Alte cereri. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.458/CA
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-contestatoareSC P ȘI PRIVAT SRL- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimații DIRECTOR DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR A CAMEREI DE CONTURI - cu sediul în C,-, jud.C și intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1222/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect OUG60/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.09.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 22.09.2008 și, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 29.09.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Cu privire la recursul contencios administrativ de față:
Prin decizia nr. 198/15.11.2006, Curtea de Conturi și-a declinat competența de soluționare a întâmpinării formulate de SC C împotriva Deciziei nr. 9/2006 emisă de a Camerei de Conturi dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
Prin întâmpinarea împotriva Deciziei nr. 9/2006 reclamanta a arătat:
a) cu privire la pct. nr. 1 din Decizia 9/2006.
În mod eronat s-a apreciat încălcări ale actelor normative: acestor lucrări s-a făcut prin procedura cererii de ofertă conform art. 9 alin. c lit. d) OUG 60/2001.
Procedurile din programul de investiții supus aprobării au doar scopul de a se stabili, prin voința persoanelor abilitate, destinația generală a utilizării resurselor de orice fel sau de orice proveniență, urmând ca în executarea acestui act de dispoziție să se aplice normele prevăzute de OG 60/2001 raportată la situația facturată a fiecărui obiectiv în parte.
Prin aprobarea unitară a alocării de resurse financiare pentru reabilitarea mai multor obiective distincte, afectate realizării unor nevoi sociale diferite, nu se înlătură caracterul distinctiv al acestor obiective.
Susținerea problemei privind încadrarea pe corespondent și nu pe obiectiv, se regăsește și în răspunsul MFP 161.108/2005 către Primăria Municipiului C, în dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. c HG 461/2001, art. 2 alin. 1 HG 461/2001.
b) punctul 2 din Decizia 9/2006.
S-a reținut în mod eronat că finanțarea cheltuielilor prin aport la capitalul social și nerespectarea clauzelor contractuale de recuperare a cheltuielilor prin facturarea prestațiilor a condus la înregistrări inexacte în contabilitatea societății, încălcându-se prevederile Legii 82/1991 art. 43.
În fapt aportul la capitalul social s-a realizat în numerar, iar fondurile încasate prin virament bancar au fost înregistrate în contabilitate.
Plățile efectuate au fost înregistrate în contabilitate, sumele fiind utilizate pentru activitatea curentă a societății.
Societatea era obligată conform Codului fiscal, Legii 15/1994 și a Legii 82/1991 să înregistreze investițiile respective în categoria mijloacelor fixe și să le amortizeze iar înregistrările contabile corespund normelor în vigoare.
Societatea nu s-a înregistrat în evidența contabilă cu venituri. Veniturile aferente contractului 2769/2004 nu s-au putut factura și înregistra în contabilitate, neexistând o documentație preliminară aprobată fapt pentru care veniturile nu au putut fi cuantificate.
Nici elementele de activ nu au fost denaturate, înregistrările contabile privind investițiile efectuate și amortizarea lor fiind în strictă concordanță cu legea.
Reclamanta arată că nu se pot impune recomandări referitoare la ceea ce trebuie să facă autoritățile administrației publice locale, acest drept aparținând Consiliului Județean C respectiv Consiliilor locale.
c) cu privire la pct. 3 din Decizia nr. 9/2006.
Organul de control a apreciat că sumele primite la începutul anului 2005 nu erau necesare societății dar critică decizia conducerii de a desființa un depozit bancar pentru a acoperi plățile curente.
Nu s-a luat în considerare convenția cadrul încheiată cu Banca Transilvania și a făcut o confuzie și o eroare gravă afirmând "constituirea de depozite bancare fără documente justificative încalcă Legea 82/1991 art. 6 alin. 1, ori contractul reprezintă doar cadrul pentru desfășurarea relațiilor economice între entități patrimoniale, nefiind documente justificative.
S-a concluzionat că societatea nu avea voie să aibă conturi la bănci comerciale și trebuia să efectueze toate plățile prin tronsoane ceea ce contravine însă Normelor Metodologice din 19.09.2003 Cap.I alin. 5.1.1.
În ceea ce privește ordinele de plată reclamanta arată că: acestea nu au fost solicitate de bancă întrucât transferul de numerar între conturile aceleași sentințe civile și în interiorul instituției bancare nu sunt considerate plăți.
d) cu privire la pct. 4 din adresa 10/2006 reclamanta apreciază că nu au fost încălcate prevederile legale, operând principiul tacitei relocațiuni;
e) cu privire la pct. 1 din adresa 10/2006 se arată că suma de 1.043.436 lei nu reprezintă "decontări incorecte", ea rezultând în timpul derulării contractului de lucrări iar ea nu a fost achitată executanților, prin urmare nu se poate vorbi despre recuperarea ei.
f) referitor la pct. 22 din adresa 10/2006 reclamanta a prezentat argumentele pentru care nu este de acord cu raportul pârâtei considerând că valoarea decontată în mod eronat este de 22.212,42 lei, sumă care a fost recuperată prin scăderea de către executant cu factura fiscală -/6.03.2006 și achitarea în numerar a foloaselor nerealizate.
Pârâta deși legal citată nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Reclamanta a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1222/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de contestatoarea SC Public și Privat SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 9/20.03.2006, Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi C, examinând constatările din procesul verbal nr. 10/2006 întocmit ca urmare a controlului efectuat la reclamantă, a decis ca aceasta să procedeze la:
- cuprinderea în programul anual de achiziții publice a fiecărui contract de achiziții și nu a sumei globale.
- facturarea și evidențierea în contabilitate a contravalorii prestațiilor;
- luarea măsurii de derulare a încasărilor și plăților din alocații bugetare prin trezorerie;
- înaintarea spre aprobarea Consiliului Județean Cac ontractului de închiriere încheiat de SC - SRL.
S-a stabilit un termen de 60 de zile de la comunicare pentru aducerea la îndeplinire a acestei decizii.
Împotriva deciziei a formulat întâmpinare reclamanta solicitând anularea acesteia.
1.In ceea ce privește respectarea prevederilor legale privind achizițiile publice, instanța a reținut că reclamanta nu a specificat în programul de achiziții publice procedura pentru atribuirea contractelor de lucrări și nu a procedat la lucrărilor prin licitație publică, organizându-se lucrărilor pentru fiecare dispensar și cămin cultural prin procedura selectării de ofertă.
acestor lucrări trebuie să se organizare în conformitate cu art. 15 alin. 2 din OUG 60/2001 respectiv prin licitație pentru atribuirea contractelor pe lucrări, pe fiecare componentă a programului de investiții.
2.Cu privire la finanțarea cheltuielilor reclamanta din aportul la capital social s-a reținut că în mod legal s-a reținut de pârâtă nerespectarea prevederilor din regulamentul de organizare și funcționare a societății și din contractul de delegare (art. 51 din Regulament, art. 4.1 alin. 5, art. 4.1. alin. 4,art. 5 din contractul de delegare).
Operațiunile de efectuare încasări și plăți din capitalul social prin contul unei bănci comerciale încalcă prevederile art. 69 alin. 1 din OUG 45/2003.
3.În ceea ce privește încasarea capitalului social și plățile efectuate din această sursă de finanțare de la bugetul local printr-o bancă comercială s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 69 alin. 1 OUG 45/2003 și art. 5 alin. 8 din OUG 146/2002.
4.Referitor la contractul de închiriere încheiat dintre reclamantă și SC - SRL, instanța a reținut că între Teatrul și SC - SRL a fost încheiat în 1992 un contract de închiriere pentru o perioadă de 10 ani.
Prin actul adițional nr. 4 la contract Consiliul Județean C și SC - SRL au stabilit pentru 2003 chiria lunară și obligația chiriașului de a plăti începând cu 2003 contravaloarea energiei electrice.
Deși nu s-a mai încheiat un alt act adițional, SC - SRL a beneficiar de spațiu în perioada ianuarie 2004 - mai 2005, iar reclamanta, deși a preluat gestiunea imobilului ce a făcut obiectul contractului de închiriere din august 2004, nu a reglementat situația decât în luna iunie 2005 când, printr-un referat întocmit de Direcția Administrația Publică și Juridică din cadrul Consiliului Județean C, s-a propus prelungirea contractului de închiriere până în 2010.
Actul adițional nr. 5 fost încheiat la 29.06.2005.
In aceste condiții, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 104 lit. g din Legea 215/2001, HCL 121/2004 și 195/2004, întrucât contravaloarea chiriei nu a fost aprobată de Consiliul Județean C și nu a fost stabilită de un evaluator autorizat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC Public și Privat SRL, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, anularea deciziei atacate, pentru următoarele motive:
1.Hotărârea cuprinde o motivare contradictorie (art.304 pct.7 Cod procedură civilă), în sensul că în finalul considerentelor soluției recurate, instanța de fond apreciază că "acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată, motiv pentru care o va respinge".
2.Invocând tot disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă, arată că hotărârea recurată este motivată lapidar, pe o singură pagină, ceea ce echivalează cu o lipsă a motivării, având în vedere că prezenta cauză are o complexitate deosebită.
3.Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra criticilor aduse prin contestație, cu privire la măsurile dispuse de către Curtea de Conturi, precum și să analizeze argumentele recurentei.
4.Pe fondul cauzei, recurenta reiterează apărările formulate în cadrul contestației:
Cu privire la pct.1 referitor la respectarea prevederilor legale privind achizițiile publice:
- eronat s-a reținut că s-a aprobat lucrărilor de modernizare și reabilitare a clădirilor aflate în administrarea societății în anul 2005 contrar prevederilor legale, invocându-se încălcarea disp.art.2, 4 și 5 din HG461/2001 coroborate cu art.15 al.2 din OUG60/2001;
- s-a realizat prin procedura cererii de ofertă care, în accepțiunea legiuitorului, respectiv art.9 al.1 lit.d din OUG60/2001, modificată și completată, reprezintă "procedura simplificată prin care autoritatea contractantă solicită oferte de la mai mulți furnizori, executanți sau prestatori";
- ca un criteriu de determinare a valabilității unei proceduri, respectiv de încadrare a acestor lucrări, s-a stipulat expres în disp.art.13 lit.c din ordonanță, că o condiție esențială pentru determinarea procedurii o constituie estimarea valorii contractului; dispoziția legală enunțată evidențiază singularitatea unei proceduri și nu totalitatea contractelor pe care autoritatea contractantă intenționează să le atribuie;
- se susține ipoteza că ar fi trebuit să se organizeze o singură procedură, în speță, licitație publică, raportându-se la programul lucrărilor de investiții al societății, precum și obligativitatea de a se raporta anterior demarării lucrărilor, strict la natura acestora, fără a se ține cont de faptul că obiectivele sunt în amplasamente diferite, cu funcționalitate independentă, deci sunt distincte;
- în fapt, s-a asimilat eronat faptul că gruparea, în conformitate cu structura, înseamnă gruparea tuturor contractelor care au ca obiect execuția unei lucrări;
- în anul 2004, a efectuat investiții la dispensarele umane aflate în gestiunea sa, prin procedura cererii de ofertă, proceduri supuse controlului Curții de Conturi, care a concluzionat că procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică a fost legală.
Cu privire la pct.2 referitor la finanțarea cheltuielilor C din aportul la capitalul social:
- prin decizia nr.1065/7.11.2005, Curtea de Conturi a dispus admiterea întâmpinării formulată de, în sensul anulării anumitor măsuri dispuse prin decizia nr.20/10.05.2005;
- organul ierarhic jurisdicțional, respectiv Curtea de Conturi, a statuat că nu a efectuat înregistrări inexacte și/sau omisiuni a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constatând, implicit, inexistența unor nereguli în activitatea financiar contabilă supusă controlului;
- este eronată asocierea imposibilității legale de a factura și, implicit, a încasa contravaloarea serviciilor prestate corespunzător cantității și calității acestora cu prevederile art.43 din Legea nr.82/1991;
- prin înscrisurile depuse a dovedit faptul că s-a stabilit ulterior de către Consiliul Județean C inclusiv prețul delegării de gestiune.
Cu privire la pct.3 referitor la operațiunea de majorare a capitalului social și cu privire la derularea operațiunilor de încasări și plăți:
- s-a reținut că la data de 27.01.2005 suma de 999.500 RON, reprezentând majorare de capital, fusese virată de către Consiliul Județean C, fără să existe o hotărâre în acest sens, deși această hotărâre a fost adoptată ulterior;
- răspunderea pentru nerespectarea prevederilor privind majorarea capitalului social nu poate fi reținută în sarcina societății;
- au depus spre analiză una din hotărârile Consiliului Județean C (care este hotărâre AGA) privind suplimentarea aportului de capital social, având ca fundament Raportul Direcției Buget Finanțe, prin care se menționează faptul că "având în vedere faptul că suma aprobată ca aport de capital social este insuficientă pentru realizarea tuturor proiectelor inițiate, considerăm că se impune suplimentarea aportului de capital social al C cu suma de ";
- în decizia atacată s-au lansat aprecieri precum că sumele primite la începutul anului 2005 nu erau necesare societății, dar, pe de altă parte, se critică decizia conducerii societății de a desființa un depozit bancar pentru a acoperi plățile curente, calculându-se chiar și un prejudiciu iluzoriu de recuperat, reprezentând beneficiu nerealizat exprimat prin dobânzi, în condițiile în care obiectul de activitate al nu era obținerea de venituri din plasamente financiare;
- s-a făcut o confuzie și o eroare gravă când s-a afirmat "constituirea de depozite bancare, fără documente justificative, încalcă prevederile Legii contabilității, cu modificările și completările ulterioare art.6(1)", potrivit cu care orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ; contractele; contractele nu sunt documente justificative, ele nu pot fi înregistrate în contabilitate;
- în privința modului în care Consiliul Județean Cae fectuat vărsămintele privind majorarea de capital în contul din Banca Transilvania al, în loc să se facă în contul din trezorerie, nu poate fi imputat conducerii societății;
- s-a susținut că societatea nu avea voie să aibă conturi la bănci comerciale și trebuia să efectueze toate plățile din trezorerie, însă este o societate cu răspundere limitată înființată și supusă prevederilor Legii nr.31/1990;
- referitor la ordinele de plată pe care organul de control a considerat că trebuiau a fi întocmite în vederea confirmării transferului banilor din contul curent al societății în contul de depozit, nu le-a fost solicitat de bancă, întrucât între conturile aceleași societăți și în interiorul aceleași instituții bancare nu sunt considerate a fi plăți, motiv pentru care nu era necesară întocmirea de ordine de plată, neexistând nici un temei legal care să susțină argumentația organelor de control.
Cu privire la pct.4 referitor la contractul de închiriere încheiat între Consiliul Județean C și - SRL C:
- referitor la constatarea nelegalității prelungirii contractului de închiriere până în anul 2010 și modul nelegal de stabilire al chiriei, se arată că deși în perioada 1.01.2004-1.07.2005, părțile contractante, respectiv locatorul Consiliul Județean C și locatarul - SRL, nu au mai încheiat acte adiționale prin care să reglementeze prelungirea duratei acestuia, relația contractuală și-a produs în continuare efectele potrivit principiului tacitei relocațiuni prevăzut de art.1437 coroborat cu art.1452 Cod civil;
- ca o dovadă de validitate a acestui principiu o constituie însăși lipsa intenției de reziliere a contractului de către locator;
- totodată, în virtutea dispozițiilor contractuale, Consiliul Județean C, în calitate de locator, a procedat și la renegocierea prețului contractului pentru anul 2005;
- urmare preluării de către a imobilului, Consiliul Județean C, în baza acordului favorabil al - SRL, a hotărât cesionarea drepturilor și obligațiilor ce derivau din contractul de închiriere nr.105/1992, astfel că principiul tacitei relocațiuni s-a extins și asupra noului gestionar al imobilului, fiind valabil și în cazul pluralității de părți.
Analizând toate motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
1.Cu privire la motivul de recurs prev.de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine naturii pricinii:
Instanța de fond, în considerentele hotărârii a răspuns la toate cererile cu care a fost sesizată.
In acest sens, pentru ca o hotărâre să fie motivată, aceasta nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
In sensul art.6 pct.1 din CEDO, instanțele sunt obligate să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument.
Nici susținerea recurentei în sensul că hotărârea cuprinde o motivare contradictorie nu poate fi primită, deoarece din analiza acesteia nu rezultă acest aspect.
2.Cu privire la respectarea prevederilor legale privind achizițiile publice:
In anul 2005, achizițiile publice s-au efectuat, cu o singură excepție, prin procedura selecției de oferte pentru fiecare dispensar și cămin cultural.
Recurenta, în programul de achiziții, nu a prevăzut procedura privind atribuirea contractelor de lucrări și nu a procedat la lucrărilor prin licitație publică, în mod greșit organizând lucrărilor pentru fiecare dispensar și cămin cultural prin procedura selecției de ofertă.
Potrivit art.12 din HG461/2001, "selectarea procedurii aplicate pentru atribuirea contractului de achiziție publică se realizează după determinarea valorii estimate a contractului respectiv și se precizează în cadrul programului anual al achizițiilor publice".
Legiuitorul a prevăzut în art.5 al.4 din HG461/2001 că "prin lucrare se înțelege oricare dintre lucrările de construcții prevăzute în diviziunea 45 din schema de structură a sau orice combinație a acestora care conduce la un rezultat menit să îndeplinească, prin el însuși, o funcție tehnico-economică".
In ceea ce privesc lucrările similare, acestea constituie acele lucrări de construcții care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a, în aceeași subclasă elementară.
Produsele, serviciile și lucrările se pun în corespondență cu clasificarea produselor și serviciilor asociate activităților, denumită.
In cauza de față, respectând dispozițiile legale, acestor lucrări trebuia să se efectueze prin licitație pe fiecare componentă a programului de investiții reabilitare a dispensarelor și căminelor culturale.
Modalitatea aleasă de recurentă încalcă prevederile art.15 al.2 din OUG60/2001, care prevede în mod expres că autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică, în scopul de a evita aplicarea procedurilor de licitație deschisă sau restrânsă.
3.Cu privire la finanțarea cheltuielilor C din aportul la capitalul social:
Inițial, prin nr.2/21.01.2004 privind înființarea societății (art.5) s-a prevăzut în mod expres că finanțarea cheltuielilor se face din venituri proprii și din alocații de la bugetul Consiliului Județean
Prin nr.49/22.03.2004 s-a modificat art.5 al primei hotărâri, în sensul că finanțarea cheltuielilor se face din venituri proprii, din aportul la capitalul social Consiliului Județean C precum și din alte surse în condițiile legii, de la persoane fizice și juridice.
Din verificările efectuate, din raportul de control a rezultat că prin mai multe acte adiționale la statutul societății, Consiliul Județean Caf inanțat cheltuielile societății prin aporturi la capitalul social în sumă de 11.000.000 lei Ron și din care s-au efectuat și plățile societății către furnizori.
Insă, această modalitate de finanțare a cheltuielilor prin aport la capitalul social în calcă regulamentul de organizare și funcționare al societății cât și contractul de delegare.
De asemenea, aceste operațiuni vin în contradicție cu disp.nr.OUG45/2003 (art.69 al.1) privind finanțele publice locale.
4.Cu privire la contractul de închiriere dintre Consiliul Județean C și -:
Conform actelor existente la dosar rezultă că Teatrul de Revistă "" a închiriat suprafața de 200. în incinta de "Soveja" pe timp de 10 ani, începând cu 1992, către -
In anul 2003, prin act adițional la contract, Consiliul Județean Cap rimit o chirie lunară de 2.800.000 lei ROL.
Din anul 2004, nu s-a mai prelungit contractul de închiriere, gestiunea bunurilor din domeniul public și privat fiind preluată de C, inclusiv Teatrul de "Soveja".
Abia la 29.06.2005, între Consiliul Județean C și C, pe de o parte și - C, pe de altă parte, s-a încheiat un act adițional la contractul de închiriere până în anul 2010, cu o chirie de 100 Euro/lună.
Insă, conform Legii nr.215/2001 (art.104 lit.g), privind administrația publică locală, acest act adițional nu are aprobarea Consiliului Județean
Pe de altă parte, se încalcă și prevederile cuprinse în Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Județean C, inclusiv a modalității de stabilire a chiriei, respectiv de către un evaluator autorizat.
Față de cele expuse, rezultă că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt neîntemeiate.
Pe cale de consecință, în conf.cu art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-contestatoareSC P ȘI PRIVAT SRL- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimații DIRECTOR DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR A CAMEREI DE CONTURI - cu sediul în C,-, jud.C și intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1222/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:-
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex.
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Ecaterina Grigore
