Alte cereri. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 334/R-
Ședința publică din 27 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta domiciliată în, Calea lui, nr.277, județul V, împotriva sentinței civile nr.1141 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL ORAȘULUI cu sediul în,-, județul și INSTITUȚIA PREFECTULUI V - cu sediul în Rm. V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.1141 din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal au fost respinse ca nefondate excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Județului V, a Prefectului județului V și a Primarului invocate de pârâți; și totodată a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost precizată și completată, formulată de - în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului - și Instituția Prefectului Județului V, având ca obiect obligarea celor doi pârâți la respectarea dispozițiilor art.3 și 5 din Ordinul nr.196 din 4.04.2005 emis de Prefectul Județului V, obligarea pârâtului Primarul Orașului să emită dispoziție de trecere a reclamantei în funcția de execuție de consilier juridic cls.I, grad profesional superior treapta I de salarizare din cadrul aparatului propriu și Instituției Prefectului V de a urmări aplicarea prevederilor art.3 din ordin, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere de la data comunicării hotărârii judecătorești și până la cea a executării, iar în subsidiar obligarea în solidar al celor doi pârâți la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea salariilor indexate, majorate și recalculate împreună cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în calitate de funcționar public pe perioada cuprinsă între emiterea ordinului și data formulării acțiunii.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 31.03.2008 - a solicitat obligarea Primarului Orașului și Instituția Prefectului Județului V să respecte dispozițiile art.3 și 4 din Ordinul nr.196/4.04.2005 sub motiv că, prin acest ordin, emis de Prefectul Județului V, s-a constatat încetarea raportului de serviciu din funcția publică de Secretar al Orașului deținută de reclamantă și s-a dispus prin art.3 ca începând cu aceeași dată, prin dispoziția Primarului Orașului, aceasta să fie trecută în funcția publică de execuție de consilier juridic cls.I, grad profesional superior, treapta I de salarizare din cadrul aparatului propriu al acestuia; că temeiul juridic al dispoziției art.3, arătat mai sus, a fost art.84 alin.9 din Legea nr.188/1999, republicată, și faptul că la data încetării raportului de serviciu exista un post vacant corespunzător pregătirii sale, aprobat prin HCL nr.26 din 31.03.2005, despre care Prefectul Juețului Val uat cunoștință și l-a determinat să emită ordinul arătat; că încetarea raportului de serviciu al reclamantei s-a făcut prin demisie dintr-o funcție de conducere, într-o funcție de execuție și deci nu trebuia să susțină concurs pentru ocuparea lui; că este lipsit de relevanță faptul că ulterior a fost revocată HCL nr.26/2005, prin care fusese transformat postul de consilier juridic debutant în consilier juridic cls.I, ca urmare a avizului negativ al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP), atâta timp cât nu i-a fost oferit un alt post vacant existent pe lista funcțiilor publice ale ANFP; și că Ordinul nr.196/2005 nu a fost revocat fiind în vigoare la data formulării prezentei acțiuni.
Tribunalul a mai constatat că la 20.05.2008, reclamanta și-a precizat și completat acțiunea solicitând obligarea celor doi pârâți la respectarea dispozițiilor art.3 și 5 din Ordinul nr.196/2005, în sensul ca Primarul Orașului să emită dispoziție de trecere a sa în funcția de consilier juridic cls.I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul aparatului propriu, iar Instituția Prefectului Județului V, prin Serviciul de verificare a legalității actelor, să urmărească aplicarea prevederilor art.3 din ordin sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, de la data comunicării hotărârii judecătorești până la data executării, iar în subsidiar, în cazul în care aceasta se află în imposibilitatea absolută de îndeplinire a obligațiilor asumate prin art.3 și 5 din Ordinul nr.196/2005, obligarea lor în solidar, culpa lor fiind comună, la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea salariilor indexate, majorate și recalculate cu celelalte drepturi de care ar beneficia în calitate de funcționar public pe perioada cuprinsă între data emiterii ordinului și cea a formulării acțiunii; invocându-se faptul că reclamanta și-a încetat raportul de serviciu prin demisie și în consecință ea își păstrează drepturile dobândite în timpul carierei și trece în funcție publică de execuție vacantă în cadrul instituției, în baza vechimii în muncă, în specialitate și în funcție publică, invocând în acest sens textul art.86 alin.3 din Legea nr.188/1999, care ar dispune că în cazul în care există o funcție publică vacantă, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, precum și art.3 din Ordinul nr.196/2005 din care ar rezulta că aceasta a fost transferată în interesul serviciului.
Tribunalul a mai constatat că Instituția Prefectului Județului Vad epus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât în cauză ar exista autoritate de lucru judecat, căci reclamanta a mai formulat o acțiune în anularea Ordinului nr.196/2005, iar prin sentința nr.325/3.04.2007 a Tribunalului Vâlcea, definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Piteștia fost respinsă acțiunea; și de asemenea, Instituția Prefectului Județului V nu are calitate procesuală pasivă deoarece aceasta este reprezentantă de Prefect și nici acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă, încadrarea personalului în funcția publică din aparatul de specialitate al Primarului fiind atributul exclusiv al acestuia din urmă; iar pe fond, acțiunea este neîntemeiată, prevederile art.3 din ordinul arătat neputând fi la îndeplinire de către Primarul Orașului pentru că ANFP nu și-a dat avizul pentru transformarea postului de consilier juridic cls.I, grad profesional debutant, existent la data demisiei reclamantei, în consilier juridic cls.I, grad profesional superior, funcție publică ce ar fi corespuns vechimii reclamantei, pe motiv că potrivit art.42 alin.3 din OUG nr.92/2004 funcțiile publice vacante pot fi transformate din nivel superior în nivel inferior și nu invers; că, în consecință, Consiliul Local, prin Hotărârea nr.39/24.06.2005, a revocat legal HCL nr.26/2005; că, Legea nr.188/1999 nu prevede obligația instituției publice de încadrare a funcționarului public care a demisionat din funcția de conducere de a-i asigura trecerea într-o funcție publică de execuție, cu atât mai mult cu cât, în speță, la data demisiei nu exista în organigrama aparatului de specialitate al primarului funcția publică de execuție de consilier juridic cls.I, grad profesional superior, treapta I de salarizare; că Prefectul nu poate fi ținut de sarcina executării prevederilor art.3 din Ordinul nr.196/2005, întrucât el nu are atribuții de numire în funcție publică a funcționarilor din aparatul de specialitate al primarului.
De asemenea,tribunalula mai constatat că Primarul Orașului a depus întâmpinare invocând autoritatea de lucru judecat, întrucât prin decizia nr.729/22.06.2007 a Curții de Apel Piteștia mai fost soluționată această cerere, iar pe fond a fost solicitată respingerea acțiunii invocându-se faptul că la data emiterii Ordinului nr.196/2005 nu exista în organigrama primăriei postul de consilier juridic grad superior, ci doar cel de consilier juridic grad debutant, iar ANFP nu a aprobat transformarea acestui post; că reclamanta a încetat raportul de serviciu prin demisia sa.
Analizând acțiunea,tribunalula constatat că excepțiile invocate de pârâți sunt nefondate, iar pe fond a reținut că, în fapt, prin cererea înregistrată sub nr.3570/30.03.2005, reclamanta și-a dat demisia din funcția de Secretar al Orașului și că în temeiul acestei cereri Prefectul Județului Vae mis Ordinul nr.196/2005 prin care a constatat că începând cu 01.04.2005 a încetat raportul de serviciu al reclamantei din funcția publică de conducere și a dispus ca la încetarea raportului de serviciu reclamanta să predea toate lucrările (art.2), iar începând cu 01.04.2005 Primarul Orașului să emită dispoziție de trecere a reclamantei în funcția publică de consilier juridic cls.I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul aparatului propriu (art.3), dispunând ca serviciul de verificare al legalității actelor să urmărească aplicarea acestui ordin.
Analizândîn dreptaceste dispoziții, tribunalul a reținut că dispozițiile art.3 din ordinul arătat sunt nelegale, încălcând regulile art.63 alin.5 lit.e și art.74 alin.2 din Legea nr.215/2001, în temeiul cărora primarul este cel care numește personalul din cadrul aparatului propriu de specialitate, iar potrivit art.13 din Legea nr.340/2004, între Instituția Prefectului și Consiliile Locale și Primării nu există raporturi de subordonare.
În fine,tribunalula constatat că Legea nr.188/1999-R, nu prevede obligația autorității sau instituției publice de a oferi funcționarului public care și-a dat demisia din funcția de conducere un alt post, fie de conducere, fie de execuție; iar HCL nr.26/31.03.2005 de transformare a postului de consilier juridic debutant în consilier juridic superior treapta I de salarizare este nelegală, deoarece, potrivit art.42 alin.3 din OUG nr.92/2004, prevede că ordonatorii principali de credite pot aproba utilizarea unui număr mai mare de posturi de nivel inferior sau de același nivel prin reducerea corespunzător a unui număr de posturi de nivel superior, cu avizul ANFP; în consecință, în lipsa avizului acestei instituții HCL nr.39/2005 de revocare a HCL nr.26/2005, a fost legală.
La 11.12.2008, - a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Greșit instanța de fond a motivat că dispozițiile art.3 din Ordinul nr.196/2005 sunt nelegale, întrucât ea nu a fost învestită cu o asemenea cerere. Se susține că, atâta timp cât dispozițiile art.3 din ordin nu au fost anulate, ele produc consecințe juridice și deci Instituție Prefectului și-a asumat, prin ordinul arătat, obligația de a face, care, în caz de refuz, reclamanta are dreptul la despăgubiri astfel că, greșit a fost respinsă cererea privind obligarea la plata daunelor.
Se mai susține că Ordinul Prefectului, rămânând în vigoare, chiar dacă este greșit el naște obligații și, în consecință, cererea de acordare a despăgubirilor este întemeiată.
Se mai arată că reclamanta nu este ținută să cunoască legalitatea hotărârii nr.26/31.03.2005 și nici faptul că a existat sau nu avizul ANFP, iar la data la care aceasta și-a dat demisia exista în organigrama aparatului de specialitate al Primarului Orașului postul corespunzător gradului reclamantei și în consecință orice discuție cu privire la legalitatea sau nelegalitatea ordinului este neavenită, cu atât mai mult cu cât acesta este încă în vigoare.
La 23 februarie 2009 Instituția Prefectului Județului Vad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se susține că la data la care reclamanta și-a dat demisia nu exista în organigrama aparatului propriu al Primarului Orașului un post vacant de consilier juridic superior, ci de consilier juridic debutant și aceasta trebuia să știe că nu se poate transforma un post inferior în unul de nivel superior.
De asemenea, mai arată că Prefectul nu poate fi făcut răspunzător de nerespectarea dispozițiilor art.3 din Ordinul nr.196/2005, întrucât el nu are atribuții de numire în funcția publică de funcționar în aparatul de specialitate al Primarului Orașului.
De asemenea, la 26 februarie 2009 a depus întâmpinare și Primăria Orașului, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu este posibilă respectarea dispozițiilor art.3 din Ordinul Prefectului, neexistând în organigrama Primăriei Orașului un post de consilier juridic cls.I, grad profesional superior, treapta I de salarizare.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile recurentei, încadrate de această în motivele prevăzute de art.304 pct.7-9 Cod pr.civilă, ca și art.3041Cod pr.civilă.
1. Nu este fondată critica recurentei întemeiată pe motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Recurenta susține că instanța de fond a invocat motive străine de natura pricinii prin aceea că, deși nu a fost învestită cu verificarea nulității dispozițiilor art.3 din Ordinul nr.196/2005, aceasta și-a întemeiat soluția pe faptul că dispozițiile arătate ar fi contrare legii.
Curtea constată că, în adevăr, instanța de fond a reținut că dispozițiile art.3 din Ordinul nr.196/2005 sunt contrare dispozițiilor art.63 alin.5 lit.e și art.74 alin.2 din Legea nr.215/2001, deoarece Primarul este autoritatea care numește personalul din cadrul aparatului propriu de specialitate și nu Prefectul, între aceștia neexistând un raport de subordonare.
Curtea, verificând această critică, constată că judecata făcută de instanța de fond este legală și nu străină de natura pricinii deoarece, ea trebuia să verifice dacă Primarul Orașului a refuzat legal sau nu trecerea reclamantei în funcția de consilier juridic cls.I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, așa cum a fost dispus prin art.3 din ordinul arătat.
2. Cu privire la motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod pr.civilă invocat textual de recurentă.
Curtea constată că recurenta a invocat textul arătat mai sus, însă nu există nicio critică cu privire la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, ori schimbarea naturii sau a înțelesului acestuia.
Admițând că, implicit, recurenta ar fi invocat și aceste motive, curtea constată că nu există nicio interpretare greșită a actului dedus judecății, respectiv Ordinul nr.196/2005 și nicio schimbare a naturii sau a înțelesului acestuia.
Tribunalul a reținut că actul administrativ individual în litigiu este în vigoare, așa cum susține și recurentă, dar că el nu produce efecte juridice față de autoritatea publică locală deoarece textul art.3 din acest act administrativ nu are autoritate față de primărie.
În concluzie, instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
3. Cu privire la motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civlă.
În esență, recurenta critică soluția instanție de fond ca nelegală, întrucât ea nu a dat efect juridic art.3 din Ordinul nr.196/2005, deși acesta nu a fost anulat.
Verificând această critică se constată că este nefondată.
În fapt, curtea constată că reclamanta și-a dat demisia din funcția de secretar al consiliului local la 30.03.2005 și că la acea dată nu exista un post vacant corespunzător gradului său profesional. Ulterior, la 04.04.2005, Instituția Prefectului Județului Vae mis Ordinul nr.196/2005, prin care a constatat încetat raportul de serviciu al reclamantei prin demisie, iar prin art.3 a dispus ca primarul să o treacă în funcția publică de execuție de consilier juridic cls.I, grad profesional superior, treapta I de salarizare.
Obiectul litigiului este: dacă acest act administrativ obligă pe emitent și pe autoritatea publică locală.
Curtea constată că nici una dintre pârâte nu poate fi ținută de executarea dispozițiilor art.3 din ordinul arătat.
Astfel, Primarul Orașului - - fost primar la data emiterii ordinului arătat - nu poate fi ținut să execute aceste dispoziții întrucât în prezent el nu se mai află în funcție.
De asemenea, nici la data la care el se afla în funcție nu putea fi ținut să pună în aplicare dispozițiile ordinului întrucât actul nu produce efecte juridice față de acesta, autoritățile administrației publice locale nefiind subordonate prefectului, așa cum corect a reținut instanța de fond invocând art.13 din Legea nr.340/2004.
Pentru aceleași motive nici primarul actual al Orașului nu poate fi ținut la executarea acestor dispoziții.
În fine, nici Instituția Prefectului Județului V nu poate fi obligată nici să o numească în funcție pe recurentă și nici să plătească daune pentru că autoritatea locală a Orașului nu a pus în aplicare dispozițiile art.3 din Ordinul nr.196/2005.
Această dispoziție nu creează nicio obligație în sarcina emitentului. Pentru a exista o astfel de obligație trebuia ca ea să fie menționată în textul actului sau cel puțin să poată fi dedusă din interpretarea actului. Indiferent de modul în care ar fi interpretat actul arătat, nu se poate deduce că Instituția Prefectului Județului V și-a asumat o obligație față de recurentă prin acest act. De altfel, reclamanta doar a afirmat existența obligației acestei instituții, calificând-o ca fiind o obligație de a face, însă nu a precizat conținutul ei și nici nu a arătat de unde rezultă această obligație cu atât mai mult cu cât literar ea nu există.
În consecință, nu poate fi reținută critica recurentei prin care susține că Instituția Prefectului și-ar fi asumat o obligație de a face și că pentru neexecutarea ei, instituția trebuie să fie obligată la daune compensatorii reprezentând salariile pe care aceasta trebuia să le primească.
În concluzie, se va respinge recursul și pentru această critică.
4. Nu este fondată nici critica întemeiată pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă.
Recurenta nu a invocat expres o critică pe temeiul textului arătat mai sus, însă instanța, din oficiu, verificând temeinicia sentinței constată că situația de fapt reținută de instanța de fond este corect stabilită.
În concluzie, se va respinge și această critică ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta domiciliată în, Calea lui, nr.277, județul V, împotriva sentinței civile nr.1141 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL ORAȘULUI cu sediul în,-, județul și INSTITUȚIA PREFECTULUI V - cu sediul în Rm. V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
08.04.2009
Red.DV
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
