Alte cereri. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. 435/ CA
Ședința publică de la 23 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile formulate în contencios administrativ și fiscal de reclamant, domiciliat în mun. T,-, județul T și pârâtul, domiciliat în T, str. -, -.2,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr. 518/27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNCIPIULUI T - PRIN PRIMAR, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect alte cereri anulare autorizație de construire, obligația de a face, pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.10.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009 și 23.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 2891/88/22.11.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primăria Mun. T, Consiliul Local T, Inspectoratul de Stat în Construcții, și SC SRL T, pentru a se dispune suspendarea autorizației de construcție nr. 601/2006, oprirea lucrărilor de construcție executate până la soluționarea pe fond a cauzei și anularea aceleiași autorizații prin care s-a aprobat construcția unui imobil P + 3, în Mun. T, str. B--, nr. 1.
În motivare, reclamantul a arătat că vecinul său, a început construcția unui imobil P + 3, fără a respecta dispozițiile legale relative la distanța regulamentară față de locuința sa și încălcând și prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 10/1991 în sensul că, deși inițial, la rugămintea vecinilor și fiind de bună credință, a dat o declarație pe proprie răspundere la BNP, autentificată sub nr. 1810/11.08.2006 prin care a fost de acord cu construcția P + 3, ulterior a revocat-o pentru că nu s-a respectat distanța minimă și i-au fost aduce prejudicii imobilului aflat în proprietatea sa.
S-a mai susținut că toate geamurile imobilului său, ce constituie graniță, au vedere spre proprietatea vecinului său ce a început să-și construiască clădirea la distanță de aproximativ 0.70 și pe alocuri 1,20, contrar disp. art. 612 cod civil care prevăd o distanță de minim 1.90 între clădiri, fiind încălcate și disp. art. 2 din Ordinul. Sănătății nr. 536/23 iunie 1997 care prevăd că pentru a se asigura însorirea încăperilor, distanța între construcție și restul clădirilor trebuie să fie mai mare, sau cel puțin egală cu înălțimea clădirilor celei mai înalte, așa încât la imobilul nou trebuie lăsată o distanță de minim 3.5.
Reclamantul mai menționează că, potrivit art. 33 alin 6 lit. b din Ordinul nr. 1943/2001, în cazul în care clădirile vecine necesită lucrări de consolidare, se va da de către vecini acord notarial în acest sens, or, în cazul dat nu a existat nici un acord pentru a se săpa la temelia casei sale, afectându-i structura de rezistență în drept, s-au invocat prevederile art. 11 alin. 2 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 50/1991, Legea nr. 10/1991, art. 612 și urm. Cod civil, Ordinul nr. 1943/2001.
În drept, s-au invocat prevederile art.11 alin.2 și art.15 din Legea nr.554/2004, Legea nr.50/1991, Legea nr.10/1991, art.612 și urm. civil și Ordinul nr.1943/2001.
Pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în cauză.
Întâmpinare au depus și pârâții Consiliul Local T și Primăria mun. T prin care au invocat excepția lipsei calității active a reclamantului și excepția tardivității introducerii acțiunii.
La data de 22 noiembrie 2007, s-a disjuns cererea formulată împotriva pârâților Primăria T, Consiliul Local T, și SC SRL T de cererea formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat în Construcții B, această din urmă acțiune fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
La 20 decembrie 2007, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a arătat că acțiunea a fost îndreptată împotriva pârâților Primăria T, prin Primar, - beneficiarul construcției și Primarul Mun. T, și a avut ca obiect: anularea autorizației de construcție nr. 601/19.10.2006; repunerea imobilului său, din T,-, în situația anterioară începerii lucrărilor prin efectuarea de urgență a lucrărilor de subzidire în mod corespunzător și de astupare a șanțurilor rămase descoperite la temelie; obligarea beneficiarului construcției la acoperirea cheltuielilor care se impuneau a fi efectuate pentru readucerea imobilului său în situația anterioară, cheltuieli stabilite printr-un raport de expertiză.
S-a învederat, prin această cerere, că existența unui prejudiciu a reieșit în mod clar din adresa nr. 8617/15.10.2007 care a arătat expres lipsa acordului reclamantului pentru intervenția la temelia casei sale, lipsa acordului și unei expertize de specialitate, precum și din procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc prin care s-a efectuat o constatare a situației de fapt.
La termenul de judecată din 25 ianuarie 2008, instanța a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, considerând că s-a parcurs și procedura plângerii prealabile, iar reclamantul a precizat că a înțeles să se judece numai cu pârâții Primarul Mun. T și.
Față și de aceste ultime precizări, instanța a constatat că a fost investită cu cele trei capete de cerere detaliate la fila 118 - vol. I, în contradictoriu cu pârâții Primarul Mun. T și, motivele de nelegalitate fiind cele expuse în cererea inițială și care au fost și cele analizate, celelalte aspecte discutate în cursul procesului excedând limitei investirii.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate.
La solicitarea instanței, Primarul Mun. Taa nexat la dosar, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii autorizației contestate.
Pârâtul a depus la dosar înscrisuri.
În cursul procesului, în baza disp. art. 138 alin. 2 Cod proc. civ. s-a procedat la audierea a câte unui martor propus de părți în ceea ce privește modalitatea de executare a săpăturilor la noua construcție.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța a reținut că prin autorizația de construire nr. 601/28962/19.10.2006, emisă de către Primarul Mun. T, s-a aprobat pârâtului executarea lucrărilor de construire pentru sediul firmă și locuință, în Mun. T, str. B-vestire, nr. 1, la baza emiterii acestei autorizații stând documentația tehnică, cu avizele, acordurile și celelalte înscrisuri menționate în certificatul de urbanism eliberat anterior, la 17.07.2006, printre care și avizul Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Cultural Național T, precum și Planul Urbanistic de Detaliu avizat de comisia Tehnică de Urbanism a Mun. T și comisiile de specialitate ale Consiliului Local T, aprobat prin HCL T nr. 311/28 octombrie 2005.
Ulterior demarării lucrărilor de construire a noului imobil au apărut neînțelegeri între proprietarii vecini, părți în cauză, legate de intervențiile la fundația imobilului proprietatea reclamantului.
În baza sentinței civile nr. 2272/10.09.2007, la cererea creditorului, executorul judecătoresc a constatat starea imobilului situat în T,-, consemnând în procesul-verbal întocmit că la temelia casei, pârâtul a ridicat un zid de beton armat pe înălțimea de 3m și lățimea de circa 10 cm și că pe distanța de 6,40, loc de unde se termină zidul de sprijin, pârâtul a lăsat pământul săpat anterior fără a efectua lucrări de subzidire, acest fapt făcând ca, în urma ploilor care au căzut în această perioadă, toată apa să se infiltreze sub imobil. S-a mai consemnat că la data constatării, pământul era umed, având în vedere ploaia din abundență.
Prin dispoziția de șantier din 30.07.2007, întocmită și semnată de către constructorul și proiectantul imobilului pârâtului, s-a stabilit că noua construcție să nu se alipească construcției existente, iar consolidarea terenului să se realizeze prin executarea unui zid de sprijin care avea și rolul de subzidire pentru fundația casei existente, așa explicându-se lucrările în derulare pentru executarea respectivului zid, constatate de către executorul judecătoresc.
Urmare a numeroaselor sesizări ale reclamantului, Inspectoratul de Stat în Construcții Tav erificat cele reclamante și a întocmit pe de o parte procesul-verbal de inspecție nr. 1207/08.10.2007, prin care s-a dispus, în raport de stadiul lucrărilor, efectuarea de urgență a unei expertize tehnice care să stabilească cauzele fisurilor și eventualele măsuri de remediere necesare pentru asigurarea cerințelor esențiale prevăzute de Legea nr. 10/1995, precum și măsuri de evacuare rapidă a apelor de precipitații din amplasamentul investiției, iar pe de altă parte, procesul-verbal de inspecție al autorităților administrațiilor publice nr. 76/10.10.2007, în care s-a consemnat că, în urma verificărilor efectuate la eliberarea certificatului de urbanism nr. 859/19950/17.07.2006 și a autorizației de construire nr. 601/19.10.2007, eliberate pentru executarea lucrărilor de construire "sediu firmă și locuință - str. B-vestire, nr. 1, T", solicitate de către, s-au constatat următoarele:
La eliberarea Certificatului de Urbanism nr. 859/19950/17.07.2006 s-au încălcat prevederile Legii nr. 50/1991 republicată în 2004, cu modificările și completările ulterioare, Anexa 1, nesolicitându-se de către organul de specialitate acordul vecinilor; la data controlului s-a constatat că la dosarul de autorizare s-a completat documentația de autorizare, fiind depus acordul vecinilor autentificat la notariat.
La obținerea AC nr. 60/28962/19.10.2006, prin CU nr. 859/19950/17.07.2006 nu s-a solicitat expertiza tehnică și nici acordul Inspectoratului Județean în Construcții, având în vedere lucrările de subzidiri - intervenții asupra construcției existente din-, încălcându-se prevederile Ordinului nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, Anexa nr. 2, pct. 2.
În consecință, s-a dispus reanalizarea de către serviciul de specialitate al Primăriei Tan econformităților menționate la eliberarea documentației de autorizare, cu încadrarea în prevederile legale, dar și aplicarea unei amenzi contravenționale, cf. art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, în îndeplinirea acestei măsuri fiind încheiat procesul-verbal de contravenție nr. 837/10.10.2007, arhitectului-șef din cadrul Primăriei T -.
Potrivit art. 2.5.6 din anexa 1 Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire trebuie să cuprindă, la partea scrisă, un memoriu care, pe lângă alte elemente este compus și din acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în forma autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Art. 6 alin. 1 din același act normativ stipulează că certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează a fi îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării, iar autorizația de construire este definită (art. 2 alin 1 și 2) ca fiind actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor, emis în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentației depuse care va cuprinde: certificatul de urbanism; dovada titlului asupra terenurilor și/sau construcțiilor; proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcție; avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism; dovada privind achitarea taxelor legale (art. 7 alin. 1).
După cum a rezultat din verificări, la momentul controlului realizat de către T, -ul anexat în vederea emiterii autorizației de construire conținea acordul vecinilor impus de lege, declarația reclamantului prin care își exprima acordul cu privire la construirea imobilului de către vecinul său, fiind autentificată sub nr. 1810/11 august 2006.
Abia la data de 27.08.2007, reclamantul a comunicat pârâtului revocarea acceptului pentru executarea construcției, filele 130-131, însă lucrările erau deja începute, documentațiile necesare fuseseră întocmite, depuse la autoritățile locale și valorificate prin emiterea certificatului de urbanism și, mai apoi, a autorizației de construire, așa încât, la momentul retractării, nu mai putea produce nici un efect și oricum retractarea nu conducea la nelegalitatea autorizației emise pentru că motivul de nelegalitate nu exista la data eliberării actului administrativ atacat.
Nu se putea susține că nu s-a cunoscut scopul pentru care a fost dat acest acord întrucât legea îl impunea numai în cazul în care erau necesare lucrări de protejare a imobilului vecin, or, necunoașterea legii nu putea fi invocată.
De menționat în acest context este și împrejurarea că Ordinul nr. 1943/2001, invocat ca și temei de drept, a fost abrogat prin Ordinul nr. 1430/august 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, art. 33 alin. 6 lit. b din vechea reglementare nemairegăsindu-se în acea formă în noul text, însă în anexa II, pct 4 se prevede acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, în cazul construcțiilor noi amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor apropiere, numai dacă lucrările noi impun luarea unor măsuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente (subzidiri, consolidări etc) și dacă prin proiect se menține această obligativitate.
După cum a reieșit din răspunsul comunicat de către Primăria Mun. T - Instituției Prefectului jud. T, (fila 81 - vol. I) pentru că în proiectul de autorizare s-a prevăzut, pentru protejarea imobilului reclamantului, construirea unui zid de sprijin ale cărui detalii tehnice nu au avut la bază recomandările unui expert tehnic, și în urma controlului T, s-a întocmit un Raport de acțiuni corective prin care s-au sistat lucrările din zona subzidirii ce puteau fi reluate și definitivate după completarea documentației, cu expertiză tehnică, dispunându-se, totodată, continuarea lucrărilor de la cota "0" în sus, respectiv a lucrărilor autorizate în imobilul pârâtului ce nu aveau legătură cu proprietatea reclamantului.
După cum au învederat părțile, ulterior raportul de expertiză tehnică impus a fi întocmit nu s-a putut realiza datorită refuzului reclamantului de a permite accesul expertului în imobilul său și respectiv de a permite efectuarea verificărilor la imobilul său, recurgându-se în continuare la soluțiile incluse deja în proiectul tehnic, ce a fost vizat, conform prevederilor legale, de către un verificator pe partea de rezistență și stabilitate.
În condițiile date, Tad ispus continuarea lucrărilor de execuție, iar la momentul cercetării la fața locului zidul de sprijin era finalizat, în cauză nefiind administrate probe din care să rezulte că acesta nu a fost corect executat sau că materialele nu au fost corespunzătoare or, dimpotrivă, că soluția tehnică oferită nu este cea corectă.
Numai că, relativ la certificatul de urbanism, art. 28 alin 1 și 3 lit. b din Ordinul nr. 1430/2005 prevede că se întocmește în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism, iarîn situații deosebite, în funcție de condițiile specifice de amplasament (poziția terenului în ansamblul localității ori al teritoriului) și/sau de importanța și complexitatea obiectivului de investiții și dacă prevederile documentațiilor de urbanism și de amenajare teritoriului aprobate nu furnizează suficiente elemente necesare autorizării, ori dacă se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism sau de amenajare a teritoriului aprobate, emitentul poate cere suplimentar, prin certificatul de urbanism, completarea, după caz, a documentațiilor care însoțesc cererea pentru eliberarea autorizației de construire, cu studii de specialitate, avize de la organismele competente pentru zonele asupra cărora s-a instituit un regim de protecție sau de restricții de constituire; expertize tehnice.
Prin urmare, textul de lege lasă la aprecierea emitentului solicitarea efectuării în plus a unei expertize tehnice, iar în speță s-a considerat că nu se impune o asemenea lucrare, cât timp nici nu era incidentă vreuna dintre ipotezele enumerate în partea introductivă a alin. 3, situația în discuție neputând fi calificată ca una deosebită.
Din această perspectivă, autorizația de construcție nu a putut fi nelegal emisă pentru că, în vederea emiterii acesteia s-au anexat toate documentațiile și avizele prevăzute în certificatul de urbanism, certificat ce nu a fost atacat în cauză și care rămâne valabil, însă nici în cazul acestuia nu se poate discuta despre nelegalitate, cât timp s-a apreciat că nu era necesar a fi efectuată o expertiză tehnică, lucrarea nefiind obligatorie.
Încă o dată, s-a menționat că nu se au fost examinate celelalte motive de nelegalitate invocate, din moment ce nu au fost cuprinse în cererea principală.
De asemenea, din verificările întreprinse de către Primăria T - Inspecția - Disciplina în Construcții a reieșit că proiectul a fost întocmit cu respectarea distanțelor minime față de hotar prevăzute de art. 611 - 614 Cod civil, respectiv 0,60 în cazul zidurilor fără ferestre și 1,90 - în cazul când se prevăd ferestre cu vederea directă, în acest sens clădirea fiind prevăzută a se realiza cu retrageri în trepte, cu distanțe ce variază între 1 și 2 față de linia de hotar, la toate nivelele.
Nici expertiza efectuată în cauză nu a evidențiat deficiențe sub aspectul distanței dintre construcții, iar cercetarea la fața locului era nerelevantă sub acest aspect pentru că distanțele au fost aproximate și nu efectuate cu instrumente de specialitate, iar, pe de altă parte, construcția nu era finalizată și nu erau încă configurate ferestrele pentru a se verifica în raport cu fiecare perete și deschidere dacă s-au respectat distanțele prevăzute de art. 612-613 Cod civil, o atare măsurătoarea fiind de competența unui specialist în domeniu.
Ordinul nr. 536/iunie 1997 al Ministrului Sănătății pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind modul de viață al populației statuează prin art. 2 din anexa I că amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o perioadă de 1 ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit; distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc.
În opinia instanței, cât privește încălcarea distanței menționate în cuprinsul Ordinului nr. 536/1997, acestea constituie norme de recomandare relativ la respectiva distanță, a căror nerespectare nu conduce la nelegalitatea actului administrativ emis, însăși titulatura anexei impunând o atare concluzie.
Coroborând aspectele învederate și argumentele prezentate, rezultat că nu se verifică motivele de nelegalitate de care reclamantul s-a prevalat în acțiunea introductivă, așa încât autorizația de construire nu putea fi anulată.
În ceea ce privește următorul capăt de cerere, lucrările de subzidire erau finalizate la data cercetării la fața locului, nu mai existau șanțuri rămase descoperite, condiții în care nu s-a mai justificat obligarea pârâtului la executarea acestora, dat fiind faptul că, după cum s-a și arătat, nu s-au demonstrat deficiențe de execuție.
Relativ la gradul de afectare al construcției proprietatea reclamantului, ca urmare a lucrărilor de construire desfășurate de către pârâtul, în cauză s-au efectuat două expertize, din care una - de către un expert în rezistență din cadrul Biroului Local de expertiză B și ale cărei concluzii vor fi și valorificate în cauză dat fiind specializarea expertului și, nu în cele din urmă, faptul că nu este localnic și constatările efectuate și explicațiile oferite fiind temeinic argumentate din punct de vedere tehnic, exceptând analizele din punct de vedere juridic ce exced obiectivelor fixate de către instanță.
Astfel s-a constatat, prin lucrarea întocmită, că lucrarea de intervenție la vechea construcție a reclamantului a afectat structura de rezistență a imobilului, cauză ce a condus la apariția următoarelor degradări (fila 151 - vol. II): fisuri înclinate cu deschidere pronunțată spre proprietatea pârâtului, apărute pe pereții perpendiculari fațadei posterioare longitudinale ax 3; fisuri cu degradări ale peretelui posterior longitudinal la partea superioară (zona îmbinare cu plafonul), aspect care marchează o tasare a peretelui generată de umiditate excesivă, intervenție la infrastructură; fisuri ale plafoanelor, cu precădere spre proprietatea pârâtului, cauzate de efectul de torsionare a casei prin tasarea fundației peretelui longitudinal; deformații ale pardoselii în zonele extreme spre proprietatea pârâtului, cu precădere în camera amplasată stradal adiacentă proprietății pârâtului; deformația pereților, tasarea diferențiată a făcut ca tâmplăria să prezinte deformații și inadvertențe de folosire; fisuri pronunțate și străpunse pe fațada principală a construcției a căror direcție de propagare pun în evidență tasarea construcției spre proprietatea pârâtului.
S-a concluzionat că modul de deformare a construcției reclamantului, în zona peretelui ax 3-2 este efectul deformației terenului în zona realizării noii investiții a pârâtului, întrucât măsura stabilită de proiectant prezintă un risc apreciabil pentru că a presupus efectuarea de săpături până la limita proprietății, chiar și sub fundație pentru realizarea pintenului, ceea ce deranjează echilibrul construcției și rareori nu apar fenomene ca cel constatat, la care s-au adăugat și condițiile de umiditate din perioada respectivă, cele consemnate de către executorul judecătoresc și, mai apoi, de către T fiind relevante sub acest aspect.
Expertul a mai stabilit că lucrările pentru reabilitarea construcției reclamantului se vor executa pe structura deformată, vizează refacerea continuității elementelor structurale și a legăturilor spațiale ale componentelor și constau în decopertarea tencuielilor interioare și exterioare peretelui ax 3 și a pereților aferenți fațadei principale, a pereților transversali ax B și E; restabilirea continuității zidăriei prin injectări cu epoxidică; montarea plaselor de armătură și tencuirea cu mortar M 100T; desfacerea și repararea tâmplăriei care prezintă deplasări, după care se remontează; desfacerea și refacerea pardoselii din încăperea 1 unde s-au înregistrat deformații.
A rezultat o valoare totală a lucrărilor enumerate de 61 843 lei, detaliată pe categorii într-un deviz anexat.
Raportat la vechimea imobilului reclamantului și starea actuală, constatată și prin cercetarea la fața locului, se justifică realizarea următoarelor lucrări pentru readucerea imobilului în situația anterioară, ce sunt absolut rezonabile, în condițiile în care expertul a concluzionat, conform celor arătate: desfacerea tencuielilor interioare sau exterioare obișnuite la pereți (399, 97 lei); desfacerea tencuielilor la fațade executate în de piatră cu mortar de ciment(1240,74 lei); desfacerea tencuielilor la tavane (172,32 lei); consolidare zidărie cărămidă prin comăsuire cu plase - 6 mm (8241,56 lei); consolidare zidărie portantă de cărămidă prin comăsuire cu plase - 4 mm (6 008,49 lei); consolidare zidărie cărămidă prin comăsuire cu plase 6 mm - pe o față (8241,56 lei);
reparații tencuieli interioare drișcuite la tavane (896,58 lei); injectarea fisurilor până la 3 mm deschidere, cu rășini epoxidice pe adâncime 15 cm în diafragme (1025,22 lei).
Chiar dacă ușile și ferestrele imobilului reclamantului sunt de o vechime apreciabilă, faptul că s-a lucrat pe proprietatea învecinată a determinat o deformare a acestora generată și de tasarea construcției pentru aducerea lor în starea de a putea fi utilizate potrivit destinației, fiind necesare o serie de operațiuni, respectiv: demontarea ușilor și ferestrelor din lemn (25,73 lei); consolidare la uși sau ferestre (68,90 lei); reparații radicale la uși de lemn prin schimbare de element vertical din stejar (155,51 lei); reparații la uși de lemn prin întărire îmbinări și ajustare falduri (43,91 lei); reparare uși lemn prin înlocuirea feronerie ( îngropată simplă la uși interioare) - 76,16 lei; montare uși interioare de lemn simple pe, inclusiv montare (164,81 lei).
Nu s-a demonstrat însă de către reclamant că avea termoizolant la terasă, acoperiș și planșee, din zgură furnal expandată pentru a necesita refacerea și readucerea în starea anterioară, după cum nu se explică de ce trebuie înlocuite total pardoselile cu pardoseli din fag bătute pe lemn rotund de foioase într-un rând din scânduri de fag de 25 mm grosime, cu lemn rotund ras, după cum nu s-a probat că, în interior, în camerele afectate, pereții aveau de glet de ipsos, cu vopsea lavabilă.
De asemenea, tencuiala exterioară nu avea zugrăveli lavabile, aspect observat la fața locului, așa încât, o repunere în situația anterioară nu înseamnă un imobil nou sau complet renovat, expertul apreciind exagerat în această ultimă parte a lucrării.
Pentru ca un prejudiciu patrimonial să poată fi acoperit de către autorul faptei ilicite, este necesar să îndeplinească două condiții: să fie cert și să fie nereparat. Un prejudiciu este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și, totodată, poate fi evaluat în prezent.
Or, în cauză, nu s-a putut stabili, la momentul pronunțării primei instanțe, dacă și ce tip de schelă va folosi reclamantul, cât va achita pentru montare-demontare, transport și închiriere, condiție în care, în opinia instanței, suma stabilită de către expert cu acest titlu nu poate fi calificată ca fiind un prejudiciu cert.
Coroborând cele învederate, a rezultat că prejudiciul cert ce a fost recunoscut era de 26761,46 lei, compus din sumele detaliate anterior și numai la acoperirea acestuia a fost obligat pârâtul.
argumentația expusă, instanța a respins capetele de cerere privind anularea autorizației de construire și efectuarea lucrărilor de subzidire și acoperire a șanțurilor ca nefondate, admițând în parte doar capătul de cerere relativ la contravaloarea reparațiilor necesare pentru imobilul situat în T,-, jud. T și a obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 26 761,46 lei, cu acest titlu.
Făcând aplicarea prevederilor art. 274 proc. civ. și reținând modul de soluționare a capetelor de cerere și proporția pretențiilor admise, pârâtul a fost obligat și la plata sumei de 1 696 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamantul și pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul reclamanta criticat soluția susținând că în mod nelegal prima instanță a reținut că acordul notarial nr.1810/11.08.2006 dat de către reclamantul - recurent ar suplini acordul (pentru intervenția la temelia imobilului său), cerință prevăzută în mod imperativ în Ordinul nr.1430/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991.
Acest acord notarial a fost dat în virtutea dispozițiilor art.31 din HG nr.525/1996 privind înălțimea construcțiilor.
În mod greșit prima instanță a reținut că art.33 alin.6 lit.b din Ordinul nr.1943/2001, invocat de reclamant, ce prevedea acordul vecinului, a fost abrogat. Necesitatea acordului este prevăzută și prin adresa B nr.8617/15.10.2007, întocmită cu prilejul verificărilor efectuate asupra legalității emiterii certificatului de urbanism și a autorizației de construcție.
Mai mult, necesitatea obținerii acordului vecinului, pentru intervenția la imobilul său, este prevăzută expres prin "Proiectul tehnic" realizat de pârât.
În mod greșit prima instanță a considerat că nu se pot examina celelalte motive de legalitate invocate, din moment ce nu au fost cuprinse în cererea principală, prima instanță fiind ținută, în opinia recurentului, să examineze cererea de anulare a autorizației de construcție sub toate aspectele, ceea ce nu a făcut.
Tot în mod eronat a mai reținut tribunalul că Ordinul nr.536/23.06.1997 publicat în Monitorul Oficial nr.143/03.07.199, privind gradul de însorire a locuințelor, constituie norme de recomandare la respectiva distanță, însuși titulatura impunând o atare concluzie.
Ori, potrivit pct.2 "Normele de igienă sunt obligatorii, potrivit legii, pentru toate unitățile din sistemul public și privat, cât și pentru întreaga populație".
Nelegalitatea hotărârii primei instanțe, în ceea ce privește admiterea numai în parte a contravalorii reparațiilor imobilului reclamantului, deși prin expertiză reiese în mod indubitabil pagubele produse imobilului prin realizarea noii construcții cât și prin intervenția la temelia imobilului lui, constă în aceea că nu au fost acordate despăgubiri decât pentru o parte din pagube, deși devizul de lucrări necesare pentru readucerea imobilului în starea anterioară începerii construcției de către recurentul pârât este unul corect și real, după cum se evidențiază în raportul expertului tehnico imobiliar -.
Referitor la șanțurile lăsate neacoperite dintre cele 2 imobile, în mod greșit prima instanță a respins cererea de a-l obliga pe pârâtul intimat la acoperirea lor, pentru stabilitatea imobilului în litigiu și punerea lui în situația anterioară.
În recursul său pârâtulcritică soluția primei instanțe sub aspectele:
Potrivit disp. art. 1(1) si (2) din Legea din 544/2004 a contenciosului administrativ, orice persoana care se consideră vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Funcție de conținutul art. 1(1) si (2) din Legea 544/2004 obiectul acțiunii in ipotezele dezvoltate de art. 52 din Constituția României, ipoteze care permit afirmarea vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim si de dovedirea acestei vătămări provocate de autoritatea care a emis respectivul act administrativ - chiar si atunci când el este adresat altui subiect de drept ( art. IC) Legea 544/2004 ).
În contextul dispozițiilor art. 1, alin. 1și 2 din Legea nr. 554/2007, capătul de cerere privind anularea Autorizației de construcție reprezintă cererea principala, iar capătul de cerere privind repararea pagubei primește caracter accesoriu. Potrivit dispozițiilor procesual civile ( art. 17 Cod pr. civ ) cererile accesorii si incidentale sunt in căderea instanței competente sa judece cererea principala, numai ca, in speță, reclamantul nu a solicitat repararea pagubei de către emitentul actului administrativ, ci de beneficiarul construcției.
Funcție de acest ultim element a arătat recurentul că instanța era ținută a face o calificare corectă a fiecărui capăt de cerere și, raportat la acesta, să verifice competența în soluționarea celui de-al treilea capăt de cerere, care, în opinia recurentului, era de competența judecătoriei, ca instanță de drept comun.
Neprocedând în această manieră, a considerat recurentul pârât că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 304, pct. 3 Cod proc. civ.
A mai fost criticată sentința recurată pentru că, potrivit principiului "accesoriul urmează principalul", în condițiile in care instanța de fond a constatat judicios ca cererea principala privind anularea autorizației de construcție nu era întemeiata si a respins-o ca atare, pe cale de consecința, si cererea accesorie relativa la repararea pagubei trebuia respinsa. Reținând că autoritatea emitenta nu a încălcat nici una din dispozițiile legale invocate de parte inclusiv din cele construite artificial si dincolo de orice profesionalism de expertiza, nici anterior, nici concomitent momentului emiterii autorizației de construcție, este logica lipsa unui raport de cauzalitate intre actul administrativ si o eventual pretinsa paguba, după cum susține recurentul pârât.
Instanța s-a preocupat de alte acte si fapte pe care le-a desemnat cauzatoare de prejudiciu, străine celor care vizau legalitatea actului administrativ. Daca cererea pentru repararea prejudiciului cauzat printr-un act administrativ era de competenta instanței de contencios administrativ, pentru prejudiciile cauzate prin alte acte si fapte, reclamanții trebuiau sa se adreseze instanței de drept comun.
Criticile relative la netemeinicie au avut în vedere situația în care s-au reținut de către instanța de fond concluziile expertizei, deși în cauză au fost efectuate două expertize tehnice de specialitate.
Criteriul ales de instanță a demonstrat un grad ridicat de subiectivism in alegerea expertizei, in condițiile in care acele argumente considerate de instanța drept pertinente si temeinic argumentate erau presupuneri si eventualități determinate de o logica ușor combătută de Proiectul tehnic și de Memoriul de rezistenta realizate in cadrul documentației supusa avizării, de metoda de lucru aleasa de proiectant si pusa in opera de executant, la ridicarea zidului de sprijin, de zona in care s-a intervenit prin subzidire la imobilul reclamantului.
Soluția furnizata de pârâtul, efectuarea unei expertize tehnice din 3 experți a fost respinsa de instanța, deși aceasta putea înlătura orice dubiu pe care expertiza efectuată de a încercat sa îl inducă instanței, ceea ce demonstrează, încă o data, intenția de a retine aceasta lucrare ca o emanație a unui expert cu specializări impresionante dar, neconfirmate de conținutul expertizei si de înseși celelalte probe administrate in cauza.
Netemeinicia hotărârii rezulta si din faptul ca instanța nu s-a preocupat de luarea in discuție a situației pe care reclamantul si-a fundamentat capătul de cerere, așa cum rezulta din cererea precizatoare.
Referitor la obligarea pârâtului la cheltuieli de judecata, instanța nu a ținut cont de faptul ca a admisă in parte acțiunea, făcând o greșita aplicare a dispozițiilor referitoare la cheltuielile datorate.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 3, art. 3041 Cod proc. civ. 312 Cod proc. civ, art. 274 Cod proc. civ.
Legal citat, intimatul Primarul Municipiului Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat să fie respins recursul declarat de, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pe considerentul că nu-i sunt incidente prevederile art.1 din Legea nr. 554/2004, precum și excepția tardivității introducerii acțiunii, fiind depășit, în opinia intimatului, termenul prevăzut de alin.3 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a apreciat Primarul Municipiului T că este legală sentința pronunțată de prima instanță, fiind nefondate motivele de recurs ale recurentului.
La rândul său, acest recurent a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâtul, arătând că nu poate fi vorba de necompetența materială a primei instanțe, întrucât cererea de reparare a pagubei este o cerere accesorie la cererea principală, iar această excepție nu a fost invocată de pârât în fața primei instanțe.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat de, a precizat intimatul că în mod corect s-a bazat soluția primei
instanțe pe expertiza tehnico imobiliară întocmită de expert, nefiind necesară efectuarea în cauză a unei expertize cu trei experți.
Recurentul pârât a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamantul, subliniind că acesta și-a dat acordul notarial în cunoștință de cauză pentru construcția nou amplasată în imediata vecinătate a imobilului său, iar legalitatea autorizației de construire a fost analizată de instanța de fond strict în referire la situațiile de fapt și de drept antamate în acțiune.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor aduse sentinței civile nr. 518/27.03.2009 a Tribunalului Tulcea și în conformitate cu prevederile art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul lor întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu cererea precizatoare a reclamantului, prin care acesta a solicitat a se dispune, în contradictoriu cu pârâții și Primarul Municipiului T, anularea autorizației de construire nr. 601/2006, repunerea imobilului reclamantului în situația anterioară începerii lucrărilor, prin efectuarea lucrărilor de subzidire și de astupare a șanțurilor rămase descoperite, la temelia imobilului reclamantului, precum și obligarea beneficiarului construcției la acoperirea cheltuielilor destinate readucerii imobilului reclamantului în situația anterioară construcției.
Astfel cum au fost formulate capetele de cerere de către reclamantul, acesta s-a îndreptat cu acțiunea prin care a solicitat despăgubiri pentru pagubele cauzate asupra imobilului său împotriva beneficiarului construcției, fapt pentru care Curtea va califica această acțiune ca fiind una de drept comun, respectiv drept civil, ce excede sferei contenciosului administrativ, dată în competența Judecătoriei Tulcea.
În raport de această calificare, Curtea, observând că prima instanță a fost investită cu un capăt principal de cerere de drept contencios administrativ și cu capete incidentale de drept civil, constată că hotărârea recurată de reclamantul și de pârâtul a fost dată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304, pct.3 Cod proc. civ.
Acțiunea de fond ar fi fost în totalitate în competența completelor specializate în cauze de contencios administrativ de la Tribunalul Tulcea în măsura în care cererile de reparare a pagubei prin efectuarea lucrărilor de subzidire și de acoperire a șanțurilor s-ar fi întemeiat pe existența unei autorizații de construcție emisă cu încălcarea prevederilor legale, paguba produsă titularului acțiunii, în strânsă legătură cu actul administrativ a cărui nelegalitate s-a solicitat a se constata de către instanța de judecată s-ar fi solicitat a se repara de emitentul actului administrativ criticat ca nelegal.
Cum însă recurentul reclamant, distinct de motivele pentru care a apreciat a fi nelegală autorizația de construcție nr. 601/2006, a înțeles a pretinde de labeneficiarul construcțieipentru care s-a emis această
autorizație, urmare a lucrărilor pe care le-a executat lângă imobilul său, repararea tuturor pagubelor pe care acesta i le-a pricinuit în legătură cu construcția edificată, Curtea reține că nu poate fi vorba în cauză de un raport de accesorialitate între capetele de cerere cu care a constatat prima instanță că a fost investită.
Potrivit dispozițiilor art. 20, alin. 3 din Legea nr. 554/2004, "în cazul admiterii recursului, instanța de recurs, modificând sau casând sentința, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere", regula fiind cea a casării cu reținere.
Rejudecând în fond pricina, Curtea urmează a disjunge capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii reparațiilor necesare pentru imobilul litigios și la efectuarea lucrărilor de subzidire și de acoperire a șanțurilor față de capătul principal de cerere prin care s-a solicitat anularea autorizației de construcție nr. 601/2006.
Pentru capetele de cerere disjunse, urmare a calificării acestora ca fiind de natură civilă, va fi admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea în primă instanță, fiind întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul pârât, acestea fiind declinate spre competentă soluționare la Judecătoria Tulcea.
Asupra cererii principale, având ca obiect anularea autorizației de construcție nr. 601/2006, intimatul Primarul Municipiului Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția tardivității formulării acțiunii în raport de prevederile art. 7, alin.3 din Legea nr. 554/2004.
În referire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, Curtea reține că aceasta este nefondată, dispozițiile art. 1 din legea contenciosului administrativ dând legitimare procesuală activă oricărei persoane care se consideră vătămată printr-un act administrativ, ipoteză căreia i se circumscrie și acțiunea reclamantului.
Tardivitatea acțiunii de fond nu poate fi primită prin raportare la dispozițiile art. 7, alin. 3 din Legea nr. 554/2004, acest text de lege impunând cerința luării la cunoștință, pe orice cale, despre existența actului administrativ vătămător, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 797/27.09.2007.
În ceea ce privește capătul principal de cerere, prin care s-a solicitat a se verifica legalitatea autorizației de construcție nr. 601/2006, Curtea costată că au fost judicios analizate motivele de nelegalitate a actului administrativ contestat invocate de reclamant în cererea sa de chemare în judecată.
Principalele aspecte pe care a înțeles recurentul reclamant a le supune controlului jurisdicțional au fost cele referitoare la lipsa acordului său pentru edificarea de către pârâtul recurent a unei construcții, nerespectarea distanțelor minime prevăzute de dispozițiile legale între două construcții învecinate și lipsa acordului său pentru efectuarea de săpături la
temelia imobilului vecin, lucrări ce au afectat structura de rezistență a construcției existente.
Verificând documentația care a sta la baza emiterii actului administrativ atacat, reține că la acel moment exista acordul reclamantului pentru edificarea construcției, că proiectul depus la autoritatea administrativă locală a fost întocmit cu respectarea distanțelor minime de hotar prevăzute de art. 611-614 din codul civil, iar revocarea ulterioară emiterii autorizației de construcție, dată de recurentul reclamant în legătură cu acordul exprimat inițial pentru edificarea construcției nu produce niciun efect sub aspectul legalității actului administrativ contestat, eventualele prejudicii cauzate de cei ce au efectuat lucrările pentru care s-a emis autorizația contestată putând fi valorificate în calea acțiunii de drept comun.
Pentru aceste considerente, în urma casării cu reținere a sentinței civile nr. 518/27.03.2009, Curtea va respinge ca nefondat capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea autorizației de construcție nr.601/2006, cu respectarea dispozițiilor art. 312, teza finală, Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții, domiciliat în mun. T,-, județul T și, domiciliat în T, str. -, -.2,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr. 518/27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNCIPIULUI T - PRIN PRIMAR, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect alte cereri anulare autorizație de construire, obligația de a face, pretenții.
Casează sentința recurată și rejudecând, dispune:
Disjunge capetele de cerere din acțiune principală referitoare la obligarea pârâtului la plata contravalorii reparațiilor necesare pentru imobilul litigios și la efectuarea lucrărilor de subzidire și de acoperire a șanțurilor față de capătul principal prin care s-a solicitat anularea autorizației de construcție nr.601/19.10.2006 emisă de Primăria Municipiului
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea pentru capetele de cerere disjunse.
Declină cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Tulcea pentru capetele de cerere disjunse.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de Primarul Municipiului T, ca nefondată.
Respinge excepția tardivității acțiunii ca nefondată.
Respinge capătul de cerere privind anularea autorizației de construcție ner.601/19.10.2006, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
4 ex./11.12.2009
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Data 11.01.2010
CĂTRE,
JUDECĂTORIA TULCEA
Prin decizia civilă nr.435/CA din 23.10.2009, Curtea de Appel C admis recursurile declarate de recurentul reclamant, domiciliat în mun. T,-, județul T și recurentul pârât, domiciliat în T, str. -, -.2,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr. 518/27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNCIPIULUI T - PRIN PRIMAR, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect alte cereri anulare autorizație de construire, obligația de a face, pretenții.
A casat sentința recurată și rejudecând a dispus disjungerea capetelor de cerere din acțiunea principală referitoare la obligarea pârâtului la plata contravalorii reparațiilor necesare pentru imobilul litigios și la efectuarea lucrărilor de subzidire și de acoperire a șanțurilor față de capătul principal prin care s-a solicitat anularea autorizației de construcție nr.601/19.10.2006 emisă de Primarul Municipiului
A admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea pentru capetele de cerere disjunse; a declinat cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Tulcea pentru capetele de cerere disjunse.
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de Primăria Municipiului T, ca nefondată și a respins excepția tardivității formulării acțiunii ca nefondată. S-a respins capătul de cerere privind anularea autorizației de construcții nr.601/2006 ca nefondat.
În vederea soluționării capetelor de cerere din acțiunea principală disjunse, vă înaintăm alăturat xerocopii ale dosarelor: nr- al Tribunalului Tulcea - Secția civilă - vol.I, vol.II și vol III; dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, conform opisului anexat.
Președinte de complet,
Grefier,
- -
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Data 11.01.2010
CĂTRE,
TRIBUNALUL TULCEA
Vă înaintăm alăturat dosarul cu numărul mai sus precizat care conține ___ file, privind recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în mun. T,-, județul T și pârâtul, domiciliat în T, str. -, -.2,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr. 518/27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNCIPIULUI T - PRIN PRIMAR, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect alte cereri anulare autorizație de construire, obligația de a face, pretenții, întrucât prin decizia civilă 435/CA din 23.10.2009 s-au admis recursurile declarate de recurenți, s-a casat sentința recurată și rejudecând s-a dispus disjungerea capetelor de cerere din acțiunea principală referitoare la obligarea pârâtului la plata contravalorii reparațiilor necesare pentru imobilul litigios și la efectuarea lucrărilor de subzidire și de acoperire a șanțurilor față de capătul principal prin care s-a solicitat anularea autorizației de construcție nr.601/19.10.2006 emisă de Primarul Municipiului
S-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea pentru capetele de cerere disjunse; s-a declinat cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Tulcea pentru capetele de cerere disjunse.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de Primăria Municipiului T, ca nefondată.
S-a respins excepția tardivității formulării acțiunii ca nefondată.
S-a respins capătul de cerere privind anularea autorizației de construcții nr.601/2006 ca nefondat.
Președinte de complet,
Grefier,
- -
OPIS
al filelor xeroxate
Dosar nr- al Tribunalului Tulcea
. I - filele: 107,110,118,119,120, 122-131,155, 168.
.II - filele: 10-19, 24-25,28, 39-42,43, 49-55, 65, 75, 85, 122-161, 165, 172-175.
.III - filele: 9-24, 26-28, 31-32, 100 - 109.
Dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA
Filele: 4-9, 12-15, 24-25, 28-30, 31-34, 37-41.
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
