Alte cereri. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 391/CA
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 2: Pinte Violeta Elena
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul Consiliul Local P împotriva sentinței civile nr. 662/CA din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 08 2008, lucrările efectuate în acea zi fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 602/CA din 27 mai 2008, Tribunalul Iași respingând excepția lipsei competenței sale materiale, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local P în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând anularea deciziei nr. 0606/2005 și a titlului executoriu nr. 2/2005, acte ce au fost emise în baza raportului de inspecție fiscală nr. 7484/28.04.2005, prin care, în sarcina Consiliului Local P, s-a reținut existența unui fond de garantare neconstituit în sumă de 3.759.989.871 lei, cu obligarea înregistrării în contabilitate și a achitării către bugetul de stat a sumei totale de 6.940.556.707 lei.
S-a mai reținut că, prin actul nr. 6263/12.07.2005, reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală, somației de plată și titlului executoriu, prin care a fost obligată la plata sumei de 2.906.922.883 lei dobândă și 573.643.953 lei penalități de întârziere, că, în soluționarea contestației, s-a emis decizia nr. 109/09.08.2005 și că, în ceea ce privește această decizie, emisă de I, în mod corect s-a respins contestația împotriva raportului de inspecție fiscală, pentru tardivitate, întrucât s-a depășit termenul de 30 de zile instituit prin art. 177 din nr.OG 92/2003, și că, în mod implicit, pârâta s-a pronunțat în același fel și în ceea ce privește contestația la somația de plată și titlul executor.
Prima instanță, analizând temeinicia deciziei de soluționare a contestației, a titlului executoriu și a somației de plată, reține că acestea sunt contestate pe motiv că obligația principală a fost executată de către autorul obligației principale, la termenele scadente și în cuantumul prevăzut în contract și că într-o astfel de situație, creanța fiscală instituită în sarcina reclamantei este nelegală, ea fiind totodată și nedatorată, întrucât pentru constituirea acelei garanții era necesar să existe o prevedere bugetară corespunzătoare.
În lipsa existenței și aprobării prin buget a unor asemenea cheltuieli, prima instanță a apreciat că instituirea obligației de garantare, în cuantumul prevăzut în actele administrativ-fiscale, era imposibilă, nulă și neavenită, Consiliul Local fiind singurul în drept a aproba bugetul Municipiului
S-a reținut de asemenea că, atâta timp cât titlul executoriu și somația de plată nu sunt criticate din punct de vedere al caracterului lor de acte executorii, ce se constituie în accesorii ale deciziei de impunere, ele nu pot fi anulate decât odată cu acestea, astfel că motivele de nelegalitate și de netemeinicie referitoare la creanțele fiscale impuse inițial prin decizia de impunere nr. 7485/2005 nu pot fi analizate de instanță, întrucât a intervenit sancțiunea decăderii, ca urmare a neformulării contestației în termen împotriva acestui act fiscal generator de obligații în sarcina petentei, autoritate administrativă care, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, s-a considerat că are personalitate juridică, inclusiv calitatea de subiect de drept fiscal.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul Consiliul Local P, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit a făcut aplicarea principiului "accesorium sequitur principale", atâta timp cât atât Codul d e procedură fiscală cât și Legea nr. 554/2004 îi dă dreptul de a ataca concomitent, atât la organul administrativ emitent, cât și la instanța de contencios administrativ, fiecare act administrativ în parte, existând obligația acestora de a se pronunța asupra legalității și temeiniciei atât asupra deciziei emisă de I, cât și în ceea ce privește somația de plată și titlu executoriu, care sunt considerate acte administrativ-fiscale de sine stătătoare și autonome, acte ce au făcut de altfel și obiectul plângerii administrative, în mod nejustificat făcându-se legătura cu decizia de impunere.
Recurentul apreciază de asemenea că în mod nejustificat au fost înlăturate susținerile sale referitoare la lipsa personalității juridice și a patrimoniului, făcându-se confuzie între entitatea administrativă și autoritatea deliberativă a acesteia, statut ce-l face incompatibil cu calitatea de subiect al raportului juridic de drept fiscal, solicitându-se anularea deciziei nr. 109/09.08.2005 și desființarea somației de plată nr. 9696/14.06.2005 și a titlului executoriu nr. 2/14.06.2005 în ceea ce privește obligația de plată a sumei de 2.606.922.883 lei cu titlu de dobândă și a sumei de 573.643.953 lei penalități de întârziere.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Este necontestat faptul că verificarea efectuată de pârâtă, la cererea Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală pentru, Cooperare și Externe, a vizat Consiliul Local P, că, prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 15 aprilie 2005 și înregistrat la I sub nr. 7484/26.04.2005, reclamantul a fost obligat să înregistreze și să achite fondul de garantare neconstituit, în sumă de 3.759.989.871 lei, la care s-au adăugat dobânzi și penalități, că acest act administrativ fiscal a constituit, alături de somația de plată nr. 9696 din 14 iunie 2005 și titlul executoriu nr. 2/14.06.2005, obiectul "contestației și cererii de suspendare a executării silite", ce a fost înregistrată la I sub nr. 13.752/18.07.2005 și respectiv sub nr. 13.519/14.07.2005, și că această contestație a fost respinsă de I prin decizia nr. 109 din 09 august 2005 ca "nedepusă în termen".
În condițiile în care contestația împotriva celor trei acte administrativ-fiscale a fost respinsă de organul administrativ superior ierarhic structurii de control, pe cale de excepție, prima instanță nu mai era în drept să analizeze legătura existentă între actele contestate și actele administrativ fiscale pe care reclamanta a precizat în mod explicit că nu înțelege să le conteste, aducerea în discuție a implicațiilor decurgând din neatacarea deciziei de impunere nr. 7485 din 28 aprilie 2005 precum și a consecințelor decurgând din neinstituirea obligației de garantare, apărând ca o schimbare a naturii actului dedus judecății și o depășire a limitelor investirii, obligația înregistrării fondului de garantare a împrumutului nefiind contestată prin acțiune.
Pe de altă parte, deși organul fiscal a respins contestația ce privea în mod explicit atât raportul de inspecție fiscală, cât și somația de plată nr. 9696/2005 și titlul executoriu nr. 2/2005, în bloc, pe motiv că aceasta a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 176 (actualul art. 207) Cod procedură fiscală, problema tardivității trebuia rezolvată de prima instanță separat pentru fiecare act administrativ - fiscal în parte, având în vedere că raportul de inspecție fiscală a fost comunicat reclamantei la data de 28.04.2005, fiind înregistrat la Primăria P sub nr. 6835, în timp ce actul de comunicare a somației de plată apare înregistrat la reclamantă abia la data de 23 iunie 2005,iar în ceea ce privește titlul executoriu, emis la data de 14 iunie 2005, nu există nici un înscris de natură să probeze data la care acesta a fost comunicat debitorului.
În atare condiții, instanța de fond, era obligată să verifice dacă soluția de respingere a contestației se referea în mod explicit și la somația de plată și titlul executoriu, menționate și nu doar să prezume o abordare implicită, cum s-a reținut în considerentele hotărârii, mai ales că, în raport de data la care reclamanta a luat cunoștință de aceste din urmă acte administrativ-fiscale, soluția de validare a excepției tardivității, pentru fiecare din actele contestate, nu se mai justifica, având în vedere că, potrivit art. 207 Cod procedură fiscală, termenul de 30 de zile, de depunere a contestației, curge de la data comunicării actului (actelor) contestat.
Constatând că nu s-a cercetat și nu s-a clarificat dacă soluția de respingere a contestației, prin decizia nr. 109/09.08.2005, ca nedepusă în termen, este temeinică și legală, cel puțin în ceea ce privește somația de plată și titlul executoriu și nici care ar fi calea de urmat în cazul în care s-ar constata că, în parte, contestația a fost introdusă înlăuntrul termenului de 30 de zile, prevăzut de norma legală evocată, Curtea consideră că hotărârea primei instanțe este rezultatul unei greșite aplicări a legii.
Drept urmare, apreciind că pentru clarificarea chestiunii respectării termenului de depunere a contestației și a stabilirii căii de urmat, în cazul în care s-ar constata că, în tot sau în parte, contestația a fost introdusă în termenul legal, se impun verificări de fond și dezbateri în contradictoriu, ce exced verificărilor permise de art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul reclamantei, va casa hotărârea atacată și o va reține cauza în vederea rejudecării ei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamantul Consiliul Local al Municipiului P împotriva sentinței civile nr. 662/CA din 27 mai 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Reține cauza în vederea rejudecării ei în fond.
Fixează termen de judecată la data de 13 octombrie 2008, pentru care se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
18.09.2008
2 ex.-
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe
recurent CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
și pe intimat DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUN. I, având ca obiect
alte cereri
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent - CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
- intimat - DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la
18 2008
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia, Pinte Violeta Elena, Tăbăltoc
