Alte cereri. Decizia 406/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 406
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Laura Chimoiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.2376 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. TG.J și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. TG.J și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este motivat, iar intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU a formulat întâmpinare.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2376 din 18 decembrie 2009, Tribunalul Gorja admis excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg-J și Administrația Fondului pentru Mediu B și a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că axa de poluare este reglementată juridic de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 ce instituie taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce în conformitate cu art. 14 alin. (1) a intrat în vigoare la 01 iulie 2008.
Cadrul legal ce guvernează materia este completat de Hotărârea nr. 686 din 24 iunie 2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și de Ordinul nr. 986 din 30 iunie 2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule.
raportului juridic de drept material fiscal sunt persoanele menționate în art. 5 alin. (2) din nr.OUG 50/2008.
Determinarea taxei de poluare se realizează în condițiile art. 6 din nr.OUG 50/2008.
Pentru a se preveni cazurile în care s-ar stabili greșit cuantumul taxei, în art. 5 alin. (1) din nr.OUG 50/2008 se prevede că taxa urmează a fi calculată de autoritatea fiscală competentă, aceasta fiind cea menționată la art. 2 lit. d) din ordonanță.
S-a instituit o procedură de contestare a cuantumului taxei, reglementată de art. 10 din nr.OUG 50/2008.
Potrivit alin. (8) din art. 10 din nr.OUG 50/2008, persoana nemulțumită de răspunsul primit în urma contestației are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată.
În legătură cu acest aspect, instanța competentă este cea de contencios administrativ, dat fiind că respingerea contestației s-a realizat cu privire la un act administrativ fiscal.
Actul administrativ fiscal prin care se cuantifică taxa de poluare pentru un autovehicul, după cum stabilește art. 85 alin. (1) pr. fisc. este declarația fiscală și decizia emisă de organul fiscal.
Prin prisma art. 5 alin. (1) din nr.OUG 50/2008, organul fiscal competent să determine taxa" trebuie să emită în acest sens o decizie de impunere".
Actul administrativ fiscal apare în procedura de stabilire a taxei ca o garanție a dreptului contribuabilului de a contesta algoritmul legal de calcul al taxei de poluare ce cuprinde și caracteristicile tehnice ale autovehiculului ( baza de taxare înmulțită cu cota legală taxei).
Cu privire la momentul exigibilității taxei, aceasta este prevăzută de art. 4 din nr.OUG 50/2008.
Actul administrativ fiscal, (decizia de calcul a taxei de poluare) poate fi contestată la organul fiscal competent, potrivit regulilor stabilite de art. 205 și urm. din Cap. I Titlul IX proc. fisc.
Competența de soluționare a contestațiilor este prevăzută de art. 209 din codul d procedură fiscală ce stabilește că: "împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală, se soluționează după cum urmează: a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;"
Dispozițiile art. 218 alin 2 din codul d procedură fiscală prevăd că: (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."
În cauza de față petiționara investit direct instanța de judecată înainte să formuleze contestație împotriva deciziei Tg - J de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, astfel să fie respectate dispozițiile art. 209 din codul d procedură fiscală.
În funcție de soluția dată de organul jurisdicțional administrativ prin decizia de soluționare contestației petiționarului se poate investi instanța de contencios administrativ competentă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că instanța a soluționat cauza fără să antameze fondul și s-a făcut o greșită aplicare a legii.
În motivare, recurentul reclamant a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.109 al.2 proc. civ și art.7 al.1 din legea nr.554/2004, dar nici prevederile art.205-209. proc. fiscală,în condițiile în care înțelege să conteste adresa emisă de pârâtă prin care i-a fost refuzată restituirea sumei plătite.
De asemenea, a arătat recurentul că din conținutul actului administrativ nu reiese dovada comunicării acestui act într-una din modalitățile prevăzute de art.44 proc. fiscală.
Consideră recurentul că refuzul pârâtei de a-i restitui suma plătită cu titlu de taxă de poluare este nejustificat și constituie un act administrativ potrivit art.2 alin.2 din legea nr.554/2004, în privința acestuia nefiind obligatorie parcurgerea procedurii prealabile conform art.7 alin. 5 din aceeași lege.
A susținut recurentul că acțiunea sa e admisibilă, arătând că prevederile nr.OG50/2008 sunt contrare art. 90 din Tratatul CE, iar potrivit art.148 alin.2 din constituția României prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A mai arătat reclamantul că prin aplicarea taxei de poluare se creează o discriminare între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 01.07.2008 și cele care se înmatriculează ulterior.
La data de 16.02.2010 pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului.
În motivarea acestei cereri, pârâta a arătat că recurentul reclamant nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare, întrucât nu o consideră act administrativ, însă potrivit dispozițiilor Ordinului nr.986/2008 acesta reprezintă un titlu de creanță și este un act administrativ fiscal ca și decizia de impunere fiscală. Prin urmare, poate fi contestat potrivit procedurii speciale prevăzută de nr.OG92/2003 și art.206, 207 și art.209 din Codul d e procedură fiscală.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că nu i-a fost comunicată decizia de calcul a taxei, pârâta a arătat că acesta a luat cunoștință de conținutul deciziei prin însăși efectuarea plății și chiar prin cererea de restituire adresată organului emitent al deciziei de calcul.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că din cuprinsul nr.OUG50/2008 rezultă că aceasta respectă exigențele de compatibilitate cu art.90 din Tratatul CE, Comisia Europeană necontestând instituirea taxei ca atare, ci solicitând reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul reclamant, dar și potrivit art.3041proc. civ. Curtea reține următoarele:
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Tg J la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Cu privire la critica vizând greșita admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care intimatul reclamant nu a contestat Decizia de calcul a taxei de poluare emisă de Administrația Finanțelor Publice Tg.J care este un act administrativ fiscal, se rețin următoarele aspecte:
Reclamanta a achiziționat în anul 2007 un autoturism, iar în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de poluare cu chitanța -/08.12.2009.
Acesta s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice G solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr.60156 din 29.10.2009 s-a răspuns reclamantului, în sensul că s-a refuzat restituirea taxei.
S-a arătat de asemenea că, potrivit reglementărilor legale în vigoare în România, MEF nu are competența de a acorda sau aproba exceptări sau scutiri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute în legi, așa încât nu se poate soluționa favorabil cererea sa.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu nerespectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.199 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Pe de altă parte, critica recurentei în sensul că acțiunea reclamantului este inadmisibilă ca urmare a necontestării deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de Administrația Finanțelor Publice Tg.-J, nu poate fi reținută având în vedere că procedura prev. de 10 din OUG nr. 50/2008, de cap. VI (Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite) din HG nr. 686/2008, precum și de Ordinul nr. 986/2008 emis de MFP, reglementează doar posibilitatea contestării modalității stabilirii cuantumului taxei și a restituirii diferenței de taxă.
Constatând că dispozițiile legale cu caracter special de mai sus nu se aplică cererilor de restituire a integralității taxei de poluare ca urmare a nedatorării acesteia ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor art. 1 din OUG 50/2008 în raport de normele comunitare, Curtea reține că acestor cereri li se aplică dispozițiile legale cu caracter general prev. de art. 117 din Codul d e procedură fiscală și de Ordinul 1899/2004 emis de MFP.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este întemeiată, în mod greșit prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază întemeiat recursul declarat de reclamant urmând a-l admite în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, casând sentința și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.2376 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. TG.J și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
4ex/16.03.2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Laura Chimoiu
