europeană consideră că, fără a impune un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, această obligație presupune, totuși, ca partea vătămată să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit față de elementele decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (cauzaRuiz și împotriva Spaniei, 1994, cauza Dulaurans împotriva Franței, 2000, și cauzaLiakopoulou împotriva Greciei, 2006). În cazul unui element cu incidența decisivă, este necesar elaborarea unui răspuns special și explicit.
Decizia atacată se limitează la a enumera actele aflate la baza emiterii sale și la a face două afirmații generice, fără să analizeze în nici un mod mijloacele de probă și susținerile petentei.
4. Comisia s-a mărginit să afirme că solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului la momentul preluării abuzive ori anterior acesteia, preluat de stat cu titlu de lege, fără să examineze în nici un mod actele depuse de petentă.
A mai reținut comisia, tot fără motivare, că la momentul preluării abuzive imobilul se afla în proprietatea tabulară a unor persoane fizice.
Prin art. 3 alin. 6 din OUG nr. 94/2000, se prevede obligația Comisiei speciale de retrocedare de a analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil. În lipsa motivării, nu se poate stabili dacă Comisia a efectuat o astfel de analiză a cererii și doar a omis să o prezinte în scris, sau nu a efectuat-o deloc.
O minimă examinare a afirmațiilor comisiei cuprinse în actul atacat relevă lipsa lor de fundament.
Potrivit Situației juridice și locative depuse de primarul com. în prima judecare a fondului, imobilul a fost preluat de stat cu titlu de lege și este utilizat ca și cămin cultural.
Același regim juridic și aceeași destinație sunt atestate de inventarul domeniului public al com., care prevede că imobilul din nr. 68, cămin cultural, este proprietate publică.
OUG nr. 94/2000 nu împiedică retrocedarea bunurilor aflate în proprietatea publică a municipiilor, ba chiar o permite expres, prin art. 1 alin. 7 care arată că "în situația în care imobilul retrocedat prin decizia Comisiei speciale de retrocedare se află în domeniul public al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, acesta urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare".
Chiar dacă o atare prevedere este susceptibilă de anumite obiecții din perspectiva art. 136 alin. 2 din Constituția României, nu este mai puțin adevărat că proprietarul actual nu se opune restituirii.
Având în vedere aceste considerații, nu prezintă nici un fel de relevanță faptul, reținut de comisie, că la momentul preluării abuzive imobilul se afla în proprietatea tabulară a unor persoane fizice. Dreptul de proprietate al statului dobândit prin lege nu necesită formalități pentru opozabilitate, legea însăși și modul de adoptare a ei fiind suficiente în acest sens.
Sub alt aspect, datele înscrierilor în cartea funciară sunt foarte vechi, atât temporal, cât și ca succesiune de evenimente istorice, situația din 1905 neavând relevanță față de perioada actuală.
Mai mult decât atât, în cauză s-a demonstrat faptul că ortodoxă a dobândit terenul prin schimb, preluarea de către stat fiind efectuată după edificarea imobilului în discuție și de la parohie.
5. Potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 94/2000, imobilele care au aparținut cultelor religioase și au fost preluate abuziv de Statul Român, urmează să se retrocedeze foștilor proprietari.
Din cele deja expuse, situația de proprietar anterior preluării a reclamantei este evidentă.
În același sens este și împrejurarea că imobilul se găsește în administrarea curentă a reclamantei, care, în plus, a efectuat și ample lucrări de renovare.
6. Față de cele de mai sus, în baza art. 3 alin. 7 din nr.OUG 94/2000 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să admită acțiunea, să anuleze decizia nr. 1014/6.10.2006 emisă de GUVERNUL ROMÂNIEI - COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA, să constate că imobilele construcție și teren situate în loc, com., jud C, înscrise în nr. 5, nr. topo 89/1, 90/1, au fost preluate abuziv de stat și să dispună retrocedarea imobilelor construcție și teren situate în localitatea com., jud C, înscrise în nr. 5, nr. topo 89/1, 90/1, către reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ.
Va respinge capătul de cerere privind obligarea GUVERNULUI ROMÂNIEI să emită o nouă decizie de retrocedare a imobilelor sus arătate, petit care a fost formulat alternativ cu un petit deja admis și este astfel fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte contestația formulată de reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI - COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA, STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr. 1014/6.10.2006 emisă de GUVERNUL ROMÂNIEI.
Constată că imobilele construcție și teren situate în loc, com., jud C, înscrise în nr. 5, nr. topo 89/1, 90/1, au fost preluate abuziv de stat.
Dispune retrocedarea imobilelor construcție și teren situate în localitatea com., jud C, înscrise în nr. 5, nr. topo 89/1, 90/1, către reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ.
Respinge capătul de cerere privind obligarea GUVERNULUI ROMÂNIEI să emită o nouă decizie de retrocedare a imobilelor sus arătate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip
