Alte cereri. Sentința 39/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 39/F/CA/2008 DOSAR NR-
Ședința publică din data de 5 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - judecător
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA PENITENCIARULUI CODLEA și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect contestarea legalității art.5 alin.2 din Decizia nr.305/21 februarie 2007 pronunțată de DIRECTORUL GENERAL AL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 3 martie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrată din prezenta hotărâre, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 martie 2008.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr- reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Codlea anularea art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 305/21.02.2007 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În motivare reclamanții au arătat că prin art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007 a Administrației Naționale a Penitenciarelor se interzice folosirea la activități a deținuților condamnați pentru trafic de stupefiante, fapt ce contravine dispozițiilor Legii nr. 275/2006, care interzice discriminarea.
Pârâtul Penitenciarul Codleaa depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității acțiunii pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea excepției nulității acțiunii pârâtul a invocat dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive pârâtul a arătat că Decizia nr. 305/21.02.2007 a fost emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul Codlea nefăcând altceva decât să pună în executare decizia emisă de organul superior.
Pe fond pârâtul Penitenciarul Codleaa arătat că Decizia nr. 305/21.02.2007 nu încalcă prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele juridice în cursul procesului penal și nici pe cele ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa cum rezultă din alin. 1 al art. 5 din Decizia nr. 305/2007, persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranță sau cele încadrate în categoria deținuților cu grad sporit de risc nu pot fi folosite la activități productive. Aceasta înseamnă că reclamanții, condamnați la pedeapsa închisorii pentru trafic de stupefiante, pot fi folosiți la activități productive, dacă îndeplinesc și celelalte criterii impuse prin decizie și dacă există locuri de muncă disponibile.
Așa cum a statuat Curtea Europeană, a distinge nu înseamnă a discrimina. Diferența de tratament devine discriminare atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără că acestea să se bazeze atunci când autoritățile statale introduc discuții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat încălcarea unui drept. Statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Există o diferență de tratament între personale condamnate privative de libertate diferite și pentru infracțiunii diferite, dar această diferență are o justificare obiectivă și rezonabilă, prin raportate la deosebirile dintre ele. Este absolut rezonabil de a instaura un regim juridic distinct pentru persoane private de liberate care nu se regăsesc într-o situație analogă.
Folosirea la activității gospodărești presupune o anumită liberate de mișcare a persoanelor private de libertate, fără o strictă și permanentă supraveghere din partea funcționarilor penitenciarului. Este și motivul pentru care anumite categorii de persoane private de libertate sunt lipsite de posibilitatea prestării activităților gospodărești, dar nu și de posibilitatea prestării unor activității productive.
Referitor la susținerea reclamantei, conform căreia, în timpul executării pedepsei "este pedepsită cu altă pedeapsă" pentru aceeași faptă consideră că nu este încălcat art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la dreptul de a nu fi pedepsit, de două ori pentru aceeași faptă. Dar calitatea de persoană privată de libertate atrage o serie de limitări a drepturilor, drepturi care nu pot fi exercitate în aceleași condiții în care sunt exercitate de persoane libere. Dreptul la muncă nu este interzis, însă el poate fi exercitat în anumite limite și numai dacă reclamanții îndeplinesc cerințele impuse de prevederile legale în vigoare.
Pârâtul Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare a cererilor, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
S-a arătat că reclamanții și sunt condamnați la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru trafic de droguri.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: Decizia nr. 305/21.02.2007 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor și anexă (41, 63 și 71), încheierea nr. 576/10 decembrie 2007 pronunțată de judecătorul delegat în dosarul nr. 586/2006 ( 59-61), extrasul sentinței nr. 7/22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr-( 62), sentința nr. 78/2008 a Judecătoriei Brașov ( 72-73), cererea reclamantului ( 89-91), încheierea nr. 97/30.03.2007 pronunțată de judecătorul delegat în dosarul nr. 109/2007 ( 92-93), cererea reclamantului ( 94-96) și încheierile nr. 384/17.08.2007 pronunțată de judecătorul delegat în dosarul nr. 397/2007 și nr. 576/10.12.2007 în dosarul nr. 586/2007( 96-100).
Analizând potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă excepțiile invocate instanța constată că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, referitor la excepția netimbrării acțiunii instanța constată că reclamanții și-au îndeplinit obligația legală de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar (filele 38,39), astfel că va respinge ca neîntemeiată această excepție.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Penitenciarului Codlea, invocată de acest pârât, instanța reține că acesta deși nu este emitentul actului atacat, are atribuții în punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în acest act, aspect recunoscut de acesta prin întâmpinare, astfel că hotărârea ce urmează a fi pronunțată de instanță trebuie să îi fie opozabilă, pentru a putea fi pusă în executare, motiv pentru care instanța va respinge și această excepție ca nefondată.
Analizând pe fond acțiunea și materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Reclamanții și au fost condamnați la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante și în prezent execută aceste pedepse în cadrul Penitenciarului Codlea.
Reclamanții au intenționat să efectueze activității gospodărești, însă acest lucru nu le-a fost permis având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, potrivit cărora "se interzice folosirea la activității gospodărești a deținuților care execută pedeapsa sau au în antecedente condamnări pentru infracțiuni de evadare, agresiune sexuală a minorilor, trafic de stupefiante sau infracțiuni contra siguranței statului."
Reclamanții au considerat această restricție discriminatorie, apreciind-o ca o pedeapsă suplimentară.
Instanța constată că această dispoziție este legală și în acord atât cu dispozițiile art. 57- 60 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cât și cu prevederile internaționale, respectiv Declarația Universală a Drepturilor Omului; nr. R (87) 3 adoptată de Comitetul Consiliului Europei la 12 februarie 1987 - Reguli europene pentru penitenciare, Comitetului de Miniștri ai statelor membre referitore la regulile penitenciarelor europene - (2006) 2.
Așa cum a arătat și pârâtul Penitenciarul Codlea nu orice diferență de tratament reprezintă în mod obligatoriu, o discriminare, încălcare unui drept.
Activitățile gospodărești presupun, prin natura lor, o anumită liberate fără o supraveghere strictă și permanentă din partea funcționarilor penitenciarului.
Prin urmare, este firească stabilirea unor criterii în funcție de care să se realizeze selectarea persoanelor care își exprimă disponibilitatea de a presta aceste activități.
Un criteriu, cât se poate de obiectiv, este acela al infracțiunii pentru care persoanele private de libertate au fost condamnate, deoarece acestea sunt fapte cu un grad mai mare sau mai redus de pericol social. Această împrejurare impune realizarea unei selecții.
Aceste infracțiuni sunt expres și limitativ prevăzute de art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/2007 emisă în limitele competențelor legale ale Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind enumerate tocmai pentru realizarea unei bune administrării în cadrul penitenciarelor.
Pentru aceste considerente constatând că dispozițiile art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/2007 sunt emise în mod legal și nu încalcă, în mod arbitrariu, dreptul la muncă al persoanelor private de libertate, instanța va respinge ca nefondat acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Codlea și Administrația Națională a Penitenciarelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul Codlea, invocată de acest pârât.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții (fiul lui și al lui, născut la 6.06.1977) și, (fiica lui și a lui, născută la 23 decembrie 1967) în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2, și PENITENCIARUL CODLEA, cu sediu în,-, județ B având ca obiect anularea art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. C-31.03.2008
Dact. - 07.04.2008-6 ex
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă
