Alte cereri. Decizia 454/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 454/R/
Ședința publică din 18 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Gina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, contestația în anulare formulată de recurentul, domiciliat în Pitești,-, Județul A, împotriva deciziei nr. 158/R-C/15.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiii - pârâțiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI P, - PRIMAR AL MUNICIPIULUI P, - DIRECTOR ECONOMIC AL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI ȘI - DIRECTOR ADJUNCT AL DIRECȚIEI ECONOMICE DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI P,toți cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată, prin anularea chitanței fiscale nr. 89511/28.03.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, în sumă de 10,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 11 aprilie 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la 21 martie 2008, a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Pitești, Primarul Municipiului Pitești -, Directorul adjunct al Direcției Economice din cadrul Primăriei Pitești - și Directorul economic al Primăriei Municipiului Pitești -, anularea deciziei nr.158/RC pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI la 15 februarie 2008 invocând dispozițiile art.318 alin.1 teza I din Codul d e procedură civilă.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei grave erori materiale atunci când a reținut formularea tardivă a acțiunii, ignorându-se faptul că potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004 o astfel de cerere trebuie formulată în termen de 6 luni, termen care în cauză curge de la 10 februarie 2007 când s-a primit înștiințarea de plată cu soldul aferent anului 2007.
Prin această înștiințare, așa cum rezultă ea din adresa nr.22 A/2007, contestatorului i s-a comunicat cu depășirea termenului de 30 zile că nu poate beneficia de scutirea de impozit pe teren și clădire, deși cele semnalate puteau fi observate cu ocazia deplasării comisiei în-.
S-a mai susținut și că în mod greșit instanța de recurs s-a pronunțat în dosarul nr-, deși judecata s-a făcut în dosarul nr-.
Examinând cererea formulată se constată că ea este fondată pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Referitor la menționarea în dispozitivul deciziei criticate a dosarului nr.1952 în loc de -, se apreciază că aceasta constituie numai o eroare materială în sensul art.281 din Codul d e procedură civilă și nu o greșeală de natura celor la care se referă art.318 din același act normativ.
Prin acțiunea cu care a fost investit tribunalul reclamantul-contestator a solicitat în contradictoriu cu pârâții-intimați să i se acorde scutire de impozit pe teren și clădire și accesoriile acestei datorii fiscale pentru perioada 2004-2007, conform deciziei de impunere ce privește același interval de timp.
S-a susținut că reclamantul-contestator a formulat mai multe memorii la 17 februarie 2003, la 20 ianuarie 2004 și la 17 februarie 2006, iar în anul 2007 s-a deplasat o comisie la fața locului.
În aceste condiții a fost invocată și adresa nr.22/A emisă de Primăria Pitești la 30 martie 2007, adresă la care se face referire și în recursul declarat de contestator, cale de atac în care se subliniază și că atât reclamantul, cât și soția acestuia trebuie să beneficieze de scutire de impozit în baza certificatului de handicap.
Soluționând recursul și reținând tardivitatea acestuia, instanța nu a avut în vedere, din eroare, cererea formulată de reclamantul-contestator în anul 2007 și la care i s-a răspuns acestuia la 30 martie a aceluiași an.
În ceea ce privește solicitările reclamantului-contestator din anii 2003, 2004 și 17 februarie 2006, soluția pronunțată nu este rezultatul unei erori materiale întrucât potrivit art.11 din Legea nr.554/2004, termenul de 6 luni curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, respectiv termenul de 30 zile la care se referă art.7 din același act normativ, observându-se că nu s-au invocat și nici nu s-au dovedit cerințele la care se referă alin.7 din acest articol, respectiv existența unor motive temeinice.
O astfel de greșeală materială se impune a fi reținută însă în raport de solicitarea reclamantului-contestator pentru anul 2007, solicitare făcută la 15 februarie 2007 căreia i s-a răspuns la 30 martie 2007 și în raport de care introducerea acțiunii la 20 iunie 2007 nu se situează în afara termenului la care se referă art.11 din Legea nr.554/2004.
Față de aceste considerente, se apreciază că fiind incidente dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă, așa încât urmează să fie admisă contestația și anulată decizia în parte, în ceea ce privește scutirea de plată a impozitului pe clădiri și teren pe anul 2007.
Rejudecând recursul sub acest aspect se apreciază că el este nefondat pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Critica privind dreptul soției recurentului de a beneficia de o scutire de impozit pentru unul din imobile nu poate fi primită, pe de o parte, pentru că ea constituie o cerere nouă întemeiată pe o cauză juridică nouă formulată pentru prima dată în recurs, iar pe de altă parte, pentru că exercițiul dreptului material aparține titularului, cu excepții ce nu se regăsesc în cauză.
Solicitarea reclamantului-recurent de a fi scutit de impozit pentru imobilul teren și clădire din-, a avut două justificări, pe de o parte, faptul că această construcție este grav deteriorată, iar pe de altă parte că, proprietarul deține un certificat de încadrare în grad de handicap.
Sub acest ultim aspect urmează a se observa dispozițiile art.284 alin.2 lit.a și alin.7 din Codul fiscal (așa cum era el în vigoare la 1 ianuarie 2007), care recunosc dreptul la facilități fiscale persoanelor cu handicap dar numai pentru imobilul de domiciliu.
De altfel, în același sens i s-a răspuns reclamantului-recurent de către Primăria Municipiului Pitești subliniindu-i-se că beneficiază începând cu 20 ianuarie 2004 de scutire la plata impozitului pe clădiri și teren în raport de imobilul de domiciliu din Pitești,-.
Celălalt considerent pentru care s-a solicitat scutirea de impozit este același motiv ce a făcut obiectul cererilor anterioare, respectiv faptul că la 2 ianuarie 2002 clădirea din- a fost avariată ca urmare a unui incendiu, așa cum rezultă el din procesul verbal de intervenție (fila 7). Cu această ocazie s-a reținut că motivul de supraîncălzire a fost reprezentat de o sobă de cărămidă nesupravegheată incendiul determinând degradarea tavanelor și a mobilierului.
Potrivit art.254 alin.6 din Codul fiscal "Orice persoană care extinde, îmbunătățește, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligația să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări".
Din modul de redactare a textului și din interpretarea ce i s-a dat acestuia prin normele metodologice rezultă că beneficiul unei astfel de facilități este condiționat de mai multe aspecte. Pentru a se putea invoca demolarea clădirii este necesar să se efectueze în mod efectiv o astfel de operațiune cu respectarea art.8 din Legea nr.50/1991.
În măsura în care se invocă distrugerea, aceasta nu poate determina scutirea de impozit decât în măsura în care este totală, iar în cazul în care ea este parțială se poate vorbi de o reducere a datoriei bugetare proporțională cu partea de clădire supusă unei astfel de situații.
De subliniat că în cauză s-a solicitat scutirea de impozit fără a se proba demolarea clădirii și nici distrugerea acesteia.
Este adevărat că din actul întocmit cu ocazia incendiului, s-a dovedit "degradarea" acoperișului și a tavanelor, ceea ce nu echivalează în sensul pe care legiuitorul l-a avut în vedere cu o distrugere totală.
O astfel de interpretare este în acord și cu dispozițiile legale anterioare aplicabile în cauză, inclusiv la momentul primelor cereri formulate de către reclamantul-recurent, respectiv nr.OG36/2002 și nr.HG1278/2002.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de recurentul, împotriva deciziei nr.158/R-C/15.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P, - PRIMAR AL MUNICIPIULUI P, - DIRECTOR ECONOMIC AL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI P și - DIRECTOR ADJUNCT AL DIRECȚIEI ECONOMICE DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI
Anulează în parte decizia nr.158/R-C/15.02.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, în ceea ce privește solicitarea reclamantului de a fi scutit de plata impozitului pe clădiri și teren pentru anul 2007.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.566/CA pronunțată de Tribunalul Argeș la 2 noiembrie 2007 sub aspectul impozitului datorat în anul 2007 pentru imobilul din-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./12.05.2008
GM/2 ex.
Jud.recurs: -
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Gina
