Alte cereri. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 33/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B împotriva sentinței civile nr. 303/ din 24 septembrie 2007 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinarea formulată de intimați, al cărei duplicat a fost comunicat, din oficiu, recurentei.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă nr. 303 din 24 sept. 2007 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, -, și.
Au fost obligați pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Oficiul județean pentru Protecția Consumatorilor, să achite reclamanților primele de vacanță pe perioada 2001 -2006 în cuantumurile prevăzute în anexele la acțiune.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale în sumă netă de 36.081 lei actualizată cu rata inflației de la data plății.
Potrivit disp. art.34 alin. 2 din Lege nr. 188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Această prevedere legală a fost suspendată succesiv până la 31 decembrie 2006 prin art. III alin. 1 din OUG nr. 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin.3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005.
Curtea Constituțională prin decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anii 2004 și 2005 care doar au suspendat acordarea drepturilor respective.
Excepția de nelegalitate invocată este inadmisibilă deoarece prin invocarea acesteia se urmărește cenzurarea nelegalității unui act normativ, iar nu a unui act administrativ, așa cum prevede art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - prin decizia nr. XII din 05.02.2007 a stabilit că dreptul la prima de concediu de odihnă și-a produs efectele cu data menționată, suspendarea exercițiului acestui drept neechivalând cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
În consecință, având în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța urmează să admită cererea astfel cum a fost formulată.
În temeiul disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 va obliga pârâta în calitate de angajator și ordonator secundar de credite la plata acestor drepturi în cuantumul precizat de reclamant și care are la bază datele comunicate de pârâtă cu adeverința nr. 4870/14.05.2007. Suma reprezentând prima de vacanță va fi actualizată cu rata inflației de la data plății efective.
Dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu s-a născut la data de 01.01.2007 când a încetat orice cauză de suspendare, astfel că în cauză nu a operat prescripția. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005.
Referitor la excepțiile ridicate prin întâmpinare, acestea nu sunt întemeiate.
1. Potrivit art. 91(1) din Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici, cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Art.2(1) lit. d din Codul d e procedură civilă stabilește competența tribunalului în toate procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Este adevărat, prin excepție, curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților centrale și instituțiilor centrale.
În speță, însă, cauza are ca obiect raporturile de muncă ale funcționarului, neplata unor drepturi salariale și nu un act administrativ emis de o autoritate centrală.
În aceste condiții, competența aparține tribunalului, ca instanță de drept comun în materia contenciosului -administrativ.
2. Pârâta are calitate procesuală activă fiind ordonatorul principal de credite.
Potrivit disp. art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu este exercitat în termenul prevăzut de lege.
Termenul de prescripție este de 3 ani (art.3).
Potrivit art. 7, termenul de prescripție începe din momentul în care se naște dreptul la acțiune.
În speță, dreptul la acțiune s-a născut în momentul în care au încetat efectele legilor succesive prin care s-a dispus suspendarea plății primelor de vacanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ANPC care consideră sentința ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că, greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vaslui invocată de ANPC, deoarece în cauza de față sunt aplicabile disp. art. 3 din Codul d e procedură civilă, Curtea de APEL IAȘI fiind competentă a judeca cererile în materia contenciosului administrativ privind autoritățile și instituțiile publice centrale.
De asemenea, greșit a fost soluționată și excepția lipsei calității procesuale pasive a ANPC, deoarece acesta nu este inițiatorul și nici emitentul actelor normative prin care a fost suspendată acordarea primelor de vacanță.
Totodată, apreciază recurentul că nici excepția privind prescriptibilitatea acestui drept a fost greșit soluționată de instanța de fond, având în vedere disp. art. 3 din Decretul -lege 167/1958.
Un alt motiv de recurs este cel potrivit căruia instanța de fond a dat o interpretare greșită actului juridic, a schimbat natura sau înțelesul lămurit al acestuia conform art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă precizând că ANPC nu este ordonator principal de credite. Această obligație revenind în mod legal Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorului.
În recurs a fost depusă nr.OUG 146 din 19 decembrie 2007.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a constata că recursul este fondat avându-se în vedere următoarele considerente.
Prin acțiune reclamanții solicită obligarea Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor V și Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor la "plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001 -2006".
În conformitate cu prevederile art.3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Solicitările reclamanților sunt supuse prevederilor Legii nr. 554/2004 și sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Pe acest considerent și având în vedere disp. art.304 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința civilă nr. 303 din 24.02.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, cauza urmând a fi trimisă Curții de APEL IAȘI pentru judecata acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu
Având în vedere că celelalte dispoziții ale sentinței au fost corect soluționate de Tribunalul Iași acestea urmează a fi menținute ca fiind temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului împotriva sentinței 303//24.09.2007 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o casează în partea referitoare la admiterea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Trimite dosarul cauzei Curții de APEL IAȘI, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, în vederea soluționării acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor.
Menține hotărârea atacată în partea referitoare la admiterea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
25.02.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbăltoc, Iustinian
