Alte cereri. Decizia 3976/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3976
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.267 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C - G.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C - G, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic, pentru intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C - G, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 267 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C - G, în favoarea Judecătoriei Caracal.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâtul G - Primarul Municipiului C, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 16580 lei, amendă pe care trebuie să o plătească în favoarea statului, obligarea pârâtului la plata sumei de 72.840 lei reprezentând daune interese în favoarea sa și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin sentința nr. 309/15.05.2007 pronunțată de Tribunalul O l t, irevocabilă prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 4052/05.09.2007 i-a fost aplicată pârâtului o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, până la executarea sentinței nr. 239/2006 a Tribunalului O l t, irevocabilă prin decizia nr. 1380/26.09.2006 prin care pârâtul a fost obligat să elibereze certificat de urbanism pentru terenul situat în Municipiul C,-, județul
Susține reclamantul că prin neexecutarea acestei sentințe a fost prejudiciat, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 580 indice 3 alin 2 teza ultimă privind acordarea daunelor interese in sumă de 72.840 lei, întrucât datorită neemiterii certificatului de urbanism a pierdut o sumă mare de bani neputând vinde terenul în cauză.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 580 indice 3 alin 2, art. 28 alin 1 din legea 554/2004 și art. 274
S-au depus la dosar hotărârile judecătorești invocate.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că în ceea ce privește primul capăt de cerere acesta este lipsit de obiect pârâta emițând certificatul de urbanism nr. 569/10.09.2007, iar în ceea ce privește al doilea capăt al acțiunii referitor la plata daunelor interese a susținut că, în principal operează excepția autorității de lucru judecat, iar în subsidiar că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului cauzat.
Instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale Tribunalului O l
Analizând actele dosarului, prin prisma excepției invocate, în raport de dispozițiile legale se constată că Tribunalul Olt nu are competența soluționării acestei cereri, competența aparținând Judecătoriei Caracal.
Pentru a aprecia astfel tribunalul reține că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată pe dispozițiile art. 580 indice 3 potrivit cărora dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, instanța sesizată de creditor putând obliga pe debitor să plătească în favoarea statului o amendă civilă stabilită pe zi de întârziere pana la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu.
Același text de lege face trimitere la dispozițiile art. 574, care stabilește competența soluționării cauzei instanței de executare, iar conform art. 373 alin 2 aceasta este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Legea 554/2004 se referă în art. 25 la instanța de executare, însă prevede doar că sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 se aplică de instanța de executare care este cea de contencios administrativ.
În cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24, conducătorul instituției pârâte fiind sancționat prin 309/15.05.2007 pronunțată de Tribunalul O l t, irevocabilă prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 4052/05.09.2007, după ce prin sentința 239/2006 a Tribunalului O l t, irevocabilă prin decizia nr. 1380/26.09.2006 se dispusese obligarea pârâtei să emită certificatul de urbanism.
Ca atare, ținând cont de parcurgerea acestei etape în faza executării și de faptul că cererea de față este întemeiată pe dispozițiile art. 580 indice 3 se va declina competența în favoarea Judecătoriei Caracal, Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ neavând competența aplicării sancțiunii prevăzute de art. 580 indice 3
Invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 28 alin 1 din Legea 554/2004 nu are relevanță, acestea prevăzând că instanța stabilește asupra compatibilității aplicării normelor de procedură civilă, cu prilejul soluționării cauzei, nefiind cazul în speța de față.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.158 s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Caracal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Mai precis recurentul-reclamant a susținut că, instanța de fond a apreciat în mod greșit că temeiul acțiunii ar fi reprezentat de dispozițiile art. 5803alin. 2 din pr.civ.
În realitate, așa cum a și indicat în acțiunea introductivă, temeiul juridic a fost reprezentat de dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea 554/2004, iar referirea la dispozițiile art. 5803alin. 2 din pr.civ. s-a realizat doar pentru calculul daunelor - interese solicitate, deoarece legiuitorul a prevăzut stabilirea cuantumului în aceste dispoziții legale, dar care, completează și trebuie aplicate conform Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Totodată a susținut că devreme ce titlul executoriu este reprezentat de sentința nr. 309/15.05.2007 pronunțată de Tribunalul O l t, irevocabilă prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 4052/05.09.2007, sentință pronunțată în materia contenciosului administrativ, în mod evident instanța de executare este cea prevăzută în Capitolul III din Legea nr. 554/2004, respectiv cea de contencios administrativ.
În recurs nu a fost formulată întâmpinare.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 referitoare la "Obligația executării" "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."
Așa cum se observă din conținutul acțiunii introductive, existente la dosarul cauzei, situația de fapt dedusă judecății este cea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus arătate, fiind de altfel întemeiată și în drept pe aceleași dispoziții, situație în care instanța de fond, a pronunțat o hotărâre greșită, prin schimbarea naturii și înțelesului actului dedus judecății.
În mod evident, acțiunea formulată este de competența instanței de contencios administrativ, întrucât privește situația în care o sentință definitivă și irevocabilă pronunțată de instanța de contencios administrativ, nu se execută după aplicarea amenzii, reclamantul solicitând pe această cale despăgubiri.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ. va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceiași instanța de fond, Tribunalul O l
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.267 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C - G.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul O l
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.. -
Jud. Fond.
Tehnored. /2ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
