Alte cereri. Sentința 476/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 476
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 26 noiembrie 2009 privind acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul ales la Tribunalul Dolj cu sediul în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în B,--5, sector 5.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 26 noiembrie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
La data de 12.03.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței obligarea acestuia să să-i comunice soluția adoptată în soluționarea dosarului nr. 830/2007, întocmit ca urmare a petiției reclamantului înregistrată sub nr. 20257/27.12.2007 într-un termen judiciar rezonabil de 10 zile de la comunicarea hotărârii ce se va pronunța, sub sancțiunea unei amenzi civile de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 15.04.2009 reclamantul a formulat o modificare a cererii de chemare în judecată pe care a calificat-o ca fiind plângere împotriva Hotărârii CNCD, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună desființarea în totalitate a Hotărârii nr. 742/09.12.2008, comunicată la data de 25.03.2009, și pe fondul cauzei, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Apărării Naționale, să se constate existența unei stări de discriminare directă, concretizată în faptul că nu mi se recunoaște și nu mi se acordă drepturile de pensie militară, în forma pensiei de serviciu, la îndeplinirea condițiilor de vârstă, respectiv începând cu 01.10.2005, să se facă recomandările de cuviință către entitatea cu drept de inițiativă legislativă și să se recomande încetarea consecințelor faptelor discriminatorii, prin plata pensiei de la data nașterii dreptului afectat de discriminare.
În motivarea acțiunii modificate, reclamantul a arătat ca a învestit CNCD cu o cerere formulată în condițiile art. 20 din OUG nr. 137/2000 solicitând ca prin act administrativ jurisdicțional să se constate existența sau inexistența unei discriminări și în cazul constatării existenței discriminării, să se facă recomandările de cuviință către autoritățile competente în vederea încetării stării de discriminare.
S-a susținut că prin hotărârea pronunțată CNCD și-a nerespectat competențele generale stabilite de art. 18 din lege referitoare la armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării, precum și atribuțiile specifice prev. de art. 19 alin. 1 lit. c) din lege, respectiv de investigare, constatare și sancționare a faptelor de discriminare.
Discriminarea, astfel cum este definită de art. 2 din OG nr. 137/2000 reprezintă "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum șiorice alt criteriucare are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor", acest alt criteriu nemaifiind analizat de CNCD cu motivația că situația discriminatorie rezultă din modul de aplicare și interpretare a legii, care sunt atributele instanței de judecată.
Față de această motivare, reclamantul a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția de necompetență materială a CNCD, raportat la împrejurarea că intimat este Ministerul Apărării, conducându-se astfel că la concluzia greșită că discriminarea se poate diferenția în raport de factorul discriminator, existând astfel o discriminare care provine de la Ministerul Apărării și o alta care provine de la o altă structură social administrativă.
S-a susținut că nu există nicio rațiune în a distinge și trata diferit două persoane sau două situații când nu există nicio distincție relevantă neavând relevanță subiecții care discriminează prin acte sau fapte materiale individuale.
S-a mai criticat hotărârea atacată prin prisma refuzului CNCD de a se implica în examinarea unor fapte sau împrejurări pretins discriminatorii, transferând în mod neîntemeiat responsabilitățile sale în sarcina instanțelor judecătorești.
În legătură cu excepția de tardivitate, reclamantul a arătat că CNCD și-a depășit competența atunci când a apreciat că cererea prin care a fost solicitată pensia a fost depusă tardiv (la 26.05.2006), aspecte ce nu pot fi analizate decât de instanța judecătorească, potrivit art. 20 alin. 1 din lege CNCD având competența de a verifica îndeplinirea termenului de 1 an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 20 alin. 9 din OG nr. 137/2000, și nu pe dispoz. art. 27 care reglementează o situație distinctă.
La data de 09.06.2009 pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
Prin această cerere pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale cu motivarea că prin acțiune reclamantul nu a invocat un drept stabilit printr-un act normativ pe care acest pârât să-l fi încălcat ci, implicit, invocă faptul că a fost discriminat de către Guvernul României și Parlamentul României prin neacordarea pensiei militare începând cu data de 01.10.2005 potrivit dispozițiilor art. 15 din legea nr. 164/2001 și OUG nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 164/2001 și pentru modificarea legii 80/1995, aprobată prin Legea nr. 14/2008.
S-a mai arătat că Ministerul Apărării Naționale nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății privind discriminarea reclamantului, întrucât această instituție în calitate de angajator, a respectat dispozițiile legale invocate de reclamant, iar actul normativ nu a fost emis de către acest pârât, dispozițiile acestuia fiind de strictă interpretare.
La data de 03.06.2009 pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare solicitând instanței respingerea acțiunii reclamantului și menținerea Hotărârii nr. 742/09.12.2008 ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că, potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor prevenirea tuturor formelor de discriminare, deosebirea, excluderea, restricția sau preferința, trebuie să se refere la persoanele aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute de textul de lege, astfel încât pentru a exista o faptă de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat trebuie să fie diferit.
S-a susținut că în speță nu se poate reține întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosibire (restricție, excludere, preferință) între persoane care se află situații comparabile și care sunt tratate în mod diferit.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a mai arătat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, excede cadrului legal stabilit prin prevederile OG nr. 137/2000 care prevede că atribuțiile CNCD nu privesc modul de reglementare cuprins în acte normative, ci doar exercitarea anumitor drepturi în aplicarea dispozițiilor legale prin care au fost instituite acele drepturi.
S-a mai susținut că recomandarea sau impunerea sub sancțiune, în vederea adoptării sau modificării unui act normativ sau a unor dispoziții legale excede domeniului de reglementare al OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a mai susținut că neadoptarea hotărârii în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 20 alin. 7, precum și necomunicarea hotărârii în termenul prevăzut de art. 20 alin. 8 nu constituie cauze de anulare a hotărârii, legiuitorul neprevăzând o astfel de acțiune.
De asemenea, s-a mai arătat că reclamantului i s-a recunoscut dreptul la pensia militară de serviciu începând cu data de 01.03.2008 prin eliberarea deciziei de pensie militară de serviciu nr. -/22.01.2008 în urma modificărilor prevederilor art. 15 din Legea nr. 164/2001.
La data de 30.06.2009 pârâta DGFP D pentru Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, prin această cerere s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu motivarea că între acest pârât și reclamant nu există un raport juridic care să justifice calitatea procesuală, obiectul acțiunii constituindu-l contestarea unei hotărâri a CNCD, hotărâre ce vizează de fapt obligarea pârâților la recalcularea unei pensii militare, iar Statul Român prin ministerul finanțelor Publice nu este nici emitentul hotărârii contestate nici nu are atribuții în ceea ce privește pensia militară a petentului nici în ceea ce privește plata pensiei.
Pârâtul a mai invocat excepția lipsei de interes având în vedere că după reanalizarea documentelor aflate la dosarul petentului, Serviciul pensii militare și drepturi sociale a emis decizie de pensie militară de serviciu nr. -/22.01.2008.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile art. 2 din OG nr. 137/2000 în mod corect reținându-se prin Hotărârea CNCD nr. 742/09.12.2008 reținându-se că pentru a exista discriminare trebuie să intervină distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Prin Hotărârea nr. 742/09.12.2008 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a respins excepția lipsei calității de reclamat a Ministerului Apărării Naționale, a admis excepția de necompetență materială a CNCD invocată de Ministerului Apărării Naționale și a fost admisă excepția de tardivitate invocată de Ministerului Apărării Naționale.
Pentru a se pronunța astfel, CNCD a reținut că excepția lipsei calității de reclamat a Ministerului Apărării Naționale este nefondată având în vedere că obiectul petiției prin care se susține că acest pârât nu i-a acordat dreptul la pensie.
De asemenea, s-a reținut că este întemeiată excepția de necompetență materială a CNCD având în vedere că plângerea îndreptată împotriva Ministerului Apărării Naționale pentru neacordarea pensiei militare, situația discriminatorie rezultând din modul de aplicare și interpretare a legii, care sunt atributele instanțelor de judecată, iar excepția de tardivitate a fost admisă cu motivarea că cererea prin care petentul a solicitat dreptul la pensie militară de stat conform Legii nr. 164/2001 este formulată și depusă la Ministerul Apărării Naționale, Direcția financiar contabilă - Serviciul pensii militare și drepturi sociale la data de 26.05.2006.
Prin petiția înregistrată la CNCD sub nr. 20257/27.12.2007 reclamantul a solicitat constatarea existenței unei stări de discriminare directă concretizată în faptul că nu i se recunoaște și nu i se acordă dreptul la pensie, în forma pensiei de serviciu.
S-a susținut că starea de discriminare rezidă în deosebirea bazată pe împrejurarea că petentul a părăsit structurile armatei anterior apariției Legii pensiilor militare, este o deosebire bazată pe o împrejurare ce se subsumează sintagmei "în orice situație" și sintagmei "orice alt criteriu", înlăturarea consecințelor faptelor discriminării constând în acordarea drepturilor la pensie, retroactiv, începând cu data de 01.10.2005.
Fapta de discriminare reclamată de petentul constă în aceea că prin reglementarea cuprinsă în art. 15 din Legea nr. 164/2001, până la modificarea acesteia prin OUG nr. 77/2007, nu i se recunoaște dreptul la pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 ani, dacă trecerea în rezervă are loc anterior acestei date, ci la împlinirea vârstei standard de pensionare prev. de Legea 19/2000 (65 ani), în timp ce dispozițiile art.12 din legea nr. 164/2001 acordă dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă persoanelor care au împlinit vârsta de 55 de ani la data trecerii în rezervă dacă îndeplinesc și celelalte condiții de vechime în serviciu.
Față de această pretinsă faptă de discriminare reclamată de petent, se constată că data săvârșirii faptei este reprezentată de data împlinirii de către petent a vârstei de 55 ani (14.09.2005) sau eventual data de 12.10.2006, când a fost emisă decizia nr. /2006 a Ministerului Apărării Naționale Direcția financiar contabilă - Serviciul pensii militare și drepturi sociale prin care i s-a respins cererea privind înscrierea la pensie militară de stat ca efect al aplicării dispozițiilor art. 15 din legea nr. 164/2001, anterior modificării acestora prin OUG nr. 77/2007.
În raport de această dată a săvârșirii faptei pretins discriminatorie, precum și de dispozițiile art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000 și art. 21 din Ordinul nr. 144/11.04.2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor emis de CNCD, potrivit cu care "persoana care se consideră vătămată se poate adresa Consiliului în termen de 1 an de la data săvârșirii faptei sau de data la care ia cunoștință de săvârșirea ei", Curtea apreciază că în mod corect, prin Hotărârea nr. 742/09.12.2008 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost reținută temeinicia excepției de tardivitate ca o consecință a nerespectării termenului de decădere de 1an, prin formularea plângerii adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la data de 21.12.2007.
Se constată astfel că soluția Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării de soluționare a petiției petentului prin admiterea cel puțin a uneia dintre excepțiile de inadmisibilitate prev. de cap.II (Excepțiile de inadmisibilitate) din Ordinul nr. 144/11.04.2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, este legală și temeinică.
Pe de altă parte, față de pretinsă faptă de discriminare reclamată de petent, relativă la reglementarea prin lege de către autoritatea legislativă în mod diferențiat a unor drepturi în favoarea anumitor persoane, se reține că aceste aspecte exced cadrului legal stabilit de către dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării exercitând controlul cu privire la exercitarea drepturilor în aplicarea dispozițiilor legale prin care au fost instituite.
Față de aceste aspecte, se constată că în mod temeinic Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut prin hotărârea atacată necompetența acestei instituții față de dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pe de altă parte, față de faptul că prin OUG nr. 77/2007 a fost modificată reglementarea cuprinsă în art. 15 din Legea nr. 164/2001, în sensul că i s-a recunoscut reclamantului dreptul la pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 ani, chiar dacă trecerea în rezervă are loc anterior acestei date, se constată că cererea reclamantului în sensul de a obliga CNCD se facă recomandările de cuviință către entitatea cu drept de inițiativă legislativă și să se recomande încetarea consecințelor faptelor discriminatorii, a rămas fără obiect.
În raport de cadrul procesual stabilit prin actul administrativ jurisdicțional atacat, sub aspectul părților, respectiv petent, și persoană reclamată, Ministerul Apărării Naționale, Curtea constată întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, acest pârât neavând calitatea de parte în procedura jurisdicțională desfășurată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, finalizată prin emiterea hotărârii atacate.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, se constată temeinică și legală hotărârea contestată, fără a mai supune analizei apărările reclamantului ce vizează fondul sesizării adresate CNCD, față de soluționarea sesizării pe excepție potrivit art. 63 alin. 1 din Ordinul nr. 144/11.04.2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul ales la Tribunalul Dolj cu sediul în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în B,--5, sector 5, ca nefondată.
Respinge acțiunea față de STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Costinel Moțîrlichie
