Alte cereri. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.478
Ședința publică din 26.03.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.47/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C-
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele formulate în scris, rejudecarea recursului și admiterea lui cu consecința modificării în tot a sentinței pronunțate de Tribunalul C S în sensul admiterii acțiunii pe care a promovat-
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.145/59/29.01.2009, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C-S anularea deciziei civile nr.47/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În motivarea contestației se arată că în speță sunt incidente disp. art.318 Cod procedură civilă, întrucât în soluționarea recursului instanța nu a ținut cont de toate motivele de recurs invocate în speță și nici de faptul că la nivelul instituției intimate majoritatea acțiunilor formulate de funcționarii publici pentru plata suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare au fost admise.
În drept s-au invocat disp. art.318 Cod procedură civilă.
În cauză a fost atașat dosarul - al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta contestatoare a solicitat, în contradoctoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și siplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câte 25% începând cu 1 aprilie 2004.
Prin sentința civilă nr.1381/24.09.2008, Tribunalul CSa respins acțiunea reclamantei arătând că deși aceasta este îndreptățită la plata celor două suplimente pretinse, în condițiile în care nu există stabilit cuantumul acestora, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat.
În urma recursului declarat de reclamantă, Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr.47/21.01.2009 a procedat la respingerea recursului, reținând de asemenea dreptul reclamantei la plata celor două suplimente, dar apreciind că stabilirea cuantumului nu este de competența instanței judecătorești.
Prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe disp. art, 318 alin.1 teza II Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Aceste dispoziții legale sunt aplicabile în speță întrucât se observă în fapt că recurenta prin motivele de recurs a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul încălcării disp. art.1 Protocolul 1 la Convenție, apreciind că drepturile solicitate sunt drepturi de creanță și prin urmare un bun în sensul dispozițiilor invocate, cu atât mai mult cu cât majoritatea covârșitoare a funcționarilor publici din cadrul instituției intimate au beneficiat de recunoașterea acestor drepturi salariale.
Instanța de recurs nu a analizat aceste motive de recurs ce au fost invocate în termen legal de către recurentă și care nu reprezintă simple argumente subsumate unui motiv principal, ci reprezintă o critică distinctă adresată hotărârii primei instanțe de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii recurate. În aceste condiții, în baza art.320 Cod procedură civilă instanța urmează a admite contestația în anulare formulată de reclamanta și în consecință va proceda la anularea deciziei civile 47/21.01.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA, iar în rejudecarea recursului, analizând hotărârea recurată, reține că aceasta este dată cu interpretarea greșită a legii fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, după cum rezultă din adeverința nr.4108/02.06.2008.
În acest context reclamanta, având calitatea de funcționar public, a fost salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și avea dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi salariale, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat.
Reclamanta, așa cum a recunoscut și pârâta, nu au primit până în prezent sporurile respective, deși s-au adresat Comisiei Paritare din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, în baza dispozițiilor art.13 lit. e) din nr.833/2007, pentru a proceda la demararea încheierii unui acord colectiv cu conducerea instituției pentru stabilirea procentului celor două suplimente, iar această comisie a solicitat, la rândul său, conducerii negocierea unui astfel de acord.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 64/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Curtea reține că la data de 29.01.2007 a fost publicată nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 iar potrivit art.48 din acest act normativ prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Ca atare, faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii reclamantei cel puțin în ceea ce privește acordarea generică a acestor drepturi salariale. O atare soluție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea drepturilor reclamantei ca și funcționar public la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi care sunt prevăzute indubitabil în Legea cadru nr.188/1999 art.31 aliniatul 1 literele c) și d).
Pe de altă parte instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului prin determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care ele nu sunt prevăzute de lege dar se poate proceda la recunoașterea acestor drepturi în mod generic urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum. În sprijinul acestei soluții vin și disp. cuprinse la art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel încât rezultă că stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale solicitate în baza art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată revine în sarcina fiecărui ordonator principal de credite iar lipsa cuantumului în cuprinsul legii nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii.
Se impune astfel admiterea în parte a acțiunii reclamantei referitor la recunoașterea dreptului la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare începând cu 01.04.2004, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective pentru a se asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neachitării la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Totodată, Curtea mai reține faptul că la nivelul instituției intimate, majoritatea covârșitoare a funcționarilor publici ce au formulat acțiuni similare, a beneficiat de recunoașterea acestor drepturi și s-a procedat în fapt la solicitarea din partea instituției a fondurilor necesare pentru acordarea acestor drepturi bănești, ceea ce presupune că s-a procedat și la individualizarea cuantumului sau a criteriilor de determinare a acestui cuantum la nivelul instituției respective. Prin urmare, reclamanta beneficia de o "speranță legitimă" în recunoașterea în instanță a acestor drepturi salariale, fiind vorba în fapt despre aplicarea principiului fundamental potrivit căruia la condiții de muncă egale se impune o retribuție egală.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea rejudecând recursul va proceda la modificarea sentinței recurate conform celor dispuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.47/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C-S și în consecință
Anulează decizia atacată și rejudecând recursul dispune:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.1381/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C-
Modifică sentința recurată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta și în consecință obligă pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu 1.04.2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective.
Respinge cererea privind stabilirea drepturilor salariale în cuantum de 25%.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER --- -
GREFIER
- -
Red./05.04.2009
Tehnored./15.04.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător,
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Cornelia Maria Dascălu
