Alte cereri. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 484/
Ședința publică din 28 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 307/ din 07.04.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru intimații Inspectoratul de Poliție al Județului I și Inspectoratul General al Poliției Române, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la doilea termen de judecată.
.Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinările depuse la dosar.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 307/CA/ din 7 aprilie 2009, Tribunalul Iașia respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului I și Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect anularea dispoziției nr. 523/29.01.2007 și nr. 542/20.02.2007, emise de către șeful I, anularea dispoziției nr. 803/13.02.2007 a, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale și la emiterea unei decizii de încetare a raporturilor de serviciu în conformitate cu art. 69 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 360/2002, luându-se act de renunțarea de către reclamant la judecata capătului de cerere vizând reîncadrarea în cadrul Poliției Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de agent în cadrul Compartimentului Siguranță Publică și din cadrul Poliției Municipiului P și că, la data de 8.12.2006, fiind planificat să execute serviciul de patrulare pe raza municipiului P, între orele 21 și 5, acesta s-a prezentat la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, aspect confirmat prin testul efectuat cu aparatura tehnică de specialitate, la care cel în cauză a fost supus.
S-a mai reținut că, urmare dispoziției nr. 511/17.01.2007 al șefului I s-a întrunit Consiliul de Disciplină, care a analizat abaterea comisă, că, prin încheierea din 18.01.2007, acesta a propus sancționarea reclamantului cu "amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1 an" că, prin dispoziția nr.523/29.01.2007, șeful unității a dispus sancționarea celui în cauză cu "destituirea din poliție", măsură ce a fost contestată, și că, prin dispoziția nr.803/13.02.2007, șeful a dispus respingerea contestației, fapt ce a determinat reclamantul să promoveze prezenta acțiune.
Prima instanță a înlăturat totodată criticile aduse de reclamant dispozițiilor art. 54 al. 2 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 400/29.10.2004, ținând cont de faptul că atât Curtea de APEL IAȘI, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, au respins excepția de nelegalitate a acestui act administrativ cu caracter normativ, excepție ridicată de către reclamant, și apreciind că nu are nicio relevanță, din perspectiva legalității dispozițiilor atacate, faptul că șeful Ias esizat Consiliul de Disciplină cu verificarea abaterii prevăzute de art. 57 lit. k) din Legea nr. 360/2002, iar acesta, constatând că respectiva încadrare juridică era eronată, a propus aplicarea sancțiunii disciplinare pentru încălcarea prevederilor art. 57 lit. a) din același act normativ, în condițiile în care modificarea încadrării a fost însușită de către șeful I și a fost redată integral în dispoziția nr.523/29.01.2007.
Tribunalul a apreciat totodată că prevederile art. 54 alin. 2 din nr. 400/2004 nu condiționează exercitarea prerogativei șefului I de a aplica sancțiunea pe care o consideră corespunzătoare de natura sau gravitatea abaterii constatate, în condițiile în care este pe deplin probată situația de fapt, ce constituie elementul material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002; raportul din 9.12.2006 al Poliției Municipiului P coroborându-se cu poziția procesuală exprimată de către reclamant, care a recunoscut că a fost depistat la locul de muncă cu o concentrație alcoolică în respirație, iar justificarea adusă acestei conduite, ori faptul că se afla în deplinătatea facultăților mintale și a posibilităților fizice, la momentul prezentării la programul de lucru, nu poate constitui o circumstanță obiectivă, imprevizibilă și imposibil de evitat, care să justifice exonerarea sa de răspundere.
Raportându-se la faptul că, prin specificul obligațiilor de serviciu, reclamantul intră în contact nemijlocit cu cetățenii, prima instanță a apreciat că îndeplinirea îndatoririlor profesionale sub influența băuturilor alcoolice reprezintă o comportare necorespunzătoare pentru un funcționar public și că prin aceasta se aduce atingere atât onoarei, probității profesionale a polițistului, cât și prestigiului instituției publice în cadrul cărei acesta își desfășoară activitatea.
Tribunalul a apreciat de asemenea că sancțiunea disciplinară luată împotriva reclamantului este în concordanță cu atitudinea sa neprofesională, în condițiile în care el a mai fost sancționat disciplinar, dar nu a înțeles să-și revizuiască comportamentul, continuând încălcarea standardelor de îndeplinire a obligațiilor de serviciu, enumerându-se în acest sen s faptele săvârșite de cel în cauză la data de 28.02.2006, 26 și 27.08.2006 și 29 august 2005, abateri menționate și în referatul de cercetare prealabilă nr. 35/2007, considerându-se că numărul acestor abateri și intervalul de timp relativ scurt în care acestea au fost comise denotă o poziție refractară a reclamantului în a-și remedia comportamentul și că sancțiunea disciplinară aplicată se vădește a fi corespunzătoare gravității și caracterului repetat al faptelor, considerente pentru care acțiunea restrânsă a fost respinsă în integralitatea ei.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu a fost sancționată neconcordanța dintre actul de sesizare al Consiliului de Disciplină și hotărârea adoptată de acesta, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșite, că nu s-a dat eficiență propunerii făcute de către Consiliul de Disciplină în ceea ce privește sancțiunea ce trebuia aplicată pentru fapta comisă, în condițiile în care în cuprinsul dispoziției atacate nu au fost menționate criteriile pe care art. 59 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 prevede că trebuie avute în vedere la stabilirea sancțiunii, considerându-se nejustificată aplicarea sancțiunii celei mai grele.
În subsidiar, se solicită a se constata că sancțiunea propusă de către Consiliul de Disciplină era mai potrivită pentru abaterea săvârșită și că se impune a fi despăgubit pentru faptul că, după îndepărtarea din poliție, a fost lipsit de mijloace de subzistență timp de aproape 2 ani, situația de care consideră că se face răspunzătoare și instanța de judecată, care a avut nevoie de un an de zile pentru a rezolva problema competenței, în condițiile în care sancțiunile aplicate în anul 2005 și 2006 erau radiate.
Intimații I și respectiv prin întâmpinările depuse au solicitat respingerea recursului, pe motiv că sancțiunea disciplinară a fost aplicată de organul competent, în condițiile legii, ținându-se cont de gravitatea abaterii.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că reclamantul -recurent nu contestă realitatea abaterii săvârșite (prezentarea la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, având o îmbibație de 0,62 mg/ alcool pur în aerul expirat), ci doar modul în care cel în drept a apreciat gravitatea și consecințele respectivei fapte, aplicând o sancțiune mai gravă decât cea propusă de către Consiliul de Disciplină.
Ori, astfel cum a reținut și prima instanță, faptul că în cuprinsul dispoziției de sancționare nu au fost detaliate elementele de apreciere a gravității și consecințelor abaterii disciplinare sau încadrarea juridică eronată a faptei, nu sunt de natură să conducă la anularea actului emis cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 360/2002 și Ordinul nr. 400/2004, întrucât măsura luată trebuie verificată doar raportat la serviciul special al polițistului și la rolul pe care acesta trebuie să-l îndeplinească în cadrul sistemului de ordine publică.
Chiar dacă s-a făcut abstracție de abaterile anterioare, ori de calificativele acordate celui în cauză pe parcursul anilor, șeful I nu putea face abstracție de starea de ebrietate în care reclamantul s-a prezentat la serviciu și de consecințele pe care aceasta le-ar fi putut avea pentru îndeplinirea misiunii de asigurare a ordinii publice în Municipiul P și implicit asupra prestigiului instituției, într-o situație neprevăzută și de necontrolat.
Dacă reclamantul consideră că putea să-și îndeplinească misiunea chiar și în cazul în care avea o îmbibație alcoolică de 0,62 mg/ în aerul expirat, șeful I nu era obligat să-și însușească acest punct de vedere, sau să minimalizeze consecințele, având în vedere că, potrivit Legii nr. 360/2002, polițistul este investit cu exercițiul autorității publice, fiind obligat să aibă o conduită corectă și să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcției sau al instituției.
Șeful este suveran în dreptul său de apreciere, în condițiile în care consumul excesiv de alcool este nu doar dăunător sănătății ci reprezintă și un potențial factor de risc în situațiile limită cu care se confruntă polițiștii în activitatea zilnică; prin hotărâri judecătorești irevocabile confirmându-se legalitatea prevederilor art.54 alin. 2 din Ordinul nr. 400/2004.
În cauză, sancțiunea destituirii din poliție apare astfel ca un rezultat firesc al unei activități profesionale neperformante și a unei înclinații constante spre consumul de băuturi alcoolice, conduită ce nu satisface standardele pe care un polițist trebuie să le îndeplinească într-o societate modernă, democratică, în cadrul căreia el trebuie să se afle permanent, într-o condiție corespunzătoare, la dispoziția cetățeanului.
Nu poate fi imputat instituției publice cu care reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu, sau instanței investite cu soluționarea prezentei acțiuni, pierderea mijloacelor de subzistență, atâta timp cât reclamantul nu conștientizează nici în prezent semnificația prezentării la serviciu sub influența băuturilor alcoolice și are alte priorități decât aceea a îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu la un înalt nivel de eficiență și corectitudine, inclusiv în ceea ce privește ținuta și conduita în colectivitatea pe care trebuia să o protejeze.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul promovat de reclamant, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței nr. 307/CA/07.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
