Alte cereri. Decizia 386/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 386
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU () și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J, împotriva sentinței nr.2240 din 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentele pârâte ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU () și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termenul legal, că recurentele pârâte au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.2240 din 27 noiembrie 2009, Tribunalul Gorja admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice G și a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU () și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J și a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 3749 lei, reprezentând taxă specială de poluare, achitată cu chitanța seria - nr.- din data de 13.10.2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut din înscrisurile depuse că autoturismul în cauză este din categoria M (1), are capacitatea cilindrică 2497 cm3.Autoturismul a fost fabricat în anul 2004 și înmatriculat pentru prima dată în Germania. A fost cumpărat de reclamant în data de 10.08.2009, care s-a prezentat la autoritățile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima dată în România. Problema de drept care se pune în cauza este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale, comunitare și nu în ultimul rând celei naționale.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 si art 9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competentă (art. 5 alin. 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul a utilizat interpretarea teleologica (după scop): În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second - hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cm3, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare E 3, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 si 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
Rezultă că, pentru autovehiculul second-hand în cauză, care face parte din categoria N1 si nu are norma de poluare Euro 4, reclamanta ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitarii Europene prevede:,Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din doua argumente:
Constituția României: De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speța, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima data în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: compărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate ca în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 si 218/2008, potrivit căruia: `Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia româneasca, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferența de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV der en (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior; doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului,poluatorul plătește".
Acest tip de discriminare se discută insă, în raport de art. 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 si a art 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții față de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea acțiunii în acest sens și nechemarea în judecată a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării).
Asupra excepției invocate, în urma analizării actelor aflate la dosar, tribunalul a reținut că este întemeiată.
S-a constatat că DGFP G nu se află in raporturi juridice de natură fiscală cu reclamantul.
În ceea privește admisibilitatea cererii de față, s-a constatat faptul că prin cererea înregistrată sub nr.58936/21.10.2009 reclamantul a solicitat restituirea efectivă a sumei de 3749 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pârâtele în întâmpinare invocă faptul că reclamantul nu a contestat decizia nr.57818/13.10.2009 emisă de Tg.J, care este act administrativ fiscal în conformitate cu prevederile art.41 din OG nr.92/2003 în baza căruia s-a încasat suma de 3749 lei reprezentând taxa de poluare, însă în primul rând reclamantul nu a contestat această decizie, care este emisă conform dispozițiilor art. 6 din OUG nr.50/2008 și care se referă la calculul acestei taxe, iar în al doilea rând prin cererea înregistrată a solicitat restituirea taxei de poluare și nu refacerea calculului taxei, considerând că această taxă a fost introdusă în mod ilegal și discriminează cetățenii României față de ceilalți cetățeni din statele membre ale Uniunii Europene, încălcând astfel art.90 din Tratatul de aderare la UE. În consecință, tribunalul, precum și pârâta au fost investite cu o cerere ce vizează nelegalitatea obligării reclamantului la taxa de poluare ca urmare a primei înmatriculări în România a autoturismului cumpărat din Germania și calculul efectuat prin decizie care există la dosar.
Ordinul de plată a taxei de poluare nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă. Ordinul respectiv emană de la intimata reclamantă, iar nu de la autoritatea administrativă. Reclamantul, apreciind că taxa solicitată de către pârâtă este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz este un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantului trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate și acesta s-a apreciat că este nefondat, deoarece acțiunea reclamantului nu este întemeiată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Este adevărat că Uniunea Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe de poluare a autoturismelor, dar nu condiționează plata acestei taxe doar pentru anumite autoturisme sau anumite persoane, cu ocazia primei înmatriculări, în caz contrar reclamanta fiind în imposibilitatea de a folosi acest bun, ceea ce reprezintă atât o încălcare a dreptului de folosință ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate, cât și o încălcare a dreptului la liberă circulație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU () și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG
În motivarea recursului său, Administrația Fondului pentru Mediu a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată fără temei legal. Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere obiectul acesteia, respectiv restituirea taxei pe poluare.
Acest obiect nu se încadrează în dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004, întrucât reclamantul formulează o acțiune care nu este îndreptată împotriva unui răspuns la o plângere prealabilă sau pentru că nu ar fi primit nici un răspuns de la pârâtă ori ar fi primit un refuz nejustificat de soluționare a cererii, ci formulează o acțiune care are ca obiect restituirea unei sume.
Ori, întrucât interesul de a acționa în justiție pe calea contenciosului administrativ este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit și totodată, având în vedere obiectul cererii formulate de reclamant, a arătat recurenta pârâtă că acțiunea este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, recurenta pârâtă a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată, având în vedere următoarele considerente: OUG 50/2008 nu face nici o distincție între produsele naționale și cele provenind din celelalte state membre, fiind totodată prevăzută posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei, conform art.8 din ordonanță.
Mai mult, prin OUG nr.50/2008 a fost abrogată taxa specială de primă înmatriculare pentru că, prin această taxă, România încalcă prevederile art.90 din Tratatul CE, iar taxa nou instituită este conformă cu legislația europeană. Acest act normativ este acceptat de Comisia Europeană ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar. În aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile instanței de fond, potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare.
A mai arătat recurenta pârâtă că în repetate rânduri Curtea Europeană de Justiție a afirmat că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile art.90 din Tratatul CE. Astfel, nici un stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
De asemenea, recurenta pârâtă a arătat că, doar în măsura în care se protejează produsele interne în detrimentul celor provenind din celelalte state membre UE, prin stabilirea de taxe mai mari, și că prin OUG 50/2008 nu se face nici o distincție între produsele naționale și cele provenind din celelalte state membre.
În motivarea recursului său Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg Jaa rătat că în mod greșit instanța de fond a anulat adresa nr.15330/12.03.2009, emisă de, însă această adresă nu reprezintă un act administrativ fiscal conform OG 92/2003 și nu poate fi contestată potrivit art.1 din Legea 554/2004.
Un alt motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă îl reprezintă nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că beneficiarul de drept al sumei este Administrația Fondului pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, recurenta pârâtă a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât nu există prevederi legale care să dispună restituirea taxei potrivit OUG 50/2008.
Instanța de fond a considerat în mod netemeinic și nelegal că încasarea sa făcut în mod nelegal, menționând ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană.
Întrucât OUG 50/2008 respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare, în consecință nu contravine Tratatului, fapt recunoscut de către Curtea Europeană de Justiție.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea le apreciază ca fiind fondată, însă pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.2240/2009, Tribunalul Gorj - Secția CAF a admis acțiunea promovată de reclamantul, prin care a solicitat restituirea taxei de poluare pentru autoturismul marca BMW adus dintr-un stat aparținând Uniunii Europene.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut aplicabilitatea directă a art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și prioritatea față de dispozițiile legale interne, OUG 50/2008, apreciind că aceste dispoziții legale interne sunt contrare normelor europene.
Analizând compatibilitatea taxei pe poluare cu dreptul comunitar, Curtea constată că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Astfel, OUG 50/2008 stabilește, în art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxă care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar, potrivit dispozițiilor art.4, obligația de plată a taxei intervine în momentul în care utilizatorul unui autoturism intenționează utilizarea acestuia, plata fiind percepută cu ocazia primei înmatriculări sau la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Aceste dispoziții constituie cadrul legal pentru reglementarea principiilor europene ale liberei circulații a mărfurilor, al liberei concurențe în interiorul Pieței Comune și al neutralității impozitării interne.
În ceea ce privește taxarea autovehiculelor, pentru care nu există legislație europeană primară sau secundară de reglementare, trebuie analizată, în raport de principiile generale de drept comunitar referitoare la transparență, neutralitate fiscală sau taxare excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește (art.174 pct.2 din Tratat), conform art.30 din Tratat pot fi impuse interdicții sau restricții la importuri, exporturi sau mărfuri în tranzit care ar putea fi justificate de considerente de moralitate publică, politică publică sau securitate publică, protejarea sănătății și vieții oamenilor, animalelor sau a plantelor (.), fără ca acestea să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre.
Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar, Curtea reține următoarele: conform preambulului la OUG 50/2008, taxa pe poluare a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței CJCE.
Evident, obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cât și prin modul de impunere.
De asemenea, determinarea taxei poluare se realizează conform art.6 din OUG 50/2008 pe baza unor criterii obiective și transparente, ținând de tipul motorului, capacitatea cilindrică, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4.
Caracterul proporțional al taxei rezultă din aceea că este stabilită în funcție de gradul de poluare și de eficiența energetică, cuantumul acesteia fiind mai mare pe măsură ce performanțele de mediu scad. Elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, iar criteriile de calcul au un caracter adecvat scopului instituit, de protejare a mediului.
În acest sens, prin OUG 50/2008 s-a stabilit o grilă de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață, fiind prevăzută totodată posibilitatea contestării de către contribuabil dacă face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila fixă.
Cu privire la interdicția creării unei discriminări între bunurile importate și cele autohtone, se reține că o astfel de discriminare nu există, legislația națională aplicându-se deopotrivă bunurilor din producția internă și celor din producția externă.
OUG nr.50/2008 nu cuprinde dispoziții referitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu caracter echivalent.
Cum se constată din dispozițiile OUG 50/2008, taxa se percepe la prima înmatriculare sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri pentru toate autovehiculele din categoriile M1- M3 și N1 - N3, indiferent din ce stat comunitar provine autovehiculul, condiția esențială și singulară fiind aceea de a fi la prima înmatriculare.
Cu privire la existența unei discriminări între bunurile importate și cele autohtone, CJCE a stabilit că neimpunerea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale ce reglementează taxa de primă înmatriculare, concomitent cu impunerea taxei autovehiculelor second-hand importate din statele membre nu contravine art.90 CE. Astfel s-a stabilit că "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de primă înmatriculare nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite și taxe sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".
Având în vedere și reglementarea legală a posibilității de contestare a cuantumului taxei de mediu, conform art.10 alin.8, se reține respectarea principiului neutralității absolute a taxei.
În raport de cele arătate anterior Curtea reține că taxa de poluare reglementată de dispozițiile OUG 50/2008 nu este contrară art.90 paragraf 1 din Tratatul CE, respectând principiile generale comunitare.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv ( a se vedea deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag.12; cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, parag.17).
De asemenea, Eaa rătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu ( a se vedea decizia E în cauzele conexate C-290/05 și 333-05 și, parag.52).
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența Eas tabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea decizia E în cauza C-345/93, parag.20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxei noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente (a se vedea decizia E în cauzele conexate C-290/05 și 333-05 și Hona, parag.49).
Sunt astfel fondate motivele de recurs formulate de recurentele pârâte privind nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond.
În ceea ce privește motivul de recurs privind greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii în raport de obiectul acțiunii reclamantului, Curtea reține că nu este fondat.
Astfel,reclamantul a achiziționat în anul 2009 un autoturism, iar în vederea înmatriculării a achitat taxa de poluare cu chitanța - nr. - din 13.10.2009.
Acesta s-a adresat Tg.J solicitînd restituirea taxei achitate, motivînd că aceasta este încasată nelegal, cu nesocotirea art.90 din Tratatul Comunității Europene, fără a fi depus un răspuns la această solicitare.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat în mod corect excepția inadmisibilității acțiunii,întrucăt:
Procedura restituirii sumelor de la bugetul de stat încasate fără temei legal este reglementată de art.113, în prezent art 117.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie la cerere debitorului.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.199Cod Procedură Fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
Reclamantul a parcurs astfel procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire, iar organul fiscal nu a răspuns.
În speță, nu sunt incidente disp. art 205 Fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrativ fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu, refuz manifestat prin tăcere.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Pe de altă parte, critica recurentei în sensul că acțiunea reclamantului este inadmisibilă ca urmare a necontestării deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de Administrația Finanțelor Publice Tg.-J, nu poate fi reținută având în vedere că procedura prev. de 10 din OUG nr. 50/2008, de cap. VI (Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite) din HG nr. 686/2008, precum și de Ordinul nr. 986/2008 emis de MFP, reglementează doar posibilitatea contestării modalității stabilirii cuantumului taxei și a restituirii diferenței de taxă.
Constatând că dispozițiile legale cu caracter special de mai sus nu se aplică cererilor de restituire a integralității taxei de poluare ca urmare a nedatorării acesteia ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor art. 1 din OUG 50/2008 în raport de normele comunitare, Curtea reține că acestor cereri li se aplică dispozițiile legale cu caracter general prev. de art. 117 din Codul d e procedură fiscală și de Ordinul 1899/2004.
În raport de motivele expuse anterior,în temeiul art 312, vor fi admise recursurile declarate în cauză, va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU () și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J, împotriva sentinței nr.2240 din 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Robert Emanoil Condurat, Alina
