Alte cereri. Sentința 43/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA 43/F- Cont
Ședința publică din 24 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ingrid Emina Giosanu judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții, A, G, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, din P,-, județul A, împotriva pârâțilorGUVERNUL ROMÂNIEIcu sediul în B, sector 1, nr.1,MINISTERUL ECONOMIEIcu sediul în B, Calea, nr.152, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR cu sediul în B,- sector 5 șiOFICIUL PARTICIPAȚIILOR STATULUI ȘI ÎN INDUSTRIEcu sediul în B, Calea nr.152, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată prin anularea chitanțelor aflate la dosar, la filele 608-660.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2010, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, deliberând:
Constată că la data de 29 iunie 2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, sub nr- acțiunea formulată de reclamanții, A, G, G, împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR și OFICIUL PARTICIPAȚIILOR STATULUI ȘI ÎN INDUSTRIE, prin care au solicitat: instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe pârâtul Guvernul României să emită hotărârea de guvern prin care să le fie vândute direct acțiuni ale pârâtei SC SA până la limita de 8% din capitalul social, vânzarea urmând a se realiza la același preț cu care acțiunile au fost vândute către investitorul strategic, de 0,0525 EURO/ acțiune, conform Hotărârii a SC SA din data de 14.09.2004, publicată în Monitorul Oficial partea a IV-a la data de 28.09.2004, respectiv 0,2158 lei/acțiune, să fie obligați pârâții Ministerul Economiei și Oficiul Participațiilor Statului și în Industrie să stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă a pachetului de acțiuni, precum și oferirea de către Oficiul Participațiilor Statului și în Industrie spre vânzare către reclamanți a cotei ce le revine din capitalul social.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autoritățile publice chemate în judecată aveau obligația legală ca în temeiul disp.OG nr.55/2003 să emită actul administrativ în baza căruia să opereze transferul acțiunilor. Reclamanții, în calitate de foști angajați ai SC SA, au dobândit aptitudinea de a deține acțiuni la societatea comercială, până la limita a 8% din capitalul social, prin acte normative ulterioare urmând a fi stabilită numai modalitatea concretă de distribuire a acestor acțiuni. Statul român recunoscut dreptul salariaților de a beneficia de cele 8% din acțiunile, în conformitate de OG nr.55/2003, însă autoritățile au sistat apariția hotărârii de guvern care să concretizeze acest drept. Au mai arătat deși au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă au primit răspuns doar de la AVAS, care a recunoscut că a inițiat proiectul de hotărâre de guvern, aspect confirmat și de Ministerul Economiei și Finanțelor, fără ca până în prezent să fie emisă respectiva hotărâre.
La data de 31 august 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României, care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea de esență că legiuitorul a conferit guvernului competența legală de a stabili cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor și, implicit, competența de a stabili momentul la care se va emite o hotărâre de guvern precum cea solicitată de reclamanți.
La 1 septembrie 2009, s-a formulat întâmpinare și din partea Oficiului Participațiilor Statului și în Industrie, prin care a arătat că a făcut demersurile necesare în sensul elaborării proiectului de hotărâre de guvern, însă singura autoritate în măsură să adopte respectivul act normativ este guvernul, cererea fiind nefondată.
La rândul său, Ministerul Economiei a solicitat respingerea cererilor de chemare în judecată, cu motivarea că atât Oficiul Participațiilor cât și AVAS au inițiat un proiect de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și interpretarea OG nr.55/2003, însă nu a primit avizul Ministerului d e Justiție. S-a mai susținut că instanța de judecată nu se poate substitui atribuțiilor executivului, iar solicitarea reclamanților de a achiziționa acțiuni va putea fi exercitată numai după emiterea hotărârii de guvern în aplicarea prevederilor OG nr.55/2003.
La 16 septembrie 2009, s-a înregistrat și întâmpinarea formulată de Ministerul Finanțelor Publice, care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa în acest dosar, întrucât după reorganizarea administrației publice centrale, Ministerul Economiei și Finanțelor s-a desființat, potrivit art.8 teza finală din OUG nr.221/2008, înființându-se Ministerul Finanțelor Publice și separat Ministerul Economiei, doar acesta din urmă preluând activitatea Oficiului Participațiilor Statului și în Industrie.
Reclamanții au depus la dosar copii de pe actele de identitate și de pe carnetele de muncă, dovada achitării taxei de timbru de câte 4 lei și 0,3 lei timbru judiciar, dovezile privind realizarea procedurii prealabile reglementate de art.7 din Legea nr.554/2009 ( filele 661 - 670), precum și tabelul nominal cu situația contractului de muncă a reclamanților însoțit de un alt tabel nominal cu reclamanții, toți aceștia exprimându-și acordul ca interesele lor să fie reprezentate de, conform solicitării instanței din 30 septembrie 2009, întemeiată pe disp.art.114 alin.5 Cod pr.civilă.
Examinând prezenta cerere, prin prisma actelor dosarului, a reglementărilor legale aplicabile și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Potrivit tabelului nominal de la filele 671 - 673, confirmat și de copiile cărților de muncă, toți reclamanții aveau calitatea de salariați ai SC SA la data de 1 ianuarie 2003, anterior momentului la care societatea comercială s-a privatizat, prin vânzarea către investitorul Austria a pachetului majoritar de acțiuni deținut de către stat.
Pentru realizarea procesului de privatizare a fost emisă OG nr.55/2003, prin care s-a prevăzut o măsură avantajoasă pentru salariații societății, care, în temeiul art.I, au dreptul de a cumpăra, potrivit legii, în mod direct, prin derogare de la prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, și ale art.1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care s-au vândut acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Prin art.V din aceeași ordonanță s-au modificat dispozițiile OG nr.49/1997 privind înființarea SA, în sensul stabilirii limitei din capital ce poate fi vândut în mod direct salariaților, precizându-se că prin hotărâre de guvern se va stabili cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia.
În vederea finalizării vânzării s-a autorizat ( conform art.IV) Ministerul Economiei și Comerțului, prin Oficiul Participațiilor Statului și în Industrie, să stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă a pachetului de acțiuni, prevăzut de lege, către salariații Societății Naționale a "" - Deși guvernul și-a asumat această obligație, nici până în prezent nu a adoptat actul administrativ impus de textul ordonanței, astfel că dreptul reclamanților, consacrat printr-o normă legală, nu a fost concretizat, cu toate că erau deținătorii unui "bun" definit de art.1 din Protocolul adițional la CEDO.
Nu se poate reține apărarea pârâților în sensul că s-ar încălca atribuțiile executivului prin obligarea la emiterea unei hotărâri de guvern sau la adoptarea unor anumite conduite, pentru că reclamanții au o speranță legitimă în concretizarea dreptului lor, deja configurat printr-un act normativ, în caz contrar acesta fiind lipsit de conținut. Esențial este faptul că Guvernul trebuie să se conformeze dispoziției preexistente, de adoptare a unei hotărâri prin care să vândă reclamanților direct acțiunile la SC SA, până la limita de 8% din capitalul social, la același preț de vânzare a acțiunilor către.
Ordinea firească a demersurilor impuse autorităților este: emiterea hotărârii de guvern, urmată de stabilirea procedurilor, termenelor și condițiilor pentru vânzarea acțiunilor și oferirea spre vânzare directă a acțiunilor. Fără hotărârea de guvern, deci fără a se stabili în mod concret cota ce urmează a fi transmisă salariaților SC SA, nu se poate trece la celelalte etape, astfel că doar primul capăt de cerere poate fi admis, toate celelalte apărând ca premature.
Se va reține, în plus, că Ministerul Economiei și Oficiul Participaților Statului și în Industrie nu au culpă procesuală, cât timp au încercat elaborarea unui proiect de act prin care să stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă, ce nu primit însă avizele corespunzătoare.
Se va observa, de asemenea, că oferirea spre vânzare a acțiunilor, cerere ce face obiectul petitului 3, constituie o operațiune cu natură strict comercială, ce nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ.
Ministerul Finanțelor este lipsit de calitate procesuală pasivă, întrucât, urmare a reorganizării aparatului administrației centrale, fostul Ministerul al Economiei și Finanțelor a fost desființat, creându-se două noi ministere, al Finanțelor și un altul al Economiei, doar acesta din urmă având atribuții în ceea ce privește procesul de privatizare, prin preluarea activității.
În concluzie, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, constatând că Guvernul României nu și-a îndeplinit obligația asumată prin OG nr. 55/2003, de a emite actul administrativ prevăzut de ordonanță (în speță, acesta acționând ca putere publică ci nu în regim privat), Curtea va admite primul capăt de cerere, conform celor ce se vor arăta în dispozitiv, celelalte petituri urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții reclamanții, A, G, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, din P,-, județul A, reprezentați în temeiul art. 114 alin.5 Cod pr. civilă, de reclamantul, cu același domiciliul ales la Cabinet avocat, P,-, județul A, împotriva pârâțilorGUVERNUL ROMÂNIEIcu sediul în B, sector 1, nr.1, MINISTERUL ECONOMIEI cu sediul în B, Calea, nr.152, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR cu sediul în B,- sector 5 șiOFICIUL PARTICIPAȚIILOR STATULUI ȘI ÎN INDUSTRIEcu sediul în B, Calea nr.152, sector 1.
Obligă pe pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI să emită hotărârea de Guvern prin care să fie vândute direct reclamanților acțiuni ale SC SA, până la limita de 8% din capitalul social, vânzarea urmând a se face la același preț de vânzare către, respectiv 0,0525 EURO/ acțiune sau 0,2158 lei/acțiune.
Respinge celelalte capete de cerere, îndreptate împotriva celorlalți pârâți.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Red.
TC/7 ex.
25.02.2010
Președinte:Ingrid Emina GiosanuJudecători:Ingrid Emina Giosanu
