Alte cereri. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 26.11.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr.374
Ședința publică din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea SC SRL T împotriva deciziei civile nr.1231 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 martie 2009 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față constată:
Prin contestația în anulare întemeiată pe art.318 alin.2 Cod procedură civilă, contestatoarea SC SRL Tas olicitat anularea deciziei civile nr.1231/13.XI.2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Timișoara.
În motivare contestatoarea susține că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra excepției necompetentei sale materiale de a judeca recursul formulat, motiv de casare inserat de către intervenienții și în cererea formulată de aceștia.
Prin decizia 1231/13.11.2008, Curtea de Apel Timișoara a hotărât doar ce instanță este competentă să judece litigiul în primă instanță.
Consideră că, în situația de față, Curtea de Apel Timișoara nu era legal investită să se pronunțe asupra competentei unei alte instanțe de a judeca litigiul in prima instanța, de vreme ce nu s-a pronunțat asupra propriei sale competente de a soluționa recursul.
La ședințele de judecată s-au discutat probleme de fond, problemele
de fond ale cauzei iar instanța a rămas în pronunțare cu privire la
acestea.
La nici unul din termenele de judecată nu au fost puse în discuția părților excepțiile de procedură cu privire la competența materială. Prin urmare, instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la competența materială fără a pune aceasta excepție în discuția pârtilor.
Consideră că astfel a fost încălcat în mod grav principiul contradictorialității ședințelor de judecată, principiu care guvernează judecarea cauzelor contencioase.
Instanța de recurs, în mod greșit a interpretat procesul verbal
încheiat de S la data 18.10.2006 ca fiind un proces verbal
de contravenție și nu unul administrativ, fapt ce a dus la o calificare
greșita a prezentului litigiu ca nefiind de contencios administrativ.
Se arătă că, procesul verbal de cercetare încheiat de S la data 18.10.2006 este, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ, pentru că este un"act unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică în vederea executării în concret a legii, dând naștere, modificând și stingând raporturi juridice". A se vedea titlurile XIII, XIV, XVI, XVII și XVIII din procesul verbal de cercetare.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 republicată prevede că Inspecția este un organ de specialitate a Administrației Publice Centrale
în subordinea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, cu sediul în municipiul Inspectoratele teritoriale sunt unități cu personalitate juridica, n subordinea Inspecției. Rezultă că pârâta este o autoritate publică în înțelesul art.2 alin.1 lit.b din Legea 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, " orice persoană care se consideră vătămată într-un drept alsău ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ. se poate adresainstanței de contencios administrativcompetente, pentru anularea actului,. și repararea pagubei ce i-a fost cauzată ."
Se mai adăugă că stabilirea unor eventuale contravenții ca urmare a cercetării este o activitate independenta de cercetarea accidentului. ITM poate stabili ca un accident este unul de munca și fără a constata săvârșirea unor contravenții. Atribuțiile ITM de cercetare a accidentelor de munca este independenta de atribuțiile acestuia in domeniul contravențional. Astfel, sancțiunile contravenționale aplicate in urma controlului paratei nu au nici o influenta asupra cercetării accidentului si stabilirii daca acesta este unul de munca sau nu.
Prin urmare, prin decizia pronunțată, instanța de recurs în mod nelegal, a restrâns obiectul acțiunii sale. Astfel, instanța de fond și de control judiciar se vor putea pronunța doar asupra părții contravenționale a procesului-verbal, nu și asupra încadrării evenimentului ca accident de muncă.
Într- cauză similară, având ca obiect o acțiune a societății împotriva unui proces verbal de cercetare, emis de Inspectoratul Teritorial d e munca O, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios-administrativ, a decis că este competentă material să judece cauza, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 18.09.2008 în dosarul nr-. Consideră că în acest fel este dovedită practica Curții de Apel Timișoara cu privire la judecarea cauzelor prin care se solicită anularea proceselor de cercetare a accidentelor de muncă emise de ITM-uri.
Examinând contestația în anulare de față, prin raportare la prevederile art.318 alin.2 Cod procedură civilă, se respinge ca nefondată pentru că:
Art.318 alin.2 Cod procedură civilă prevede că: "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Potrivit deciziei civile nr.1231/13.XI.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au fost admise recursurile declarate de pârâtul S și intervenienții și împotriva sentinței civile nr.485/27.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Timiș, a fost casată sentința și a fost trimisă cauza spre competență soluționare, în primă instanță, la Judecătoria Timișoara, pe motiv că prin procesul verbal din 18.2006 încheiat de S s-au constatat abateri de la normele privind protecția muncii și s-au prevăzut sancțiuni și măsuri de intrare în legalitate.
Curtea mai reține că, potrivit deciziei civile nr.1231/13.XI.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și a înșiși motivelor cuprinse în contestația de față, contestatoarea nu a invocat personal excepția necompetenței materiale a curții de a judeca recursul formulat împotriva sentinței civile nr.485/27.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, această excepție fiind ridicată prin cererea de intervenție de către intervenienții și.
Cum art.318 alin.2 Cod procedură civilă dă posibilitatea formulării contestației în anulare numai de către partea care a invocat un motiv de recurs și cu privire la care instanța de recurs, nu s-a pronunțat, contestația de față este nefondată și sub acest aspect.
Susținerile din contestație legate de interpretarea greșită a naturii procesului verbal încheiat la data de 18.2006 de S, nu se circumscriu noțiunii de eroare materială la care se referă art.318 Cod procedură civilă, pentru că vizează probleme de analiză ale actului dedus judecății, deci de judecată, motiv pentru care contestația în anulare este de asemenea nefondată, astfel că se respinge.
Raportat la soluția dată în cauză, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, contestatoarea va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată față de intimații și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL T împotriva deciziei civile nr.1231/13.XI.2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara.
Obligă contestatoarea să plătească intimaților și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 11.III.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.-20.III.2009
Tehnored. /2 ex./2.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Instanța de recurs:Curtea de Apel Timișoara
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
