Alte cereri. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 412/
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâtul Serviciul Public Comunitar Județean de Evidența Persoanelor V împotriva sentinței civile nr. 179/ din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 septembrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 septembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin setnința civilă nr. 179/ din 16 iunie 2008, Tribunalul Vasluia admis cererea formulată de Sindicatul salariaților din administrația publică locală din cadrul V, în numele și pentru reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Județean de Evidența Persoanelor V, obligând pârâtul să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv, în cuantum de 25 % lunar, calculată la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat, începând cu data de 1 aprilie 2005 și în continuare, drepturi bănești ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul V și că, potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară, de 25 % din solda de funcție, respectiv din salariul de bază, normă ce se aplică și personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne, în condițiile în care, prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, emis de ministerul administrației și internelor, s-a prevăzut, la punctul 9.2, că "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Prima instanță a apreciat că din moment ce reclamanții își desfășoară activitatea ca personal civil în cadrul Consiliului Județean V, prevederea înserată la pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 îi vizează și pe aceștia, întrucât numai în acest fel se asigură egalitatea de tratament salarial pentru personalul ce-și desfășoară activitatea în sectorul de evidență a populației, se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor și ă personalul din cadrul autorității publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului nr. 496/2008, în măsura în care autoritatea dispune de resurse financiare care să asigure plata sporului, fiind dovedit că reclamanții desfășoară activități specifice și după terminarea programului normat de muncă, fapt confirmat de instituția publică pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul Serviciul Public Comunitar Județean de Evidența Persoanelor V, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod nepermis s-a extins sfera de aplicare a prevederilor Ordinului nr. 496/2003, prin includerea salariaților care fac parte din structura instituțiilor subordonate consiliilor județene, în condițiile în care Legea nr. 138/1999 se aplica doar personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne, din modul în care a fost redactat pct. 9.2 nerezultând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului încadrat în administrația publică locală, în condițiile în care Serviciul nu dispune de prevederi bugetare care să-i permită plata sumelor reprezentând indemnizația de dispozitiv.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că Ordinul nr. 496/2003 a fost emis în baza nr.OUG 63/2003, care recunoaște Ministerului Administrației și Internelor competența de reglementare în domeniul funcției publice și a unor activități specifice ale administrației publice locale, el fiind menit că creeze premisa unui regim unitar de reglementare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea pârâtului este nefondată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanții, reprezentați de structura sindicală din care fac parte, au statut de funcționari publici și că ei se află în raporturi de serviciu cu pârâtul-recurent, care este organizat ca instituție publică de interes județean, cu personalitate juridică.
Faptul că, potrivit actului de înființare a Serviciului, acesta este subordonat Consiliului Județean V, autoritate care nu se află în raporturi de subordonare cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, nu-l plasează pe acesta în afara domeniului "administrației publice", la care se referă pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2003, având în vedere că Serviciul Public Comunitar de Evidența Persoanelor are dublă subordonare, acest lucru rezultând în mod expres atât din art. 4 alin. 2 al Hotărârii nr. 136/2004, emisă de Consiliul Județean V, cât și din nr.OUG 63/2003, structura din cadrul Ministerului Internelor chemată să asigure coordonarea și controlul activității Serviciului public comunitar județean fiind Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, relația de subordonare dintre structura centrală și cea teritorială fiind dovedită pe deplin și cu actele aflate la filele 62-65 dosar fond.
Dincolo de raportul existent între Serviciul public de evidență a persoanelor și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Curtea constată că însăși legiuitorul a stabilit prin nr.OUG 63 din 28 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 496/2003, că Ministerul Administrației și Internelor are, printre alte atribuțiuni, și atributul de a îndruma și sprijini autoritățile publice locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și de a asigura, prin structurile de specialitate din subordine, aplicarea strategiei și a Programului de guvernare în domeniul managementului funcției publice și a funcționarilor publici, precum și a activității de evidență a persoanelor, competențe ce presupun și atribuții de reglementare unitară a salarizării funcționarilor publici din sfera activităților monitorizate.
De altfel, recunoscând caracterul neunitar și discriminatoriu al salarizării funcționarilor publici din sectorul de evidență a persoanelor, funcție de momentul și sectorul din care au fost preluați de Serviciul public comunitar, pârâta-recurentă confirmă, prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, că "personalul V efectuează activități specifice serviciului și după program, după caz, în situații deosebite, conform prevederilor legale și ar fi bine să beneficieze legal de această indemnizație".
Ori folosirea funcționarilor publici peste durata normată a programului de muncă, fără a li se asigura o plată corespunzătoare a acestei munci, încalcă dispozițiile art. 41 din Constituția României, revizuită, în mod justificat prima instanță reținând că prestarea muncii în aceleași condiții și de către aceeași categorie de funcționari (salariați) impune angajatorului obligația de a asigura egalitatea de salarizare.
Împrejurarea că pârâtul-recurent nu dispune de fondurile necesare plății indemnizației în cauză, pentru că în prezent a considerat că prevederile Ordinului nr. 496/2003 nu se aplică și personalului său, nu poate constitui un motiv pentru a nu se recunoaște dreptul reclamanților de a primi indemnizația de dispozitiv, întrucât, pe de o parte, recurentul nu-și poate invoca culpa de a fi ignorat o dispoziție normativă a organului central în a cărui coordonare se află, iar pe de altă parte, pentru că este de competența sa să facă demersuri pe lângă ordonatorul principal de credite să-i fie alocate sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici ce nu beneficiază de același regim salarial cu cei care au fost preluați din structurile de evidență a persoanelor din cadrul organelor descentralizate ale Ministerului d e Interne.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Serviciul Public Comunitar Județean de Evidența Persoanelor V împotriva sentinței civile nr. 179/A/16.06.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - --
cu opinie separată,
în sensul admiterii recursului
și respingerii acțiunii
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.09.2008
Tribunalul Vaslui -
Opinie separată
Legea nr. 138/1999 republicată, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede, în art. 13, plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 se interpretează în sensul că se aplică strict unei categorii profesionale care, la data intrării în vigoare a legii, 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din același act normativ, personalul civil din ministerele și instituțiile indicate mai sus, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Reclamanții sunt funcționari publici care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu în structurile de ordine și siguranță publică la care se referă prevederile art. 11 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003, dispoziții reluate în art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007. Cum activitatea desfășurată de reclamanți este diferită de activitățile din structurile de ordine și siguranță publică, activități ce se desfășoară în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, nu se poate reține că le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la plata indemnizației de dispozitiv.
Prin urmare, prevederile din Ordinul nr. 496/2003, potrivit cărora indemnizația se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice nu pot fi interpretate în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă întregului personal civil, ci în sensul că se acordă numai acelei părți care îndeplinește condiția impusă prin ordonanță de urgență, de desfășurare de activități în condiții similare cu cadrele militare. A considera altfel echivalează cu a acorda ordinului ministrului forță juridică superioară ordonanței de urgență, ceea ce nu este permis.
Având în vedere, deci, că reclamanții nu desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, Curtea trebuia să admită recursul și să respingă acțiunea.
Judecător
-- -
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
